3,467 matches
-
țară, nu știu unde suntem, pe ce planetă. Mi se pare ceva care întrece orice închipuire. Și perfida metodă de a lăsa până la urmă, că doar o știau, o aveau în buzunar”. LUCIAN PINTILIE, discutând cu CLODY BERTOLA despre interpretarea dată piesei „REVIZORUL”, afirmă: „CLODY dragă, cum îți imaginezi că toți oamenii care au venit, VALENTIN SILVESTRU, vechi om al regimului, STRIMAN, [ION] BRAD, MĂCIUCĂ, toți care au venit, nici unul nu s-a gândit la o chestie politică, de unde până unde s-a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nu fugă de către un „storoj” (paznic). Lucrătorii săpau gropile pentru stâlpi, așezau sârma și izolatorii, curățau, pârleau și îngropau stâlpii etc. Munca de pregătire și de control era executată de către ingineri, în majoritatea lor străini. Restul lucrărilor era lăsat pe seama revizorilor autohtoni, care conduceau efectiv munca. Din cauza lipsei de experiență și a neglijenței acestora, au rezultat pagube însemnate. Bunăoară, isprăvnicia ținutului Roman raporta că stâlpii dintre Săbăoani și Roman s-au aplecat pe partea din afară a șoselei și că sârma
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și a neglijenței acestora, au rezultat pagube însemnate. Bunăoară, isprăvnicia ținutului Roman raporta că stâlpii dintre Săbăoani și Roman s-au aplecat pe partea din afară a șoselei și că sârma atinge copacii. „Așăzarea acestor stâlpi s-au urmat de revizorul paharnic Ioan Brașoveanu, după povățuirile ce au avut de la Dumnealui ingineriul Peitaven”. La 8 iulie 1855, revizorul Grigoriu, raportând asupra cauzelor deselor stricăciuni ale liniei Iași-Galați, arăta că i s-a spus de către surugii și căpitanii de poștă că „au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Roman s-au aplecat pe partea din afară a șoselei și că sârma atinge copacii. „Așăzarea acestor stâlpi s-au urmat de revizorul paharnic Ioan Brașoveanu, după povățuirile ce au avut de la Dumnealui ingineriul Peitaven”. La 8 iulie 1855, revizorul Grigoriu, raportând asupra cauzelor deselor stricăciuni ale liniei Iași-Galați, arăta că i s-a spus de către surugii și căpitanii de poștă că „au văzut sârma rumpându-să singură de la sine, chiar între pocită Berheciu și Pereschivu, din cauză că ea nefiind întinsă pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rumpându-să singură de la sine, chiar între pocită Berheciu și Pereschivu, din cauză că ea nefiind întinsă pe stâlpi după cuviință de către oameni sperenți și cu știință de asămine lucrare, ci de cătră lăcuitorii săteni, care au fost rânduiți din zilele de șosăle”. Revizorul adăuga că linia telegrafică este mereu amenințată, deoarece „stâlpii sunt îngropați chiar prin mijlocul drumului mare și trecând cară zi și noapte, să anină de stâlpi și indată se poate rumpe”. După cum reiese din citatul de mai sus, contribuția specialiștilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din însăși situația pe care o crea regimul politic cu reziduri încă feudale, au constituit piedici nu mai puțin dificile în organizarea bunei funcționări a acestei instituții. Edificatoare, din acest punct de vedere, este organizarea pazei liniilor telegrafice. Funcția de revizori pentru liniile telegrafice a aparținut, până la 22 noiembrie 1856, unui număr de zece epistați, plătiți anual de către stat cu 48.000 lei (400 lei pe lună). În 1856 au fost desființate aceste funcții, iar îndatoririle lor au fost trecute asupra
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tendința de desprindere din cadrul relațiilor și al obligațiilor feudale, împilările, abuzurile arendașilor și proprietarilor ș.a. Cercetările întreprinse de autorități în 1856 în legătură cu descoperirea cauzelor pentru care s-au strămutat în Galați țăranii din satul Slobozia Cornii confirmă afirmația noastră. Un revizor întrebând pe unul din țăranii strămutați asupra cauzei care l-a determinat să-și părăsească satul, acesta din urmă i-a răspuns că ,,trebuie să se mai ușureze muncile către proprietate, deși nu lucrează mai mult decât glăsuește așezământul” și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
centrala întreprinderii copii după rapoartele privind încercările de funcționare ale produselor; b) sucursala din străinătate trimite la centrala întreprinderii eșantioane de produse pentru a putea fi supuse controlului prin încercări. c) centrala întreprinderii trimite periodic la unitățile din străinătate un “revizor” dispecer, care efectuează revizia planului de control al calității și a modului cum se aplică acest plan. d) Centrala întreprinderii informează sucursalele asupra problemelor de calitate apărute la produsele livrate pieței, indiferent de sucursalele care le-au fabricat. 5. Evoluția
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3150]
-
Luca (Învățătorul) ș.a. Teatru publică Ana Ioniță, iar Paul Goma un scenariu de film (1500 m. plat). În critică se exersează Lucian Raicu (Cu privire la unele procedee literare din romanul „Nicoară Potcoavă”, Moștenirea estetică a anului 1848), Sonia Larian (Cei trei revizori din „Revizorul”), dar și Nicolae Stoian, Gheorghe Tomozei, Nicolae Labiș. Sunt traduse versuri din M. I. Lermontov, Victor Hugo, Nicolae Novalosov. Alți colaboratori: Emilia Căldăraru, Rusalin Mureșan, Valeria Boiculesi, Nagy István, Aurel Martin, Gh. Achiței, Aurel Covaci, Elena Dragoș, Irimie
ANI DE UCENICIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285374_a_286703]
-
ș.a. Teatru publică Ana Ioniță, iar Paul Goma un scenariu de film (1500 m. plat). În critică se exersează Lucian Raicu (Cu privire la unele procedee literare din romanul „Nicoară Potcoavă”, Moștenirea estetică a anului 1848), Sonia Larian (Cei trei revizori din „Revizorul”), dar și Nicolae Stoian, Gheorghe Tomozei, Nicolae Labiș. Sunt traduse versuri din M. I. Lermontov, Victor Hugo, Nicolae Novalosov. Alți colaboratori: Emilia Căldăraru, Rusalin Mureșan, Valeria Boiculesi, Nagy István, Aurel Martin, Gh. Achiței, Aurel Covaci, Elena Dragoș, Irimie Străuț. I.I.
ANI DE UCENICIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285374_a_286703]
-
, Titus (17.IX.1934, Marginea, j. Bihor - 7.I.2000, Mediaș), poet. După ce a absolvit Școala medie tehnică de comerț din Oradea, a funcționat ca revizor contabil la Mediaș, unde s-a stabilit. A lucrat ca redactor la ziarul orădean „Crișana”, la „Vocea Mediașului” și la „Transilvania”. A înființat, la Mediaș, cenaclurile „Octavian Goga” (1960) și „Aron Cotruș”. A debutat cu un grupaj de poezii în
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare, și C., temător de urmări și simțindu-se vinovat, se transferă zorit, în 1882, ca revizor în circumscripția Argeș-Vâlcea. Un timp va fi, apoi
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare, și C., temător de urmări și simțindu-se vinovat, se transferă zorit, în 1882, ca revizor în circumscripția Argeș-Vâlcea. Un timp va fi, apoi, funcționar în București, la Regia Monopolurilor Statului. Din legătura sa, neoficializată, cu o funcționară, Maria Constantinescu, se naște, în 1885, Mateiu, viitorul scriitor. În 1886, C. funcționează ca profesor la liceul particular
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
studenții preferați ai lui I. Găvănescul. Profesor de liceu în județele Soroca și Bălți, apoi la Iași din 1934, se stabilește la București, ca funcționar la Direcția Generală a Datoriei Publice din Ministerul de Finanțe. Între 1958 și 1967 e revizor contabil la Trustul Agricol Pitești. Înainte de 1940 a făcut parte din gruparea revistei „Cuget moldovenesc”, iar din 1970 va fi unul dintre animatorii cenaclurilor literare „Barbu Delavrancea”, pe care o vreme l-a și condus, „Tudor Vianu”, „Ion Creangă”. A
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
nuanță, C. le înregistrează fără părtinire. El îi respinge pe detractori și îi corectează pe criticii lipsiți de spirit critic. „Să nu exagerăm”, zice într-un loc, domolind pe cei care, din admirație pentru scriitorul Caragiale, tind să sacralizeze pe revizorul școlar Caragiale. Rezultatul este o biografie obiectivă, atât cât poate fi obiectivă o interpretare totuși subiectivă a datelor. Mai corect ar fi să se spună „o viață posibilă” a lui I. L. Caragiale, ieșită din consultarea riguroasă a documentelor și întregită
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
din dramaturgia română și universală, inimitabil în Miroiu din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (și în filmul din 1943 al lui Jean Georgescu), de o mare subtilitate în Hlestakov din Revizorul de N. V. Gogol, Béranger din Rinocerii de Eugen Ionescu sau în rolul comisarului aulic Jankovici în filmul „Horea” de Mircea Mureșan, B. este, în același timp, director al Teatrului de Comedie din București (1960-1968) și cel mai longeviv director din
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
numai că e repetent, ci totodată unul din cei mai înrăutățiți, care strică prin purtarea lui întreaga clasă, și că părintele lui a făcut o cauză celebră din pălmuirea fiului său, s-a pronunțat pentru primirea concluziunilor raportului dat de revizorul general care anchetase cazul și exprimase părerea că ar fi destul să i se ceară d-lui Filibiliu declarația că nu va mai aplica pe viitor asemenea pedepse. Suntem de părerea că juriul a mers prea departe. Înainte de toate a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și vicioși. Pentru ca și școala să rămâie 'n familie, prea adeseori o rudă a primarului ocupă postul, care-n același timp când e învățător e totodată și perceptor sau îngrijește de interesele private ale primarului. Nu e o raritate ca revizorul, sosind pe neașteptate în comună, să afle școala prefăcută în coteț sau în staul pentru vitele de ispas și pe d. învățător cale de două poște, făcând pe vătejelul primarului. Cu toate acestea se trimit raporturi regulate, ba chiar dări
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va dovedi că știe organiza o școală i se va retrage dreptul ce i s-a dat și, dacă n-ar esecuta în parte sau în total ordinul ministrului, școala se va închide. În acelaș timp ministrul a însărcinat pe revizorul școlar a circumscripțiunei a observa dacă ordinul dat d-lui Cumbaris s-a esecutat sau nu și a raporta ministerului. Felicităm pe d. ministru pentru măsura energică și conformă demnității țărei. Așa trebuie să lucreze bărbații erudiți, morali și cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decizii raționale pe baza informațiilor contabile; să creeze un climat de încredere între proprietarii de capital Și administratorii afacerilor; să servească drept arbitru între diferitele părți care participă la viața economică Și, în special, între producătorii informației contabile Și auditorii (revizorii) contabili care confirmă calitatea informației, asigurând astfel credibilizarea socială a informației contabile. Cercetarea contabilă pozitivă este curentul de cercetare care oferă perspectiva, pentru cercetător, Și care, plecând de la ipoteze, prin testarea empirică a acestora Și pe baza datelor observate, explică
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
de consumatori și a celor de interes public, medicilor practicieni și din mediul universitar, economiștilor și a celor care studiază procesele de luare a deciziilor. În unul dintre studii, un punct de vedere contrar asupra cazului - prezentat de unul din revizori - a fost publicat În versiunea finală a raportului, alături de un răspuns al autorilor. Aceste schimburi de păreri tipărite le dau cititorilor ocazia de a interpreta concluziile studiului și, implicit, calitatea dovezilor Întregii investigații. Ce Înseamnă un studiu de caz exemplar
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În același an și-a început cariera didactică la Dorohoi. După Unire este numit profesor de istorie, geografie și limba franceză la gimnaziul din Botoșani. În 1861 și 1862 conduce, la Iași, revista satirică „Bondarul”. De la începutul anului 1864 este revizor școlar al județelor Iași, Botoșani, Dorohoi, Suceava și profesor de istorie. Alegerea ca deputat de Botoșani în Camera legislativă (1870-1871) este punctul de vârf al carierei sale administrative și politice. A murit subit în drum spre mănăstirea Văratec. La Galați
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
redactor la Radio Turda, secretar științific la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Cluj, timp în care semnează articole, cronici literare și teatrale, mai ales cu pseudonimul Draga Milian, în ziare și reviste clujene. Din 1973 este redactor și revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Orașul damnat, București, 2002; Arkadi Avercenko, Farsa lui Mecena, București, 2002; N.V. Gogol, Teatru, București, 2002; Nadejda Mandelștam, Fără speranță, I, București, 2003. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Un eveniment literar. „Dostoievski despre literatură și artă”, ALA, 1990, 7; Carmen Brăgaru, Revizorul revizuit, RL, 2003, 17. M.Vs.
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
nu pot renunța la o punere în pagină demonstrativă, tezistă. În majoritatea lor, scrierile se sprijină pe întâmplări preponderent sentimentale, cu ecouri ușor idealizate, proprii amintirilor autorului. Se includ în această categorie narațiunile inspirate de mediul școlar - Normaliștii, Învățătorii (1935), Revizori și inspectori (1936, în colaborare cu V. Munteanu), Seria Marga Munteanu (1939), și de cel rural sau provincial - Vitrina cu păpuși de porțelan (1934), Pământul ispitelor-Delta (1935), Trenul albastru (1937), Satele (1938). O a treia posibilă grupare tematică este oferită
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]