886 matches
-
metodele lor dictatoriale și lipsa de Încredere În proletariat aveau ca rezultat o politică educațională inadecvată, ce Împiedica dezvoltarea clasei muncitoare mature și independente, de care era nevoie pentru revoluție și pentru crearea socialismului. Astfel, Luxemburg Îi ataca și pe revoluționarii germani, și pe cei ruși, deoarece puneau conștiința partidului de avangardă În locul celei al proletariatului, neținând cont de faptul că scopul era de a realiza o mișcare muncitorească cu conștiință proprie, nu doar de a-i folosi pe proletari ca
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai larg al strămutării este Întotdeauna, desigur, dezorientarea, urmată de reorientare. Proiectele coloniale de Înființare a unor ferme de stat sau plantații private, precum și multe planuri de creare a unei clase de agricultori liberi progresiști porneau toate de la ipoteza că revoluționarea mediului de viață și de lucru al oamenilor Îi va transforma profund pe aceștia. Lui Nyerere Îi plăcea să pună În contrast ritmul de lucru autonom și lipsit de strictețe al cultivatorilor tradiționali cu disciplina interdependentă și strictă din fabrici
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să aibă un motiv serios să disprețuiască trecutul. Modernizatorii târzii din colonii și-au folosit uneori puterea Într-un mod brutal, pentru a transforma o populație pe care o considerau Înapoiată și cu o mare nevoie de a fi educată. Revoluționarii aveau toate motivele să disprețuiască trecutul feudal, marcat de sărăcie și inegalitate, pe care sperau să Îl facă uitat pe veci și, câteodată, aveau toate motivele să creadă și că o democrație imediată nu va face decât să reinstaureze vechea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Principalele revendicări ale bucovinenilor erau separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei într-o provincie autonomă, conservarea naționalității române și crearea de școli naționale, dezrobirea țăranilor prin desființarea clăcii și dijmei. Un rol important în timpul revoluției l-au jucat și revoluționarii moldoveni, care în vara anului 1848 s-au aflat în Bucovina. În casa familiei Hurmuzaki din Cernăuți sau la conacul de la Cernauca se aflau atunci cca 50 de refugiați moldoveni, printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, George și Toader
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au aflat în refugiu în Bucovina și mai mulți revoluționari români din Transilvania, printre care Aron Pumnul, care avea să rămână și să activeze mai departe aici, George Barițiu, Timotei Cipariu. Unul din rezultatele imediate ale colaborării românilor bucovineni cu revoluționarii din alte teritorii românești a fost editarea la Cernăuți a primului ziar cu text bilingv, român-german, „Bucovina“. Primul număr al acestui ziar a apărut la 4 octombrie 1848 ca săptămânal, iar de la 1 ianuarie 1849 ca bisăptămânal. Ultimul număr al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
beneficiară a postcomunismului românesc, aflată în competiție atât cu vechea societate comunistă (actuala țărănime și urmașii proletariatului comunist), cât și cu elitele diverselor alternative ale tranziției postcomuniste, între care foștii proprietari ai perioadei interbelice, elitele „minoritare” - de la intelectualii disidenți, la „revoluționarii anticomuniști” -, clientela lor economică și administrativă și, nu în ultimul rând, capitalul străin care, împreună cu grupurile sociale dependente de acesta, joacă un rol cu totul special, care nu se limitează în nici un caz doar la maximizarea profitului, dar poate fi
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
industrial din mediul urban, căruia îi erau asociate și subordonate instituțiile anexe ale salariaților prestatori de servicii pentru proletarul industrial - de la medici și profesori până la vânzători, polițiști și funcționari în administrația de stat. Un sistem paralel de distribuție funcționa pentru „revoluționarii de profesie” ai Partidului Comunist, de asemenea salariați, dar într-o economie paralelă cu cea dominantă. Or, pentru întreaga perioadă a tranziției comuniste, normalitatea socială nu a cuprins niciodată mai mult de o minoritate a populației. La sfârșitul comunismului, proletariatul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
relația cu statul, adică cu clasa politică. Statul (clasa politică) intervine în sistemele de distribuție - și în structura de normalitate socială - fie direct, ca în cazul subvenționării directe a unor categorii socio-ocupaționale (funcționarii de stat, polițiștii, ofițerii etc.) sau politico-sociale („revoluționarii”, intelectualitatea culturală, foștii proprietari etc.), fie indirect, prin influențarea semnificativă a pieței, care poate merge de la subvenționarea prețurilor de cost și acceptarea arieratelor ca mijloc de finanțare a producției și reeșalonarea preferențială a datoriilor clientelei politice și până la privatizările preferențiale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
distribui „vinovățiile” în societate în detrimentul populației și nu în detrimentul politicienilor. Insuficienta schimbare a realităților - instituții economice, sociale, culturale etc. - era din vina politicienilor; insuficienta schimbare a mentalităților rămânea vinovăția populației. Intelectualitatea postcomunistă românească a procedat exact la fel ca și „revoluționarii” comuniști, cu singura diferență că a inversat termenii „buni” și „răi” ai ecuației: rămășițele mentalităților comuniste au devenit termenul „rău”, în vreme ce mentalitatea burgheză a devenit termenul „bun”. Cealaltă particularitate a paradigmei mentalităților comuniste este că are darul de a produce
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
într-o funcție obscură, la Loto-Pronosport. Ulterior este reîncadrat în presă, la „România liberă”, fără drept de semnătură vreme de patru ani. În 1987 încearcă să organizeze o rețea clandestină de luptă antitotalitară, iar în decembrie 1989 este unul dintre revoluționarii care pătrund în studiourile Televiziunii Române, vorbind în prima emisiune liberă. Se întoarce la „România liberă”, unde i se încredințează conducerea ziarului. Lucrează apoi la „Adevărul”, la „Curierul național”. Din 1992, timp de câțiva ani, este șeful secției de cultură și
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
familia. A împărtășit cu sentimentalism, dar cu același devotament ca și soțul său, ideea revoluției de la 1848. Primului său copil, născut la 6 iunie 1848, i-a dat numele Libertate. R. a urmat, pe uscat, de la Giurgiu la Svința pe revoluționarii exilați aflați în ghimiile turcești, între care se găseau C. A. Rosetti, Bălcescu, Ion Ionescu de la Brad, D. Bolintineanu, încurajându-i, trasmițându-le informații, procurând alimente și îmbrăcăminte, făcând demersuri pentru obținerea pașapoartelor. Jules Michelet îi face în 1853 un elogios
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
serial killer în transmisiune directă și să-i spele cadavrul ambulant sub ochii publicului îngrozit. Ucigașul care în condiții de seminormalitate n-ar beneficia la Gherla nici măcar de vorbitor, necum de pachet, își insultă propriile victime, de pe micul ecran (toți revoluționarii erau trogolodiți și bețivani, toți morții - uciși de el, cu mîna lui! - erau niște derbedei). [...] Pelticul grizonat care ar fi trebuit să conducă emisiunea se hlizea complice la auzul enormităților revărsate ca o diaree de asasinul ce-i stătea alături
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
socială cu specific „balcanic”, inaugurată de Ciocoii vechi și noi. Protagoniști sunt profitorii de pe urma evenimentelor din decembrie 1989, iviți, pe de o parte, dintre foști privilegiați ai regimului comunist, care au știut să se adapteze, iar pe de alta dintre „revoluționarii” cu „fitanție”, ca nea Niță, isnaful, personajul lui I. L. Caragiale. Sub nume și porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
puțin de o mie de membri. La prăbușirea comunismului, PCR era un partid de mase, având aproximativ 3,5 milioane de membri. În legătură cu îngroșarea peste măsură a rândurilor ilegaliștilor - date fiind avantajele de care se bucurau, așa cum se bucură astăzi „revoluționarii” - se spunea: „Puțini am fost, mulți am rămas!”. După evenimentele din decembrie ’89, formula s-a schimbat: „Mulți am fost, nici unul n-a mai rămas!”. Nimic mai adevărat decât verdictul cronicarului Miron Costin: „Nu vremile sunt subt om, ci bietul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
această perioadă, criticul se oprește la trei figuri emblematice: Sorin Titel, D.R. Popescu și Paul Georgescu. Cel mai deschis inovației, experimentului naratologic este considerat Sorin Titel, care a înțeles printre primii că adâncirea viziunii realiste nu se poate face fără revoluționarea scriiturii. Bine scris și documentat, studiul îl situează pe P. în rândul comentatorilor avizați ai romanului românesc postbelic. SCRIERI: Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă, Timișoara, 1993; Fragmentarium, Timișoara, 1995; Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, pref. Iosif
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
cu obediență și cu spirit reducționist în peisajul cultural românesc. Prin articole și studii precum Chipul lui Lenin în literatură (1949), Eroul revoluționar al literaturii sovietice din primii ani de după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (1963) sau Literatura revoluției și revoluționarea literaturii (1967), apărute în „Viața românească”, „Romanoslavica”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. se încearcă și „transplantul” modelului sovietic. Publică, sub pseudonimul Corneliu Rădulescu sau fără semnătură, materiale de propagandă, probabil solicitate, și pe care era oricând dispus să
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor academice, al esteticii urbane, al cunoașterii tehnice protejate în interiorul breslelor, al obiceiurilor sezoniere păzite prin riturile de trecere. Tradiția a fost emancipată de revoluționarii de profesie așa încât a fi mai bun a ajuns să se confunde, pentru unii, cu amnezia. Încrederea în sine a unei adevărate inteligențe nu se poate disocia de exigența unui dialog constant cu bogățiile de gând și vis care o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
demonstra faptul că, în planul curriculumului, disciplina „Drept administrativ” se preda chiar și în clasa a VI-a a învățământului primar rural, dar și în ultima clasă, a IV-a, de gimnaziu, sub forma „Drept și educație civică”. În Transilvania, revoluționarii de la 1848 aveau în platforma-program o revendicare destinată revigorării învățământului juridic: înființarea unei universități românești care să aibă în componența sa și o facultate de științe juridice la Blaj sau o facultate filosofico-juridică la Cluj. În 1863 s-a înființat
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de la Eminescu și Macedonski, la Ștefan Aug. Doinaș și Leonid Dimov. Convingătoare la nivelul ipotezei de lectură, cartea e scrisă febril, în spiritul criticii de identificare, vizând un tematism existențial. Cercetătorul continuă seria edițiilor de documente cu Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876) (1982), volum „de o valoare eminentă” (Al. Zub), rezultat din studierea Fondului Monod de la Bibliothèque historique de la ville de Paris. Textele, adunate din arhive (în special scrisori), din presă, din lucrări diverse
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Folclorul, cum trebuie înțeles. Graiul din Țara Hațegului, pref. edit., București, 1966; Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea, I, București, 1969; C.A. Rosetti, Jurnalul meu, pref. edit., București, 1974; Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876), introd. edit., Cluj-Napoca, 1982; I. L. Caragiale, Restituiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1986; C. A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, pref. edit., București, 1988-1998; Dosarul berlinez al dramei „Anca” [„Năpasta”] de I. L. Caragiale
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
aștepta. Chiar la Timișoara a trebuit să-și amâne o vizită la un moment dat pentru că exista o situație conflictuală, nu așa cum se Întâmplase În 1990, pe fondul opoziției, ci din cauza unor oameni care Îi fuseseră aliați, o parte dintre revoluționarii care Îl așteptaseră cu o lungă listă de „revindecări”, de doleanțe. Iliescu a tras, cred, anumite Învățăminte. Pe de altă parte, iată că substitutul său, Adrian Năstase, nu a Învățat absolut nimic din cei patru ani la conducerea țării. El
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
de fundal culegerea datelor metodologie participanți procedură munca în echipă relatare regresivă relatare stabilă relații de familie perspectiva categoriilor de conținut continuitate/schimbare în ∼ continuitate neconștientizată originile familiei continuitatea intenționată în ∼ contribuția părinților la educația copiilor perceperea părinților copiii intervievaților revoluționarii intervievații care au reușit prin forțele proprii asemănările între frați persoane semnificative continuitate neintenționată în satiră tipologie narativă tragedie Amia Lieblich este profesoară de psihologie la Universitatea din Ierusalim, a cărei președintă a fost între anii 1982 și 1985. Lucrările
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
cât mai ales măsurile care să contribuie la progresul „luminii”. Idealul: un homo novus de tip apusean, ceea ce în înțelegerea lor nu presupune decât un reformism de pe urma căruia să nu sufere sistemul. Schimbările sunt posibile doar în spiritul despotismului luminat. Revoluționarii de profesie întârzie să apară. Cu toții sunt adepți ai Iluminismului și „Iluminismul nu e revoluționar sau nu preferă metode revoluționare”. Petiționarii români din Transilvania anului 1791, cu toate că anunță metamorfoza pașoptistă, „nici ei nu sunt revoluționari” (D. Prodan). Contele Teleki cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei afaceri cu diamante, fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin articole și poezii, susține cauza Principatelor, făcând o intensă propagandă pentru Unire. În același scop, scriitorul - care
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
o veche familie din Oltenia. După studii urmate în particular la Craiova și un bacalaureat în litere obținut, probabil, în Franța, C. frecventează, la Collège de France, cursuri de drept și literatură. Precoce și activ, la 1848 asigură legătura dintre revoluționarii craioveni și comandamentul trupelor turcești, care îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]