385 matches
-
anii aceia, Desueta noblețe (1975), Cavalerul din dreptul soarelui (1979), Leoaica adormită (1984). Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
despre distanța iluzorie dintre ficțiune și realitate este o bucată care, parcursă corect, indică, cu suficientă precizie, programul teoretic al lui Dan Lungu. Iar aceasta fără a intra în fundături dogmatice. Un reportaj segmentat privitor la lumea - de o bizarerie revolută - închisă în granițele autoproclamatei republici Transnistria dă, aparent, tonul acestei proze. Spicuiesc, în continuare, din posibile intertitluri de capitole. Umbra statuilor lui Lenin se întinde peste fiecare kilometru pătrat al zonei cu statut juridic incert. O hagiografie comunistă binecunoscută nouă
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
cît pentru a degusta o atmosferă de mirodenii. E un aer mustos și bălțat, sub ale cărui aparențe stinse tresare un spirit de vigoare orientală. Citind epopeea Cîmpinenilor sau a Brătienilor ai senzația că trecutul nu e efemer și nici revolut, atîta doar să ai tenacitate de a-l prinde într-o carte, de aceea în paginile de aici nu dai peste relicve în accepția strictă a cuvîntului, ci peste vestigii. Relicva e ce lași în urmă ca pe o rămășită
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare pîine și sare/ de emoție primarului i se desprinde barba solemnă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
adauge, cu deplin temei, că și despre epoca „mai veche, aceea a deceniilor 4-5”, informațiile publicate sunt „nu doar subțiri, dar și inexacte.” Ca dovadă, criticul și istoricul literar pune în discuție, într-o riguroasă analiză a unor realități ideologice revolute, unele afirmații ale d-lui Lucian Boia din cartea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950, Editura Humanitas, 2011, unde autorul, fervent și harnic cercetător al istoriei noastre contemporane, scrie că pseudonimul „Victor Pancu”, din revista „Vremea”, 1941, este al
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
nu concepea, pe atunci, poezia. (Nu știu dacă între timp și-a schimbat imperativele, articolul din Observator cultural despre Nimicul lui Mircea Cărtărescu nu m-a lămurit deloc.) Moartea parafină pare să fie răspunsul lui Robert {erban la asemenea pretenții revolut impresioniste. Oare doar Patriarhul ar trebui să se simtă vizat de țepii unui asemenea poem scurt? „lui daniel/ nu-i plac poeziile/ cu Dumnezeu/ spune asta de câteva ori/ la răstimpuri/ și pe voci diferite// de la masa vecină/ o fată
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
peruanului? Pentru că, nu-i așa, fiecare ,aleargă pe culoarul lui", cum frumos se spune despre arta singuratică a scrisului. Perfect adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas Llosa ar fi avut și rolul de a percepe cu propriile simțuri cum gândește, cum respiră, cum se mișcă un mare artist. Probabil că ar fi rezultat și niscaiva concluzii deprimante pentru scriitorul român: că ne
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
pentru flaut și harpă, Mozaic pentru violoncel solo și Prin sunetul rezonanțelor pentru flaut, harpă, pian și violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuși, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiția umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor în zona imaginarului și a oniricului... Intuind cu certă acuitate esența spiritului iudaic, Ulpiu Vlad a transformat fiecare lucrare într-un eșantion psihologic, într-o formulă sintetică
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
ori surprizele ambiguității", 1986). În el, criticul nuanțează raportul dintre poet și lumea ce mișună în lirica sa, densa ei materialitate. În prim plan, atotputernică pare adeziunea "viscerală" a autorului la un Banat de el însuși reînviat dintr-o epocă revolută, din care n-ar mai ieși, ascultându-și "poemele cu glas de gramafon". Grigurcu pune în lumină și îndepărtarea creatorului de universul de el însuși creat: " Nesfârșitele inventare ale lucrurilor, ale măruntelor evenimente din preajmă, divulgă nu numai un atașament
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
și didactic corectă, aceasta conține numeroase observații referitoare la limbajul prozei lui Sadoveanu. Deloc lipsite de interes. Cu un pas în urma lui Nicolae Manolescu, Dumitru Micu percepe dimensiunea culturală a prozatorului altfel decât livresc. Antropologic. Popular. Oral. Ceea ce, deși metodologic revolut, e, până la urmă, licit. Ca o curiozitate trebuie citită, în schimb, prefața lui Alex. Ștefănescu la volumul Țara de dincolo de negură. Hanu Ancuței. Perfect à la page din punctul de vedere al terminologiei (Hanu Ancuței a ajuns să funcționeze „ca
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
să le invite la Bookfest-ul bucureștean mi se par semnificative pentru ceea ce crede Franța despre noi, și mai ales pentru ceea ce ea crede că noi credem despre ea: Bernard Pivot și Michel Houellebecq, adică o legendă vie a unei ere revolute, și antieroul prin excelență al literaturii franceze de astăzi. Pivot vine să ne reamintească de Franța literară pe care o știm, de limba pe care o învățam, de eleganța pe care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
diavolescă la acel vajnic bărbat! exclamă extaziat dracul. Încep să-mi recapăt tonusul. - Sunteți inuman! |... previzibil, o mai dresei eu și continuai fără să mai stăruiesc. Așadar, tot ce Alice știe despre lume a fost mediat de cărțile unui secol revolut: oamenii nu se află pe pământ pentru a afla răspunsuri, viața e o iluzie, un fel de sejur terestru, moartea e supremă și destinul implacabil, infernul există - vă rog să nu mă mai întrerupeți cu ovații puerile! -, bibliotecile sunt otrăvitoare
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
a epocii moderne, post-darwiniste, după care omul, chiar și omul social, ca orice ființă, este rodul ambientului, depinde și e format de condițiile social-istorice. Încă o recădere într-un mod de a gândi și de a acționa după un principiu revolut și, cum spuneam, interesantă nu e atât aroganța, reacționarismul sub forma noului! a celor care-l stipulau, cât ciudatul entuziasm al maselor pentru aceste idei ce păreau condamnate odată pentru totdeauna de progresul social și de civilizație. Eugen Ionescu a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
cercetător literar, Niculae Gheran este dublat de un moralist iar acesta la rîndu-i e însoțit de un autor cu o scriitură suculentă. Reconstituirea trecutului favorizează în cazul d-sale o alonjă a considerațiilor generale, o "filosofie" care, bizuită pe momente revolute, se potrivește, în nuanțele ei de incredulitate, de relativism consumat, și prezentului ce n-ar putea fi decît urmarea lor mai mult ori mai puțin fidelă. Un aer "cronicăresc" se insinuează între liniile ce dau seama de "mersul lumii". Schimbările
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
rol de o asemenea amploare în câmpul cultural românesc. Pentru Europa a pus laolaltă articolele ocazionale militante ale unui cărturar cu viziune care simțea că e nevoie de un manifest în spirit postpașoptist pentru mobilizarea intelectualității românești întru depășirea tendințelor revolute ale unui moment ideologic și cultural postdecembrist critic: după experiențele nefaste ale ideologiei naționaliste de dreapta din interbelic și ale dictaturii naționalismului de stânga din comunism, e timpul unui al treilea discurs, al liberalismului de centru cu deschidere maximă spre
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon. Descriind lumea fanariotă, el este cel dintîi prozator român pentru care această lume devine obiect de contemplare estetică, așa cum o va face mult mai tîrziu Caragiale în Kir Ianulea. Reconstituirea unei perioade revolute se realizează păstrîndu-se ferm perspectiva prezentului ("Lăutarii scoaseră din viori și cobze niște accente foarte patetice pentru timpii de atunci, dar care astăzi n-ar avea cea mai mică putere asupra simțurilor noastre", cap. VII; "Cei ce cunosc cum era
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
o dovedește tonul destul de rezervat al comentariilor privitoare la următoarea carte a sa, Circul domestic (2005). Categoric superioară zgomotoasei intrări în scenă, măcar prin narativitatea discretă a ciclului omonim, ea a avut de înfruntat suma de prejudecăți a unei lecturi revolute și, ca să fiu sincer, ideologizate. Căci balanța critică n-a evaluat, atunci, legitimitatea estetică a noului demers, ci puterea de justificare a vitalității unei direcții strategice vetuste. Apărută de curând la Editura Cartier, cea de-a treia carte a lui
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
Oricum, Cârlova onorează generația poetică românească de la începuturile ei moderne, alături de Iancu Văcărescu. Au meritul de a fi încercat, primii, să intre în sincronie cu poezia vremii de pretutindeni. Altminteri, mai bun poet este Dosoftei, dar poet al unei vremi revolute. În armoniile lui Cârlova se găsesc, pe lângă stângăcii inerente, unii germeni ai poeziei noastre de până la Eminescu. Ceea ce nu e deloc puțin.
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
un adevăr care-i vizează în bună măsură chiar pe poeții generației optzeci. Știm, Occidentul îi fascina. Dar nu oricare Occident, ci, în exclusivitate, cel transatlantic. Generația Beat era marota predilectă a lunediștilor. Nec plus ultra. Spațiul francofon le suna revolut. Cel germanofil, de asemenea (de aici porneau, în definitiv, variantele de expresionism retardatar). Ajungem, astfel, la nodul problemei. La scurtă vreme după apariția volumului Vânt potrivit până la tare, revista „Neue Literatur” lansează, în două numere succesive (5 mai 1983 și
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza. Are loc un
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
toate meridianele se precipită să arunce timpul peste bord, ca s-o ia cu elan de la capăt. Cu toate acestea, am avut și eu, de curînd, un moment de ispită, simțind imperios că vreau să abandonez rapid ceva unui trecut revolut. De fapt nu ceva, ci pe cineva anume: mai precis, pe Ion Iliescu. Momentul de tentație de care vorbeam a fost o retrospectivă a ultimilor zece ani în România, difuzată de canalul Euronews. Despre cei zece ani care s-au
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
de dimensiunile operei, în integralitatea ei. Cauza acestei trăsături s-ar afla în natura culturii de la care poetul se revendică (aceea anglo-saxonă) în care modelul narativ și, pe cale de consecință, personist, e precumpănitor. Peste Ocean, lirismul (de filiație franceză) sună revolut. Așa încât, afirmă Lefter, selecția, indiferent de criteriile ei și de buna credință pusă în joc, rămâne, structural, inadecvată: „Formula însăși a culegerii pe care o ții în mână în aceste clipe se cuvine discutată pentru ca nu cumva ea, formula, să
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
a României" nu numai că sînt de prost gust dar anunță și o nouă încercare de introducere a măsurilor de tip administrativ în spațiul esteticii. Chestiunea mi se pare absurdă și gravă. Gravă pentru că înseamnă că ororile culturale ale epocilor revolute s-au produs în zadar, iar absurdă pentru că autoritatea (cîtă este!) a celor care reclamă tabula rasa s-a încropit în aceeași cumplită perioadă și este ea însăși o dovadă a continuității culturii noastre. S-ar putea ca vehemență unor
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
care n-avea, pe atunci, permis de circulație. Propunerea d-sale m-a cucerit din bun început deoarece trezea în mine vechi amintiri de pasionat cititor cvasi-cotidian al lui Sebastian încă de pe la sfârșitul deceniului al treilea al secolului de-abia revolut. Într-adevăr, cumpăram Cuvântul aproape în fiecare zi, pentru că știam că, în afară de editorialul directorului ziarului, care avea de altfel să-mi devină profesor pe la mijlocul deceniului următor (l-am numit pe controversatul - și controversabilul, desigur, dar totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]