KorAP: Find »[drukola/base=rezema & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...103 >

2,564 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

filatelic. După atâția ani de ignorare a pasiunii lui Trofin, ea deschisese curioasă albumul, cu toate piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca două feline invincibile. Aveau amândoi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă am dat totul uitării. A doua zi s-a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de biciclete. Rezemată de teracotă, șefa fredona un cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul Moduna, Înfipt ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se ridice. Se supuse fără rezistență și se Îndreptă șovăitor spre ușă. Stați, dom' profesor, unde plecați? Vă Încasez imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
starea emailului alb pe care se decupa provocator albastrul inscripției Geton al firmei producătoare. Componentele electronice se aflau În cartoane sigilate și numerotate, În timp ce suporții cilindrici de aluminiu, pe care urmau să fie montate farfuriile cu deschiderea de un metru, rezemau zidul casei ca niște bazooka dezafectate și scoase la vânzare În talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena Geton, un pic mai bine pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În maieu și În izmene scurte, lac de sudoare, privea cu strângere de inimă, dar și cu imensă bucurie, cum pășea pe cărare, cu mersul acela În doi peri, ce parcă nici nu te duce, nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci ar mai fi avut de luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a lungul coapselor și privea calmă În jur, Încercând parcă să-și amintească cum arătase cândva locul acela În care ea pășea pentru prima oară. Nu s-a schimbat nimic, Își zise ea. Doar ea, poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

prin pédure. Culcé lemnul de carpen jos și-l mésuré cu pasul. Șaptesprezece pași și jumétate, bolborosi Nicolai Arsenievici. Se așezé pe lemn și scoase o țigaré. Își Închipui o scaré lungé de frasin, netedé și albicioasé, pe care o rezema de copaci și de case și putea sé urce oriunde voia el, chiar și pe stîlpi. Trase țigară și se duse mai departe. Se afundé printre brebenei, lovind cu muchea toporului copacii. 17 - De departe cé nu. - Atunci de ce n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi. Îl vedea în fel și chip. E și termometru al stărilor personajelor ei. I se părea, uneori, că are un aer desuet, de catarg într-un port mort. Își rezema ochii de el cînd își bea cafeaua și ploua. Plopul se ridica pe vîrfuri, să i se uite în casă. Matur, îi depășise etajul: Mă cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
întîmpină Tano. Îți risipești timpul. Mai fii harnică și ție însăți, mă ceartă cîinele meu, ținînd morțiș să-mi ajungă cu labele pe umeri. Nu! Nu sări pe mine. Trebuia să-ți dresez păcatele de mititel. Cu pălmuța. La intrare, rezemat de ușă, un pachet. Pare un tablou, ambalat în cartoane ondulate. Sau o oglindă? Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! "E pentru tine. Sper să.ți placă". Punctul, în loc de liniuță, îl deconspiră pe Rusalin Titlul: Lumină în noiembrie. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
prim-plan. În planul din spate omul cu pălărie; aceeași expresie, aceeași ținută dreaptă, ochi pătrunzători, doar că mult mai tânăr. O durere acută în spate îl face să se prăbușească cu mâinile pe oglindă. Atingerea ei îl relaxează, își reazemă și fruntea de ea și durerea sucombă. Textura oglinzii pare tot mai moale și mai apoasă, pe măsură ce se presează în ea. Privirile li se întâlnesc în sticla oglinzii, în timp ce umărul stâng penetrează ușor în lumea jocului secund. Numai că aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
s-au întâlnit: unul în tonuri de alb și negru, celălalt policromatic, și au fuzionat într-o incertă realitate. Rechinii cu ochii albaștri Prietena mea a intrat singură în apa clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

în cauză. Fiindcă apucaseră să citească pe tabla indicatoare ceea ce refuzau ceilalți călători: destinație necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu se poate imagina șocul! De ce s-au deplasat ei? Militarii nici n-apucau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima exprimând temperamentul sangvin sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer, maiul rezemat de compresor, crampoanele de cățărat pe stâlpii de electricitate alături de nacela telescopată prin comandă din cabina șoferului. Cu atâta invazie, Brăila devenise un șantier: hârtoape, gropi, panouri avertizoare, puncte de lucru anunțând angajări, peste un ceas, pline de solicitanți, evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia acum am înțeles de ce Gustav nu a aruncat scrisorile, de ce eu le citeam în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu forma hidoasă a unui om care dispărea printre ziduri. O prelată, superficial ancorată de scheletul de fier, fâlfâia înspăimântător ca o velă, prevestind naufragiul peste mese circulare de tablă cu scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
neîncrezătoare la babalâc și spuse: Am să aflu imediat! Și se apropie de fiecare momâie privind-o îndeaproape în ochi, ca atunci când te uiți într-o casă prin ferestre, de afară. După ce zăbovi timp de un ceas pe la fiecare, se rezemă obosită de tocul ușii și, lăsându-și trupul înnobilat cu mătăsurile pure să se scurgă pe podea, spuse: N-am văzut nimic. Ăștia sunt morți, nu respiră! Sunt trupurile lor astrale, Mioara! Acum eu le predau ca să știe când vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe nimeni. Înțelegi că adevărata natură a secretului este o decizie intimă. Te gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]