2,512 matches
-
unui atac ar putea proveni de la un agent infiltrat în cartierul general al inamicului. În absența unui astfel de agent, trebuie deduse intențiile inamicului din diferite frânturi de informații referitoare la desfășurarea trupelor acestuia, pregătirea lor pentru luptă sau mobilizarea rezerviștilor. În plus, informațiile din surse publice pot fi, de asemenea, utile; de exemplu, înainte de atacul de la Pearl Harbor, Statele Unite erau interesate de locațiile și itinerariile vaselor comerciale japoneze, considerând că, dacă japonezii ar fi intenționat să intre în război, ar
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
D-ale carnavalului, în care rivalele se vitriolează cu „cerneală violentă”. Petrecută în 1916, în primele zile ale ocupației capitalei de către trupele germane, comedia ce se consumă în Dezertorul dobândește un conținut tragic. „Jaluz”, Silvestru Trandafir, zis și Piele-Groasă, sergent rezervist, dezertează de pe front într-un moment critic, spre a-și pune în siguranță „onoarea de familist”. Își găsește nevasta cu Lică Chitaristul, cu care ea nu întreținea, de fapt, legături neîngăduite, și îl gonește pe vizitator. Seara apare locotenentul Gottfried
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Florin Bănescu); Stanislav Rakús, Cerșetorii, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu); Milan Rúfus, Clopote și alte poezii, Nădlac, 2002; Milo Urban, Lângă moara din deal - Bătrânețe, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Corneliu Barborică și Florin Bănescu); Martin Prebudila, Un rezervist fără piele de rezervă, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Florin Bănescu). Repere bibliografice: Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 73-76; Valeriu Bârgău, Generația ’80. Precursori & urmași, Deva, 1999, 123-125; Florin Bănescu, Mușchetarii Câmpiei de Vest, Nădlac, 2000, 33-40, 49-52
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
Tăria noastră, Încredere în noi, Apa trece, pietrele rămân, Jertfitorii neamului ș.a.), adesea fără semnătura autorului, alteori redactat de G. M. Vlădescu, iar de la numărul 17/1944 de I. Valerian; paginile 2-6 includ compuneri și scrieri literare ale combatanților și rezerviștilor (D. Ailincăi-Almaș, Călugărenii, O minte luminată. Cronicarul Miron Costin, Basarabia, provincie românească, Radu Gyr, Către Iisus, Țara, Dobrogea, Neculai Tăutu, Unirea, Ștefan Voitec, Două comemorări: Regina Maria - Regele Ferdinand, Laurențiu Fulga, Sublocotenentul Teodorescu Victor, Sergentul Bălan Constantin, Calul bolșevic), pagina
SENTINELA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289622_a_290951]
-
Sava Savel, dedicat cu o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și maladiv, cu încercarea - uneori izbutită, mai adesea trădată de insuficiența talentului - de a urmări meandrele unor suflete tarate ori mutilate
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
întâia poezie în ziarul „România”, în februarie 1918. Student la Facultatea de Drept din Iași, obținea licența într-un singur an (în iunie 1919), trecând examenele în avans. Primește, tot acum, „Coroana României” în grad de cavaler (distincție remisă tânărului rezervist și în 1922, concomitent cu Crucea comemorativă a războiului). Se face remarcat cu versurile publicate, în 1920, în „Viața românească” (va fi aici corector, redactor și secretar de redacție o vreme; o primă căsnicie cu Maria, fiica lui G. Ibrăileanu
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
Anglia, îngrijorată de perspectivele modificării echilibrului european și de pătrunderea Rusiei în Marea Mediterană prin intermediul viitorului principat autonom bulgar. De altfel, englezii și-au întărit garnizoanele din Gibraltar și Malta, au mărit efectivele flotei din Mediterana, au chemat noi contingente de rezerviști sub arme, toate acestea cu scopul intimidării Rusiei 275. Diplomația franceză, care începe să se orienteze spre Anglia după preluarea conducerii ministerului de Externe de către Waddington, a calificat tratatul de la San Stefano ca "inadmisibil"276. Luând cunoștință de prevederile tratatului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și mai mult Înțelegerea cererii tale; ai venit să Înșiri scuze sau să afli ceva de la el? Spune până la urmă: Mda! și tu te oprești din pălăvrăgeală și aștepți. Eram În război, zice, eu am avut gradul de plutonier T.R., rezervist, concentrat din 39 și până În 45. Sfârșitul războiului m-a prins la Nemec Hrad, la vreo 40 de kilometri de Praga. Puțin Îți pasă ție de distanța dintre Praga și Nemec Hrad (sau cum s-o fi scriind numele respectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
luat-o de la Început (probabil) pentru că folosește termeni consacrați punerii În temă Într-o povestire de lungă durată. „Primul contact cu inamicul l-am avut la Turnu Severin În 1944, imediat după 23 August. Noi eram cu instrucția recruților, cu rezerviștii mai bătrâni, așa cam de vârsta mea, deja nu mai eram tânăr atunci. Am instruit recruții tot timpul, dar acum trebuia să intrăm și noi În luptă directă. Adică să luăm parte la dezarmarea elementelor germane care veneau În coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
camarazilor lui lucra În mod febril, erau cu toții la un prim contact cu inamicul și-și Închipuiau că nemții care veneau de pe front erau cine știe ce zmei, cunoșteau tot felul de chichițe ale războiului, cum să le țină piept ei, câțiva rezerviști și recruți abia Învățați cu stânga-mprejur? Te gândești că mai ales teama i-a fixat În memorie ziua aceea de la sfârșitul războiului, ca și faptul că pentru el războiul abia atunci Începea de-adevăratelea. Ai observat totuși felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care poate i s-au perindat prin minte tot felul de amintiri și de gânduri, șase ore În care a sperat În secret că nu va fi ucis și că ai lui, regimentul lui de tineri recruți și bătrâni rezerviști, vor Învinge. Toate aceste lucruri rămân departe de ce spune, de ce-ți spune ție anume propoziția pe care el tocmai a rostit-o. Dacă nimic din toate aceste lucruri care au existat nu sunt reactualizate de această propoziție, atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
păstreze și acum impresia de gravă inconsistență pe care i-au lăsat-o atunci acele daruri de Paști. Figura lui capătă nuanța dezamăgirii În timp ce rostește inventarul complet al celor primite În urmă cu 35 de ani din mâna unui sublocotenent rezervist. după ce am luat masa a Început un viscol mare de nu se vedea la mică distanță, dar eu stăteam În casă și mă uitam afară. Gest: nu totdeauna dracul e așa de negru pe cum ni-l imaginăm. iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o după-amiază frumoasă și caldă și rămăsesem până mai târziu pe câmpul de zbor, lângă avioane. Sala de mese a ofițerilor era plină, așa că noi ne-am tolănit sub ferestre, în iarbă, când au început să citească lista cu numele rezerviștilor. Aveam inima ușoară și senină, căci era vară și eu eram tânăr. Apoi, când mi s-a citit numele, toți cei din jurul meu au tresărit și nimeni nu voia să creadă ce auzise. Fusese totuși numele meu și astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie patruzeci, și tunurile nu trăgeau decît cîte două deodată. Atacul eșuă Înainte să ajungem noi jos. — SÎnteți ruși? mă-ntrebă un soldat spaniol. — Nu, americani. Ai cumva niște apă? — Da, tovarășe. Îmi Întinse o ploscă din piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar cu numele, pentru simplul fapt că purtau o uniformă. N-avea nimeni intenția de a-i folosi În luptă, așa că se Împrăștiau de-a lungul și de-a latul liniei de atac de sub creastă, se strîngeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gust de asfalt și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol. MĂ duc s-aduc niște vin. — Da. Dar cînd ți-e sete, apa-i mai bună. Nu există sete ca aia din bătĂlie. Chiar și eu, ca rezervist, sînt Însetat Întruna. — E de la frică, spuse alt soldat. Setea Înseamnă frică. — Ba nu, se băgĂ altul. Cu frica vine și setea, asta așa e. Da-n bătĂlie ți se face sete chiar și cînd nu-ți mai e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
obicei, ca și contextul explicit al manifestărilor patologice, s-a reținut, în anamneza acestor cazuri, o etiologie precisă, de șoc post-traumatic. S-a inițiat imediat, pe măsură ce se efectuau internările, tratamentul electroconvulsiv și psihotrop major, conform foilor de observație, toți pacienții "rezerviști" fiind supuși monitorizării atente, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Prognoza rămâne, însă, rezervată. De-acum încolo, Dumnezeu cu mila! Întreg orașul vuiește! Ce poveste... Pe lângă un post de poliție incendiat (unde, totuși, nu este exclusă varianta unei scăpări accidentale de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferm decis a menține ordinea împotriva oricui, întrebuințînd toate mijloacele legale." Așa!... Ia citește acuma! Roșu citi. Directorul aprobă. ― Da!... O pui în capul informațiilor politice pe două coloane cu doisprezece aldine!... Dădu să plece. Secretarul întrebă: ― Dar despre chemarea rezerviștilor dăm ceva?... Mi-a adus acuma... ― Nu, nu! întrerupse Deliceanu. Lasă numai comunicatul! De altminteri, chestia cu rezerviștii încă nu e sigură. E de văzut dacă în Consiliul de Miniștri se va decide asta sau poate altceva... Titu Herdelea profitase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aprobă. ― Da!... O pui în capul informațiilor politice pe două coloane cu doisprezece aldine!... Dădu să plece. Secretarul întrebă: ― Dar despre chemarea rezerviștilor dăm ceva?... Mi-a adus acuma... ― Nu, nu! întrerupse Deliceanu. Lasă numai comunicatul! De altminteri, chestia cu rezerviștii încă nu e sigură. E de văzut dacă în Consiliul de Miniștri se va decide asta sau poate altceva... Titu Herdelea profitase și se retrăsese la o masă mai depărtată să-și citească scrisoarea. Tanța de-abia acum aflase că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la Interne. E caldă... Zice că într-un orășel de la Dunăre, n-a vrut să comunice ce oraș, trebuie să fie Giurgiu, azi-dimineață rezerviștii concentrați s-au revoltat contra ofițerilor, pe doi i-au ucis, pe mai mulți i-au rănit foarte grav și apoi s-au risipit prin satele lor, luând și armele cu ei. Ai? Asta nu e glumă! Vă închipuiți ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine să fii pregătit! ― Să vie sănătos!... Dar nu cred că-i mai arde nimănui de inspecția cârciumilor. Sunt focuri mai mari acuma! 3 Miercuri dimineața, Titu Herdelea merse foarte devreme la Drapelul, să comunice lui Roșu știrea despre revolta rezerviștilor și uciderea ofițerilor, mai ales că nici în Dimineața n-o văzuse apărută. ― Cunosc! zise secretarul cu superioritate. Știu și altele mai grozave. Dimineața a încercat s-o publice, dar a fost avertizată că va fi imediat confiscată toată ediția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui sunt sigure pentru orice eventualitate. ― Domnule prefect, trupa totdeauna execută ordinele! răspunse generalul cu mândrie. ― Evident, nu m-am îndoit de trupe, zise Baloleanu, puțin încurcat. Nu m-ați înțeles exact. Am vrut să spun dacă soldații, mai ales rezerviștii, sunt siguri? Căci, poate știți, pe-alocuri au fost mici defecțiuni și n-aș dori să avem și noi surprize. ― Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repetă generalul. ― În orice caz, spre a evita orice eventuale ezitări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de măcelul și nenorocirea ce vor fi, poimâine demonstrează că se simte atât de rău încât, cu război sau fără, el tot nu va mai apuca vara cealaltă, răspoimâine se întreabă ce vor spune ceilalți despre el, când sunt atâția rezerviști mobilizați. Opiniile i se schimbă odată cu zilele săptămânii, una singură i-a rămas însă neschimbată, de trei luni și mai bine : să nu cumva să plecăm, din București, în vilegiatură. — Nici nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Moș Coajă”, bătrânul nostru locotenent colonel de 50 de ani, Abdenagor Constantinescu. Venise, pe când eram grupați mai mulți ofițeri, venise locotenentul Darie, ofițer activ. Ia poziția de drepți, salută pe colonel, dă mâna cu doi dintre ofițerii activi dar cu rezerviștii, ba. Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau tu nu știi că războiul nu se duce cu ofițerii activi, soldații activi și cu caii regimentului? Războiul se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]