5,758 matches
-
și acum nu mai e nevoie să alerg după altele." Și al doilea răspuns - repet, datat 1979: A. R. Știu că îl cunoașteți bine pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gîndirii lui Mircea Eliade? S. B.: îl admir foarte mult pe profesorul Mircea Eliade, și am citat multe dintre cărțile sale; faptul de a citi cu admirație duce, fără îndoială, la unele influențe, dar nu aș putea spune cinstit
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
cineva anume. La Petre Stoica dedicațiile au o cu totul altă valoare. Ele sînt un clin d'oeil, cheie de lectură sau un mod de a intra în dialog cu opera celui în cauză. Aproape fiecare poem dedicat intră în rezonanță cu opera autorului căruia îi este dedicat. Lui Miodrag Bulatoviș îi este dedicat poemul Cocoșul executat (1985), aluzie transparentă la cunoscutul său roman Cocoșul roșu zboară spre cer. Un alt poem, Administratorul face trimitere directă la volumul lui Virgil Mazilescu
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
pentru că e mereu loc de inovație în ambele. E un gen de emoții în cinematografie, și altul pe scenă. La teatru, ai schimbul ăsta - folosesc un cuvânt perimat - de energie cu spectatorul, și nu doar de energie. Eu cred în rezonanța asta umană, tu îi dai o replică, el reacționează și te umple pe tine. De fapt, spectatorul îți spune cum să dai replica de multe ori într-o piesă. Actul e în prezent, vorba lui Arthur Miller, "teatrul este prin
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
o piață literară bătăioasă, în care totuși atât de invocatul reviriment al prozei românești pare a fi deocamdată mai mult promoțional și statistic, deși mai găsim câteva semne că ne aflăm pe drumul cel bun... Venit dintr-un loc fără rezonanțe literare și neavând un trecut care să-l propulseze imediat în aripa scriitorimii, Radu Aldulescu ar da la început impresia că s-ar putea stinge repede ca autor recunoscut, imediat ce va fi depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată Fred nu spune Laure. Nu, pentru el eu sunt nevastă-mea
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
echipe de soliști; poate fi comparat cu realizarea mai recentă a coproducției susținute de cele două mari case care sunt Deutsche Oper - Berlin și Wiener StaatsOper din capitala Austriei. La Cagliari a fost creat un eveniment de cultură, de autentică rezonanță europeană. Iar aceasta nu din motive conjuncturale, din simpatie specială față de români, de țara, de cultura noastră. A existat însă conștiința profesională a faptului că publicului îi este prezentată una dintre marile capodopere ale genului din secolul trecut, o lucrare
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
fost șocat să constat cu câtă acuitate politicienii își puneau problema cadrelor. Eram cu atât mai atent la această chestiune, cu cât termenul, "the cadres", nu numai că, vorba lui Petre Roman, "suna ca dracu", dar în urechile mele avea rezonanța unui timp revolut. Ei bine, americanii ajunseseră la concluzia la care inamicii tradiționali, sovieticii, ajuseseră de multă vreme. Și anume, că în procesul politic "cadrele decid totul". Sunt deprimat să constat că, la opt ani după eșecul regimului Constantinescu, intrat
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta e, în mare, articulația și finalitatea demonstrației lui Dan Botta. Un ritm al spațiilor - mai adaugă el - e regăsibil
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
se poate părea astăzi interesantă această culegere de curiozități (producții inegale, unele naive, altele desuete, multe bune de pus la muzeu); pentru un studiu al mentalităților însă, nu este lipsit de interes detaliul că multe dintre numele scriitoarelor antologate capătă rezonanță prin asocierea (ca fiice, soții, amante) cu personalitatea unor bărbați celebri (scriitori, savanți, publiciști, oameni de știință). De la această condiție de satelit până la aceea de victimă nu este decât un pas. O demonstrează unul din textele antologiei, cel mai vechi
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
bloc de locuințe. Genul proxim al acestui tip de roman ar fi interbelicul Carlton al lui Cezar Petrescu, iar diferența specifică, modelul optzecist al înregistrării și al efectului de realitate. Comicul seamănă cu acela al lui Ioan Groșan, dar fără rezonanța istorică și jocurile textuale din O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Pentru că obiectul predilect al romancierului Petru Cimpoeșu rămîne mereu realitatea, deși nu realism în sensul tradițional al cuvîntului ne oferă acest roman cu tușe îngroșate și
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
de rolul instrumental jucat de Ion Iliescu. Strict tehnic vorbind, actualul președinte al României este un reîntemeietor al monarhiei în România! Pentru a da consistență acestei situații, poate c-ar trebui chiar să-și schimbe numele. Să ne gândim la rezonanța continentală, la muzicalitatea formulei �Majestatea sa Ion Ilici I-ul, nașul dinastiei Hohenzollern de România!" Și mai e ceva: lanțul de oțel ce sufocă o Românie asiatizată i-a obligat pe pedeseriști să facă apel la ultimul argument de care
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
în pielea acestui geniu, care a revoluționat fizica (și, odată cu ea, istoria omenirii), mai ales că avem aproximativ aceleași reacții vizavi de această materie. Și pe mine mă ia somnul, când aud despre cuarci, stringuri, unde electromagnetice și frecvențe de rezonanță, exact cum i se întâmpla și lui, când era student la Politehnica din Zürich, de ajungea să chiulească, de plictiseală, cu lunile și să rămână repetent. Aș fi fost fericită și să-mi cadă, într-o zi, un măr în
Fericirea de a fi prinţesă şi Einstein by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19833_a_21158]
-
Leo Butnaru În ianuarie 1914, Filippo Tomasso Marinetti sosește în Rusia, de aici încolo evenimentul amplificându- se și având o rezonanță socio-culturală incredibilă. De cum italianul coboară pe peronul gării Aleksandrovskaia din Moscova, o parte a presei exultă: „Chiar de la prima privire el predispune la simpatie. O față energică, vie, extrem de frumoasă. Ochii săi negri și adânci privesc ironic și vioi interlocutorul
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
obey Our commands. This is all...” Cutremurele care au precedat și urmat Mesajul, lumina orbitoare care a invadat planeta, vocea puternică pe care a auzit-o fiecare pământean în limba sa maternă, au înmărmurit orice suflare omenească. O voce cu rezonanțe metalice, dar foarte clară și impunătoare! Tăcere adâncă a urmat imediat ce pământul a încetat să mai vibreze; vuietul sinistru al cutre murului de după Mesaj s-a stins dintr-odată! Nu s-a produs niciun accident, nici în timpul cutremu rului care
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
-196. Pe de altă parte, sintre femeile sărbătorite la aceeași dată, cele mai multe poartă numele de Viorica - 148.896, urmate de Florentina - 126.556 și Florica - 94.779. Motiv de sărbătoare este și pentru femeile care poartă și alte nume cu rezonanțe florale, cum ar fi: Camelia - 73.102, Margareta - 54.389, Violeta - 56.563, Lăcrămioara - 30.808, Delia - 29.619, Narcisa - 12.755, Crina - 19.263 sau Iris - 1.755. Sărbătorite vor fi și persoane cu nume mai rar întâlnite, precum
Aproximativ 1,5 milioane de români îşi serbează onomastica duminică () [Corola-journal/Journalistic/26709_a_28034]
-
spune despre tulburătorul destin al eu-lui creator că viața acestuia a fost un roman. De ce? Pentru că autorul și-a fixat un epicentru pe care glosează diverse detalii, întregitoare, însă scormonind pe două fronturi al celui natural și al celui de rezonanță. Pe al doilea, îl jonglează după propria-i orientare, adesea psihologică. În acest al doilea plan, Nicolae Pârvulescu probează un atent spirit analitic, în economia propusă a textului. Pe linia lui Marin Preda, al lui Constantin Noica, filosoful, care făceau
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
și în unul al intrării în moarte. Da, această intrare în moarte este extraordinar reprezentată în „novella” lui Ion Agârbiceanu. Este vorba de o ființă puternică ajunsă în situația de a se confrunta cu fatalitatea. Confruntarea e implacabilă, mută, cu rezonanțe nebănuite. Ca într-o mare tragedie. O tragedie trăită de omul obișnuit, deloc privilegiat cu ceva. La marginea lumii Seara Fefeleaga se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din urmă suflet din casa ei”. Adică
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
fonduri suficiente,/ Perioadă de austeritate.”), instinctul de mare poet corectează unghiul și își creează zona lirică în care se poate manifesta. Patru dintre cele mai puternice poezii ale volumului sînt duse exact în această zonă și făcute să intre în rezonanță cu ea. Ele sînt distribuite aproape simetric, în deschiderea cărții morții și la finalul ei. La început, cititorul este introdus, prin Singurătate, în spațiul de suferință a personajului și de nouă expresie lirică a poetului: „La căpătîiul bolnavului/ Doar căpătîiul
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
și, tot la Ploiești, zece ani mai tîrziu, Trei surori. Iată ce scria Vittorio despre Rică Manea: „Prin tainice alchimii năștea imagini de o teatralitate autonomă, eliberate de servituțile ilustratorului, adevărate imagini-stare, imagini-gînd, oricînd gata să se destrame preluînd prin rezonanță zgomote, glasuri, șoapte dintr-un dincolo cu care puțini au curajul sau menirea să dialogheze. Să admirăm, dar să nu invidiem această grea povară, această teribilă cruce a artistului propulsat în prima linie a «războiului nevăzut» de bunul plac al
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
visului, în copleșitorul flux al impresiilor, în extravaganta expansiune a imaginației. Amestecul fanteziei cu realitatea, provine din concepția veche a „călătoriei libere” (tematizată de daoistul Zhuang Zi) între cele două planuri ale realului și imaginarului, a posibilității marii armonii, a rezonanței simpatetice datorate suflului energetic care leagă toate ființele și lucrurile. În acest tip de viziune în care gîndibilul se confundă cu sensibilul, trăirile și impresiile sînt redate prin senzorial și pentru aceasta, toate organele de simț sînt puse la bătaie
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
mai mult reasocierea diso cierea fiind retrasă, ca factor de prima instanță al procesului analitic. Reasocierea, în cazul său, urmează un demers intelectiv, care încorporează faptele descrise conform sensurilor observate, curbează erudiția în sensibilitate și face din aceasta cutia de rezonanță a lecturilor proprii și a gândirii în context. Nu zice el "interpretări libere după realități americane"? "Libere", adică atât cât asigură declicul reflexiv, în afara acestuia nefiind decât pășire oarbă și indistincție a metaforizării. Tentația de a recupera individualul, chiar în
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
aceste ocazii, este acela de a-ți face prieteni în diferite țări ale lumii, oameni de litere, sensibili și sufletiști, de care te apropii cu sufletul, care au același mod de gândire cu tine și cu care intri cumva în rezonanță. Adică o oază, la care să se împltească mari și trainice prietenii.
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
spre sfârșitul vieții, cu Diana Turconi. Al cincilea indicator de structură - model, de angajament peremptoriu al istoricului literar Cornel Ungureanu în demersurile sale docte, și speculativ nobiliare, îl vizează pe eruditul Mozes Gaster și agonia enciclopedismului. Într-un comentariu pe rezonanță magnetică, Profesorul Cornel Ungureanu își ipotechează foiletonul critic printr-o denominare jurnalieră. În cazul de față, pe întinderea a trei pagini și jumătate dezvoltă subiectele: Dincoace și dincolo de Eminescu, Întoarcerea acasă, Cercurile răului. Din primul, aflăm că Eminescu era interesat
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
modernă timpurie), dar descins din ea prin moravuri și idealuri, beneficiază de un portret aproape pantagruelic, centrat în jurul meselor bogate, udate din plin cu vin („Umbra lui Istrate Dabija-Voievod”)[29]. Dabija Vodă nu are, chiar și pentru mulți specialiști, altă rezonanță în istorie decât întâmplarea prin care Miron Costin și-a sfârșit odată cu domnia acestuia faimosul Letopiseț (adică la 1661), început acolo unde îl lăsase vornicul Grigore Ureche, adică la Aron Vodă (1595). Altminteri, nu a rămas pomenit prin vreo faptă
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
FILIALA „ION HELIADE-RĂDULESCU” DÂMBOVIȚA - FILIALA „ION HELIADE-RĂDULESCU” DÂMBOVIȚA - Luna septembrie a.c. a fost pentru Filiala „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmbovița a UZP una marcată de evenimente cu rezonanță națională și internațională în care s-a implicat prin colaborare sau organizare. Astfel, în perioada 3-6 septembrie membri ai filialei au luat parte, fiind invitați de onoare, la cel de-al doilea Congres Mondial de Eminescologie care a avut loc
ACTIVITĂŢI LA FILIALA UZPR „ ION HELIADE-RĂDULESCU ” [Corola-blog/BlogPost/92626_a_93918]