978 matches
-
aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
generalizării populare a unui model cultural elitist. Ecranul s-a înălțat: era prezent la muncitori înainte să-și facă simțită apariția la burghezi, intelectualii l-au disprețuit, iar înalta societate internațională încă îl mai ignoră. Difuzarea cuvîntului scris a îmbrățișat rigolele și relieful terenului social. Factor de inegalitate, a început prin a crea o prăpastie între orașe și sate, între satele cu o ridicată productivitate de la nord de Loarei și regiunile mai înapoiate din sud, între burghezi și muncitorii de la oraș
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cineva îl găsește pe o stradă alături de un cadavru, el se prezintă drept autorul crimei, pentru că totul e în tot, zice el, Dumnezeu vrea și face totul iar el, Quintin, se supune acestei legi, așadar e responsabil față de mortul din rigolă și de toate cele... La moarte! Zic atunci catolicii și protestanții făcând front comun la ce-i mai rău - și asta încă din primele lor ceasuri: Quintin și trei din prietenii săi sunt condamnați să li se taie capul. Lupta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Italia acum zece ani. Aceasta va servi la simplificarea și scurtarea discuției noastre (și, probabil, la o mai bună înțelegere a ei). La începutul anilor ’60, din cauza poluării aerului și, mai ales la țară, din cauza poluării apei (râurile albastre și rigolele transparente), au început să dispară licuricii. Fenomenul a fost fulgerător. După câțiva ani, licuricii dispăruseră. (Acum ei sunt o amintire destul de dureroasă a trecutului, și un bătrân care are o asemenea amintire nu-l poate recunoaște în tinerii de acum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adăposti în adânc uriașe rezervoare cu apă lichidă, care însă nu poate ajunge la suprafață datorită temperaturilor scăzute ale scoarței marțiene. Cercetările NASA, analizând fotografiile trimise de pe Mars Global Surveyor, au ajuns recent la concluzia că pe suprafața planetei există rigole, zone de eroziune asemănătoare văilor de curgere formate pe Pământ la topirea zăpezilor sau în urma unor torente. Specialiștii NASA presupun că acestea s au format în timpul ultimului milion de ani, în timpul verilor marțiene, mai ales ecuatoriale, în zonele afectate de
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Imaginea supertehnicizată, la nivel planetar, a megapolisului sfârșitului de veac agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
o popicărie, Ucide-mă, fericire și Haltă în paradis, toate demne de interes în ciuda inegalităților, nimic din viața fizică și sufletească sub comunismul opresiv nu lipsește din poezia scrisă de V., Vară de noiembrie fiind doar o recapitulare: sordidul cotidian, rigole murdare, magazine pustii, mulțimi larvare în stațiile autobuzelor, frigul, foamea, „porția/ gramajul dresajului”, întunericul, frica, pânda „gardienilor”, „servitutea continuă a uralelor și aplauzelor”, „eczema abdicărilor fără număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
relevă a fi doar firimituri din marele desen universal. Aparentele îndepărtări de linia roșie a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al „Adevărului literar”. În anul 1895 scoate „Moș Teacă”, subintitulat „jurnal țivil și cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, și-a născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era, în campaniile pe care le susținea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
muzica a câștigat. Puștiul s-a îndreptat către căștile unde avea să verifice CD-urile de pe care, mai târziu, avea să reproducă diverse melodii, cu vocea lui de băiat de unsprezece ani, care era în totală disonanță cu versurile de rigolă de pe pasajele rap. Jina i-a promis că se întoarce în cincisprezece minute și, trecând pe lângă espresso bar și cele șapte culoare cu materiale de autoeducație, s-a oprit direct la biroul de informații. Caut noul roman al lui Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu talpă din cauciuc. Probabil Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinci femei care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu talpă din cauciuc. Probabil, Însă că strada fusese destinată mașinilor, În care caz acele șănțulețe dispuse din zece În zece centimetri puteau deveni neașteptat de utile pe timp de lapoviță și la vremea dezghețului prin ușurarea scurgerii apei spre rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
portari în livrele și perspectivele cu clădiri îmbrăcate în gresie. Acum străduțele erau pustii, legea nu mai exista Am trecut pe lângă saltele sfâșiate care își rânjeau buretele ieșit din măruntaiele de pânză și valize rupte de colții câinilor, zvârlite pe lângă rigole, am văzut siluetele întunecate din spatele ferestrelor, ale celor refuzați de societate și pene de găină - era țara iară bani, fără apă caldă și lifturi. Și dintr-o dată descoperi ruptura, evidenta lipsă de armonie și consens - cu excepția alergiei-la-bani și a mâniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de piatră în ciuda căldurii excesive. Căldura a făcut tot ce i-a stat în putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre Piața Unirii. Fața lui e ca o coală de hârtie ce se Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și solid. O parte din el curge, o parte calcă liniștit pe stradă... Mathilda, Mathilda... Ochelarii Îi acoperă cearcănele grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Verigheta lunecă de pe degetul lui inelar și se rostogolește În canal. Omulțime de oameni-degete hohotesc la fereastră, strigă, aruncă petarde. Bat din mâini. Din picioare. Urlă de bucurie. Arată cu degetul verigheta ce se Învârte ca un bănuț pe marginea rigolei. În curând o să cadă, o să cadă. Iată, a căzut! Mulțimea de oameni-mâini urlă, cuprinsă de gelozie. Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc mă târăsc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
altfel îi spărgeau capul pe bune. Scenariul presupunea ca ei să pună capăt bătăii cu pumnii, să-i despartă pe combatanți și să-i altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari de tarabe se așază pe vine deasupra rigolei, scuipă, bârfesc, își curăță măselele și-și golesc intestinele. Întoarce capul, amintindu-și cu oroare unde se află. Cerșetorul mai doarme încă; o muscă i se plimbă liniștită pe una din pleoape. Pran se îndreaptă spre el, strângându-și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
către Birch. Mi-a spus Ned Flowers. Și atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-o rigolă din Marseille, cu pomeții ca briciul, el, consolarea marinarilor, Jean Loup, gata să facă orice cu oricine, atâta vreme cât... ei bine, atâta vreme, doar. O va face. Cineva s-a trezit cu el la Cannes, altcineva l-a întâlnit pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distanță angelică, acest sentiment că plutește deasupra lumii pe care o urmărea, i-a permis să îndrăgească India. Urmărea oamenii care se duceau la slujbă, cumpărau, vindeau, își pregăteau hrana, se rugau, își spălau hainele, se spălau pe dinți la rigolă și în cele din urmă descoperi în Falkland Road un fenomen ceva mai complex decât o masă de oameni ale căror suflete nu fuseseră salvate. Zi de zi îi urmări cu mai multă atenție, văzu oameni care cărau tăvi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grași, cenușii, asemănători șobolanilor. Par să capete un aer imperial și spectaculos, o esență porumbelică, care le potențează mersul țanțoș și curiozitatea pompoasă. La Londra, picăturile de ploaie strălucesc de energii izolate rătăcitoare, iar apa murdară care se scurge în rigole este și ea foarte importantă, pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alb în vârf, negru și lipicios în partea de jos) apar și consecințe dacă-i dă cineva cu piciorul. Jonathan este gata să se prăbușească. Rătăcește prin Montmartre fără a lua în seamă strigătele și ofertele, abia deosebind pavajul de rigolă. Așa se întâmplă. Această lipsă de claritate apare atunci când sunt depășite granițele. Pigmentul i se scurge prin piele, precum cerneala prin sugativă. Devine imposibil să spună ce are valoare și ce nu. Ești cel mai autentic englez pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]