899 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PRINTRE SFINȚI ȘI FLORI DE MUNTE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului Printre sfinți și flori de munte Cu amurg căzut din cer, Caut doruri risipite Și iubiri la care sper. Caut și chipul pitit Printre umbre tot bălaie, Gândul care ți-a vâslit Pe la mine, prin odaie. Ochii-mi fug în risipiri Poate te zăresc că ești; Mă răsfăț în amintiri Dorul să-l trimiți
PRINTRE SFINŢI ŞI FLORI DE MUNTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368086_a_369415]
-
printre elementele de măiestrie, că evoluția unor personaje este descrisă cu o desăvârșită finețe și un perfect bun simț (Povestea piersicului alb). Găsim în volumul de față, venind să îmbogățească spectrul stilistic al acestor scrieri, și pagini de jurnal și, risipite ici-colo, gânduri ale autoarei, scânteieri reflexive, notări livrești, citate din texte sapiențiale de Dalai Lama, Tolstoi, ș. a. Nu lipsesc din aceste povestiri nici referințele la deliciile lecturii sau la bucuriile pe care le oferă lumea muzicii și a artelor plastice
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
să înceapă, măcar de azi încolo, să iubrească mai mult cântecele ei, decât cântecele altora, iar în această ordine de idei, România ar trebui să o readucă prin cântecele ei, înapoi acasă, pentru că suntem o țară cu o avere spirituală risipită, fără Sofia Rotaru! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Type the title here Type the text here Referință Bibliografică: Sofia Rotaru. Cântecul rămâne cu ea ... ! / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 948, Anul III, 05 august
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului te caut te caut prin albastrul meu de dor, scotocesc fiecare colț de tăcere, sperând să găsesc cuvintele din noi, nu am să le strig, nu aș vrea să deranjez literele risipite care-încotro, se odihnesc după atâta alergătură. au mai rămas atâtea fraze nespuse. te caut peste tot, de parcă mâine nu am mai exista și tu știi că nu o să mai existe mâine dacă astăzi nu îmi ești, fiindcă răsăritul și apusul
TE CAUT de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362636_a_363965]
-
publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. te caut te caut prin albastrul meu de dor, scotocesc fiecare colț de tăcere, sperând să găsesc cuvintele din noi, nu am să le strig, nu aș vrea să deranjez literele risipite care-încotro, se odihnesc după atâta alergătura. au mai rămas atâtea fraze nespuse. te caut peste tot, de parca mâine nu am mai exista ... Citește mai mult te cautte caut prin albastrul meu de dor,scotocesc fiecare colț de tăcere,sperând să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
tot, de parca mâine nu am mai exista ... Citește mai mult te cautte caut prin albastrul meu de dor,scotocesc fiecare colț de tăcere,sperând să găsesc cuvintele din noi,nu am să le strig,nu aș vrea să deranjez literele risipite care-încotro,se odihnesc după atâta alergătură.au mai rămas atâtea fraze nespuse.te caut peste tot,de parcă mâine nu am mai exista... XI. CAND, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017. când câte au mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
Breban că scrie prea mult, mai susține Simion, el le reproșează altora că scriu puțin și trăiesc, încă de tineri, ca niște pensionari ai reputației lor efemere”. Opinia mea este că muza nu trebuie forțată și energia talentului nu trebuie risipită numai de dragul de a scrie. Mai bine o operă redusă ca dimensiune, dar de o calitate ireproșabilă, decât o inflație de titluri care nu folosesc nimănui. Iar cine merge totuși pe mâna lui Breban, scriind mult, ar fi bine să
LITERATURA ÎNTRE CALITATE ŞI CANTITATE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353402_a_354731]
-
Coana Europa și a Națiunilor Unite dându-și jertfa de sânge prin munții.. Afganistanului”. Întrebări care pot părea crude, dar sunt în cea mai perfectă legitimitate, mai ales, așezate în gura unui fost soldat care-și vede toată jertfa distrusă, risipită, luată în derâdere, azi când cuvântul PATRIOTISM a devenit atât de vetust încât aproape nimeni nu-l mai pomenește (pp. 6-7).... Reflecțiile nu se opresc aici, ci în contrapunere cu situația anterevoluționară se face o analiză a necesității forțelor românești
ULTIMII SOLDAŢI AI NEAMULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353483_a_354812]
-
respecte tăcerea Și sufletul viu. Țara... Este el, care vindecă boli. Este el, care-acolo în școli Ne cultivă iubirea de carte. Este el, care-mparte dreptate. Este cel care-o ține unită Și coșmar Pentru cei care-o vor risipită. Referință Bibliografică: Ne pleacă țara... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NE PLEACĂ ȚARA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352909_a_354238]
-
considerat astăzi cenaclul nostru Cetatea lui Bucur . Iar revista Cetatea lui Bucur strange în jurul ei scriitori români de pe tot mapamondul. E o bucurie greu de tradus. Reîntorcându-mă la uneltele poetului în lupta cu timpul . Câte versuri și câte culori risipite, ca să găsim cuvântul ascultat ca într-o scoică? Spre a ne vindeca de efectele Timpului: “Vindecați toți prin lumină/ tot în timp ne e demersul”, scuturându-ne de povara timpului mort. Ar trebui să avem mai multă vreme ca să depozităm
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. 2-Turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă în zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul încins tremură carnea lăsată să curgă cu izvor tăcut se împlinește destinul plecării
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
eseuri Ortodoxie și etnocrație, în anul 1997, și Puncte cardinale în haos, în anul 1998, precum și, tot în anul 1997, a poeziilor antume din anii 1916-1944. Pentru o evaluare atentă lipsește însă o ediție integrală a întregii publicistici a teologului-scriitor risipită în paginile ziarelor și revistelor de cultură interbelice. Câteva revelații - scrisori, fotografii, poezii, studii și „memoriul” de apărare la actul de acuzare din luna decembrie anul 1947 - au adus manuscrisele eliberate în anul 1993 din arestul fostei Securități de către Serviciul
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. Referință Bibliografică: CARTEA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 444, Anul II, 19 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
sapă,îl trec parcă prin cantare și prețul plătit îl știe doar vântul Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământa aceasta țină știind să îndrăgească tunetul, care pe altii spăimânta Dăruirea lor, cometă arzând pulsatila risipită-n câmpie, reincarnata în mac înhamă raiul la a țarii grădină leagănul carpatic al strămoșului dac Din ce au, se mulțumesc cu un strop lor le aparține aici statornicia nu-i cumperi cu marfă din shop ei sunt cei ce
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se aud de departe, de niciunde Și deodată bourii negri Izbesc cu frunțile în frăgezimea driadelor Munții se pleacă în respirația animalului încremenit
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
Autorului În ruginiul toamnei, când frunzele coboară, Prinos melancoliei din clipe de iubire, Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar umbrele tăcerii Ascunse printre visuri, în clipele-adormite. Privirile-aruncate pe frunzele de tei Când mâinile iubirii se căutau tăcând, Le poart-acuma vântul pe margini de alei. Mirificul parfum... miroase doar în gând. Un fruct rămas stingher
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
fruct rămas stingher, în mărul auriu, Acoperit cu golul din frunzele căzute, Ca un stăpân, în spațiul rămas acum pustiu, Se vrea un martor viu al vremilor trecute. E-atâta gol în jur... și-atât de multă toamnă. Prin frunza risipită îi stă acum culoarea. Dar dărnicia ei, îi dă un iz de doamnă Și-n tot ce-a dăruit se lăfăie savoarea. Când față de frumos ne paște lăcomia, Din frunzele-arămii, mai strângem câte una, Să punem vieții dar, să-i
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
luminează ochii mei Ca nu cumva să adorm întru moarte Niciodată vrăjmașii să mă poarte Într-o lume stăpânită de atei Setea din pofte să nu mă clatine Chiar dacă-n viață sunt multe ispite Prin ruga mea vor fi iar risipite Întreg și viu în noapte sunt prin Tine Luminează-mi ochii gândului din cer Să nu trec prin lume atât de stingher PSALMUL 13 Nu este Dumnezeu cel nebun spune Nu este cel ce face bunătate Nu este până la unul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Pe care voiam să-l mai ascult. Nu mai e nici tata, este plecat, În vechiul țintirim din deal, Fântâna are izvorul nesecat, Tot ce mi-a fost drag nu am. Revino tată, aici pe Pământ, Să-ți vezi munca risipită, Știu că n-ai odihnă în mormânt, Odihna veșnică e neliniștită. Tată, nu ai pe cine să mai cerți, Toți suntem plecați departe, Doar printre cete de scaieți, Se mai vede casa într-o parte. Referință Bibliografică: ACASĂ LA PETIA
ACASĂ LA PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358331_a_359660]
-
o poartă cu șeapte-opt arce în cadrele ei îndrăznețe, care e de sigur cea mai frumoasă din toate vechile clădiri românești. Ea e sfărâmată în parte, drumul la dânsa s'a rupt, și ar trebui să te cațeri prin bolovani risipiți, ca s'o vezi mai bine”. În jos, pe Nistru, este Cetatea Soroca, vestită în istoria Moldovei, cetate al cărei pământ este scăldat în sângele moldovenilor ce și-au apărat, veacuri de-a rândul, țara. Grânar al Moldovei, zona dimprejur
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică,/plânge inima amară, după câte-o veronică/ până pe la primăvară.” Toamna străbate ca o obsesie poezia lui: “ de-atâta toamnă/ îmi vine să mă-mbăt,/să prind la fluturi orbi, /loviți
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte risipite mii/ Și glas de clopot ce-am vestit furtuni/ Când tulnicele sunau jale pe câmpii/ Noi deșteptam chemarea din străbuni. Noi celor drepți le-am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
botul înspicat, fapt care îi trăda vârsta înaintată. Pe crupa lui sesizasem înfierate literele AC, datorită cărora mi-l reamintisem numaidecât, răspundea cândva la numele Corvin și provenea din legendara herghelie a lui Cionca, un geambaș îmbogățit din Herendești, curând risipită, ca atâtea altele, după instaurarea regimului filosovietic. Pe cei mai mulți dintre cai puseseră mâna diverși bulibași, cumpărându-i la preț de nimic, Corvin însă, un trăpaș cu nări largi și pasul lung, numai bun să concureze pe hipodrom, ajunsese să târâie
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
Pe vârf de deal stă soarele oprit Cu poleiala ultimelor raze, În cumpănire către infinit - O ultimă privire peste oaze. Coboară de pe dealuri cântec sfânt Îmbrățișând treptat întreaga fire, Iar sevele înalță din pământ Eternul cântec de bunăvestire. Și gânduri risipite iar se strâng, Le-adun atent ca singura-mi comoară, Ca păsările obosite-n crâng, Iar seara de tăceri mă împresoară. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Comoara / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie
COMOARA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358954_a_360283]
-
liric e suspendat de rețeaua imaginii închingată în versul clasic cu rimă încrucișată.Dar,uneori,anihilat de aspectul sticlos al metaforei: Se va găsi,cânva,un camp/Să-ți conturez din zare chipul/Și să-ți aduc merindea,tâmp/ Eu...risipită cum nisipul...( Se va găsi...). Vedeniile poetei sunt forme ale revelației prin care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]