357 matches
-
când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce revistă, putea fi regăsit fratele Fiului risipitor, personaj din care Noica făcuse, alături de Fiul risipitor, figura centrală a Jurnalului filozofic publicat în 1944. Acuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică și susțineau că în Biblie e pomenit numai Fiul, Fratele fiind o creație a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevărată în sine este și propoziția "tancurile sovietice au intrat în 1968 la Praga pentru a aduce pacea". Tot așa, în gura lui Radu Pantazi, secretar de partid al Academiei și director adjunct al Institutului de Filozofie, propoziția "Fratele Fiului risipitor este o creație a lui Noica și el nu există în Biblie" era o propoziție adevărată în sine, iar pe adevărul ei se sprijinea adevărul plagiatului meu. Și era mai mare dragul să-i vezi pe colegii mei cum își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către sală, adăuga: "la fel și la Liiceanu". Altul înțelegea acum, în lumina plagiatului meu, multe alte fapte ale mele pe care până atunci nu și le putuse explica. Când am apucat să bâlbâi, sufocat de indignare, că Fratele Fiului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine, fără să fie acuzat că l-a plagiat pe Noica (sau pe Gide, care la rândul lui invocase parabola), Pantazi a retorcat: "Și dumitale ți se pare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuflețește clipa veșnică și zările ei moarte. Putința de a fi vesel printre oameni, și mai cu seamă când te stânjenește și privirea unei păsări, este unul din secretele cele mai ciudate ale tristeții. Totul e înghețat și tu ești risipitor de zâmbete; nici o amintire nu te mai poartă spre cel ce-ai fost și-ți scornești șăgalnic un trecut; sângele refuză adieri de dragoste și patimile aruncă flăcări reci peste ochi stinși. O tristețe ce nu știe să râdă, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ales Bârladului, daca nu atât prin poezia să, atunci prin vocea să; sălile arhipline ale reședințelor ori ale caminelor culturale sătești Îi sorb parcă și astăzi din ecou vocea trubadurului. Că Sandu a fost și a rămas un trubadur, un risipitor de poezie proprie ori a colegilor, a cunoscuților, a celor ce l-au sensibilizat, dar și a poeziei folclorice. Gazetele timpului, din Moldova, dar poate și de aiurea, Îi găzduiesc Încă - necercetate și neidentificate - produsele nopților... Prezentându-ni-l pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fost răzbunat când și Dan Ioan Popescu a fost împins să-și dea demisia. În sfârșit, „primarul care este“, Marian Vanghelie, s-a întors în PSD pe mâna lui Dan Ioan Popescu, însă Delegația Permanentă n-a validat întoarcerea fiului risipitor, ca de obicei nu se știe ce statut are acest individ pitoresc. Ca să fie confuzia totală, șeful organizației Gorj a trâmbițat întoarcerea lui Mischie, dar Ponta a zis că a fost o exprimare nefericită. Ce-i cu PSD-ul? A
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
o banală flebită pe care o trata cu neglijență. Un cheag de sânge i s-a urcat la inimă, care, nonșalantă, s-a oprit înainte de sosirea Salvării. Nu-i plăcea să calculeze, nici să agonisească. Toată viața a fost un risipitor. A murit cu zile... Cotidianul, 12-13 ianuarie 2002 Unde-s bancurile de altădată?! În ce privește umorul, se poate spune că populația României era mult mai înzestrată în timpul dictaturii decât acum. Iar dacă socotim că acest folclor urban reprezenta de fapt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe spate căzut în nisip, tu nu ești bărbat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.” Parabola la care se face trimitere - parabola fiului risipitor - anunță posibilitatea mântuirii lui Versilov. Cuvintele rostite aparțin, în textul biblic, tatălui fiului risipitor, care-și întâmpina astfel fiul pierdut pe căile păcatului. Epilogul ne anunță că învierea lui Versilov este posibilă chiar dacă, în ultimul capitol, acesta încercase să comită
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
acolo decât ca să-și potcovească din când în când caii. Ba nu, nici pentru asta nu venea, că mai erau șase fierari în sat, unde însă nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unică. CUM AM SCRIS "RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus întrebarea de ce a treia ediție Urcare tocmai a apărut a Risipitorilor a fost din nou refăcută. Acum, când acest roman a ajuns în sfârșit la forma lui definitivă, mă gândesc dacă cu efortul scrierii lui n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu venea, că mai erau șase fierari în sat, unde însă nu se discuta ca la buzatul fierar. Poiana acestuia era unică. CUM AM SCRIS "RISIPITORII" Televiziunea mi-a pus întrebarea de ce a treia ediție Urcare tocmai a apărut a Risipitorilor a fost din nou refăcută. Acum, când acest roman a ajuns în sfârșit la forma lui definitivă, mă gândesc dacă cu efortul scrierii lui n-ași fi putut să scriu cel puțin trei cărți noi. Întrebarea care mi se pune
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și echilibrului sufletesc, seninătate și echilibru supuse unei continue agresiuni a mediului și de care nici măcar nu sîntem totdeauna conștienți, nu sânt ele oare cauza unor mari tulburări în comportamentul omului de azi? Și așa am început să scriu romanul Risipitorii, amânând și chiar renunțând la continuarea Moromeților. Și deodată neputința de a scrie a dispărut. Eram atât de entuziasmat încît socoteam acest roman, în sinea mea, mai bun decât tot ceea ce scrisesem până atunci. In doi ani l-am terminat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fatal, scriitorul știa mai multe decât eroul său țăran și la al cărui unic punct de vedere, sau viziune asupra lumii, nu putea rămâne. Descoperind acest adevăr al experienței mele, nu mai mi-a plăcut nici a doua ediție a Risipitorilor, care ea însăși a fost rescrisă în întregime. Fiindcă între timp scrisesem povestirea Friguri și volumul al doilea al Moromeților. Desigur, structura Risipitorilor a rămas, în parte, neschimbată, stilul însă, această țesătură de cuvinte care încheagă figuri și pasiuni umane
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rămâne. Descoperind acest adevăr al experienței mele, nu mai mi-a plăcut nici a doua ediție a Risipitorilor, care ea însăși a fost rescrisă în întregime. Fiindcă între timp scrisesem povestirea Friguri și volumul al doilea al Moromeților. Desigur, structura Risipitorilor a rămas, în parte, neschimbată, stilul însă, această țesătură de cuvinte care încheagă figuri și pasiuni umane, nu mai e aproape deloc același. Simțind în mână un instrument din ce în ce mai aproape de scopul său, format în aceste nesfârșite refaceri ale Risipitorilor, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
structura Risipitorilor a rămas, în parte, neschimbată, stilul însă, această țesătură de cuvinte care încheagă figuri și pasiuni umane, nu mai e aproape deloc același. Simțind în mână un instrument din ce în ce mai aproape de scopul său, format în aceste nesfârșite refaceri ale Risipitorilor, și curajul mânuitorului lui se schimbă. Intrusul a fost scris într-o vară. Martin Bormann și Friguri în două luni, Moromeții, voi. II, în doi ani. Pentru un scriitor care cu zece ani în urmă se gândea cu toată seriozitatea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înseamnă că trăiește aceleași stări sufletești de care a fost stăpânit creatorul cărții atunci când a scris-o. Carte O carte bună se scrie cu migală, din idei, cuvinte și fraze inspirat alese și șlefuite, și din arderi de suflet. Risipitori Risipitorii de înțelepciune se îmbogățesc spiritual. Învățare Orice act de învățare este o construcție spirituală de mare valoare care trebuie așezată pe o temelie solidă, constituită din cunoștințele anterioare. Încercarea de a clădi un asemenea edificiu pe un fundament șubred este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ce se plâng că nu-și văd capul de treburi sunt cu adevărat copleșiți de muncă. Calități prețioase Hărnicia, chibzuința și spiritul gospodăresc prin exemple și exerciții încă din copilărie se dobândesc. Bani Chibzuiții, economii și zgârciții au bani întotdeauna. Risipitorii, cei fără baiere la pungă și bețivii nu au niciodată. Dorințe Casă arătoasă și îmbelșugată, soție vrednică, înțeleaptă și frumoasă, copii isteți și sănătoși sunt dorințele oricărui bărbat. Conștiință Gândul înțelept și fapta bună nu pot izvorî decât dintr-o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
coloane, la una este Pilda Vameșului și a Fariseului, iar pe a doua Pilda fiului risipitor. Vameșul se roagă modest cu capul în jos, iar fariseul cu capul sus, stă mândru. În cealaltă scenă se văd cei doi fii, fiul risipitor păscând porcii, întoarcerea fiului și masa de bucurie. Fiul cel mare vine de departe cu un steag în mână. În ultimul registru de jos sunt reprezentați mai mulți cuvioși în mărime naturală. Nu toți pot fi identificați, întrucât unele pisanii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Prea lesne cucerise; nici nu fuseseră cuceriri; avusese, Își dădea seama acum, femei care i se predaseră și, așa stînd lucrurile, de fapt, Îl Învinseseră. Nu fusese, desigur, victima lor, asta i-ar mai fi lipsit să se socotească. Un risipitor, și-ar fi putut spune, dar și viețile exemplare se duceau, pînă la urmă, ca spulberate de vînt, orice existență nu dura nici cît o suflare a lui Dumnezeu, dacă acesta respira la fel ca oamenii, Thomas așa și-l
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aici un pericol, fără să-l poată defini. Și chiar o sursă de nefericire. Nu suportă să stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la ceea ce bănuiește amar În ele. Preferă de aceea să fie risipitor. Iar ochii lui scînteiază ca un frig luminos. Nu va putea spune niciodată: toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc la mine așa cum sînt. Îmi reîmprospătez aventura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
istoria", afirmă Aristotel, iar Hölderlin: "ceea ce dăinuie, poeții întemeiază". Justificarea existenței omenești sub forma ei perenă este poetică. De pildă, plasând în plină lumină personajele pozitive moral, și aruncând în umbră pe cele nesemnificative sau negative, precum în Întoarcerea Fiului risipitor, Coborârea de pe cruce. Orbirea lui Samson de către filistini ș.a., Rembrandt face justiție poetică. Justiție poetică face și Rafael în tabloul Transfigurarea: Iisus situat înalt strălucește în lumina intensă, pe când în planul inferior mișună în semiobscuritate o masă de oameni înspăimântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în cât timp fac banii ăștia? În mai puțin de o oră! Și nu am mai luat discuri de două luni... - Da, găsești întotdeauna justificări. Azi una, mâine altă... banii se duc. - Țușca, te bate Dumnezeu dacă spui că sunt risipitor. Dar trebuie să trăim, să ne bucurăm de viață. Pe mine mă bucură o carte, muzica... Nu beau, nu fumez, nu joc, nu dau banii pe curve... De aceea fac banii. Nu să-i adunăm. La ce ne-ar folosi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Șerban, nu făcuse decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă. Ce-i drept, acest moment final nu este suficient de bine susținut artistic, dar este o soluție de viață. Nu știu cum va evolua scrisul lui Rareș Tiron și nu pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sau în alte publicații (Revista orientală, Ileana, Liga literară, semnînd, uneori, și Ion Duican), cu o intuiție nedezmințită. Versurile, poemele în proză, comentariile plastice și eseurile risipite prin reviste nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole pozitive despre... tradiționaliștii Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Fără îndoială, poetul-fanion al revistei rămîne Ion Vinea, „risipitorul” ale cărui versuri - mereu anunțate în varii periodice sub diverse titluri de volume ( La poupeé dans le cercueil, Moartea de cristal ș.a.) - vor fi editate, selectiv, abia în volumul Ora fîntînilor, ieșit de sub tipar cu cîteva ore înaintea morții poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]