311 matches
-
mi se par uneori aceste telefoane, deși încerc întotdeauna să le înviorez. — Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu chef. Roșcata aia mare, cu prea mult ruj. Aia, care stătea cu limba vârâtă în urechea mea, seara, la cârciuma Zeldei. Era uimit. — Deci îți amintești. — Sigur. Nu-ți mai amintești ce ți-a spus. De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce ți-a spus. De asta sunt sigur. — Cum așa? Pentru că, în caz contrar, n-ai mai fi fost în New York acum, de aia. N-ai mai fi îndrăznit să revii. Niciodată. Ai fi rămas în Londra, cu micuța ta roșcată. Acum eram eu uimit. — Ai un birou și în Londra? Sunt surprins de faptul că știi unde e Londra. Sunt uimit că ai auzit de ea. — Mărețule, îmi spuse el. — Micuțule, i-am spus eu. Păstrez același sentiment că Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la parter. Aproape zilnic își face apariția și un avocat. — Toarnă-ți ceva de băut. Nu, mulțumesc, am răspuns eu. — Spune-mi, John. Cum te descurci cu muierile în New York? Nu pot crede că-i ești chiar așa de credincios roșcatei tale. — Selina? Oh, făcui eu plin de viclenie, din cauza ei sunt un om fericit. Cât despre muieri, mă descurc binișor. Uite ceva ce am putea face împreună. E un loc pe Fifth Avenue. Vii, da? Ambrozie cu gheață și coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
noaptea înaltă și fierbinte a Manhattan-ului, s-au cabrat, trăgându-l tare după ei pe bătrânul care îi însoțea. M-am uitat la dreapta, m-am uitat la stânga, m-am uitat vizavi. Și ce altceva am văzut dacă nu femeia, roșcata, sprijinită de stâlpul unui felinar, cu o țigară pe care o ținea în sus, cu binecunoscuta-i atitudine de sfidare și reproș. Mi-am aruncat ologul de pe umăr și i-am spus: — Hai - doinește-o. Numai că în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să plătească totul - ceea ce am vrut și eu, din nu știu ce motiv, poate genetic. La urma urmei, achitase nota de plată pentru Otello. E bogată, mai ții minte? Când am ajuns la jumătatea drumului, am prins-o pe Martina de mână. Roșcata era încă la post. Încadrată de frunze și de lumina felinarului, tocmai își aprindea altă țigară. Voalul îi era pe jumătate ridicat și umerii trași în față. În seara asta nu mai părea deloc nebună. Mi se părea că își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glezne, și la umeri. M-am uitat... Pulpele erau subțiri, dar prinse direct de picior, fără nici o unduire. Umerii erau groși. Spatele îi era gros. Doamne, da. Privește-i mâinile - nu erau mâini de femeie. Erau ditamai lopețile de labagiu. Roșcata a trecut prin dreptul nostru. Nu știu cât de bun mai eram de luptă, dar m-am luat după el și am strigat: — Hei, poponaru’! Hei - labagiu’! Individul s-a oprit cu ezitarea confuză care mie nu mi se părea decât feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăsta? am întrebat eu cu o curiozitate nedisimulată. Eram convins că nimeni nu știa secretele vieții tale intime. Eram convins că toată lumea crede că-mi pierd vremea pe străzi, alergând după curve și îmbătându-mă seară de seară. Amica ta roșcată ți l-a dat? — A ieșit din scenă. Nu - nu o mai văd. Spune că nu mai ești deloc nostim. Hei, trebuie să ne întâlnim. Sunt pregătit pentru așa ceva. După cum am mai spus, lui Frank Telefon n-are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tine. E un joc, o poantă. Trezește-te la realitate. Trezește-te!...“ Mi-am amintit de barul irlandez de vizavi de cârciuma Zeldei (cea cu programe de dans. Cel mai groaznic moment? Probabil), când am fost sărutat și mângâiat de roșcata care avea ochii lui Fielding. „Știi cine sunt?“ a șoptit el. „Eu sunt. Eu. Sunt producătorul tău.“ Și eu care stăteam pur și simplu și dădeam din cap, zâmbitor, stupefiat, cretinizat, zugzwangat... Și mi-am adus aminte de Martin, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apropiere. Își aduseseră și niște gagici, un fel de groupies hi piote, pe care le-ntâlneai peste tot, presărate prin odăile și coridoarele castelului. Aveau părul albas tru, verde, acaju, foarte scurt și țepos și arătau șleam pete. Mai toate roșcate și pis truiate ca niște irlandeze ce erau. Nici pe ele nu le-nțelegeai când vorbeau. Fuck și fucking în sus, fuck și fucking în jos, pro nunțat chiar cum se scrie, cam asta era trei sferturi din pălă vrăgeala
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de-ajuns ca să intri în club) și să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z. Studenții mai slabi de înger făceau eforturi disperate să pătrundă în nucleul inițiaților. O frumoasă roșcată a-nțeles cu greu de ce un amfiteatru-ntreg a izbucnit în hohote când și-a-nceput o prezentare cu cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eu stam Și-n balta de jos vedeam Două broaște săltărețe Care, zău, mi-au dat binețe. Veste de toamnă Astăzi am ieșit afară Și un sunet de chitară Îmi șoptea ușor, ușor Uite, toamna vine-n zbor! Frunze galbene-aurii Roșcate portocalii Se joacă și se-mbulzesc Toamna mie mi-o vestesc. Iftode Roxana-Marina, clasa a VI-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina O lume eternă Pe cerul senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
douăzeci de femei care încercau să mă ucidă cu privirea. Unele erau limbiste în cămăși kaki și pantaloni militărești. Altele erau puicuțe în fuste și bluzițe. O zdrahoancă mă măsură cu privirea din cap până-n picioare. Fata de lângă ea, o roșcată zveltă, își puse capul pe umărul ei și o cuprinse pe după mijlocul butucănos. Simțind cum mă trec toate nădușelile, m-am uitat în jur, în căutarea barului și a unei persoane cu aer de șef. Am dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la guriță, să nu lase să se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi atent, parcă deșteptată dintr-o adâncă visare, cu plăcere, în ochii lui Genel și-i răspunse cu degajarea dată de-o inocență îndelung exersată. 115 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI titatea celor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nemaicoțopenit cum convenisem! conveni zgomotos Țaca. Pe deasupra măsuței, țuguindu-și buzele, plescăi și salută asistența cu pălăriuța mușcată a unei ciupercuțe. În adâncurile subacvatice ale măsuței, electrocută însă, c-o adiere de bombeu, glezna încă satisfăcătoare, de iapă arăbească, a roșcatei, dîndu-i de priceput că pe abscisă ținea, întărit, un gând pentru ea. - Și că: "Orice astru nu e decât o încarnare de forțe... spuse doamna, ascunzîndu-și, cu grijă, brânciul de senzualitate ce i se dăduse. Orice încarnare de forțe nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din somn, descântătoarea pe spectru, simțindu-i prezența în încăpere și, ca atare, întrerupîndu- se o clipă din horcăit. - Brâul și sandalele lui Buddha Reâncarnat asupra ta, draga mea! - E o zi cu predicții desăvârșite pentru călătorii, nu găsești?! continuă roșcata pe un ton de flecăreală, cam nelalocul lui chiar pentru cineva care nu putrezise, dar care dormea atât de profund. Dar spectrul nu-i mai acordă atenție. 155 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Spune, bă, unde ți-ai lăsat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care exact pentru asta s-a născut, să-ți sară în ajutor, dacă ai de gând să pui la punct vreun ochi de fereastră. Niciodată nu întîlnisem în viața mea o bucată de chit atât de îngîmfată. Era atât de roșcată, se credea atât de roșcată, încît chiar în secunda în care o întindeai cu lama unui cuțit, pe la încheieturile lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață. Am tăiat cu același
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a născut, să-ți sară în ajutor, dacă ai de gând să pui la punct vreun ochi de fereastră. Niciodată nu întîlnisem în viața mea o bucată de chit atât de îngîmfată. Era atât de roșcată, se credea atât de roșcată, încît chiar în secunda în care o întindeai cu lama unui cuțit, pe la încheieturile lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață. Am tăiat cu același cuțit sub care se întinsese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu toate cifrele acelea pe care mi le-ai trimis. Hă. Îi pun la curent pe cei de la Salinger cu evoluția fondului În ultimele șase luni. Totul e floare la ureche până când una dintre tinerele consultante ale lui Jack, o roșcată à la agent Scully cu o căutătură Încruntată, Își Împinge ochelarii de pe vârful nasului și zice: — Ați putea să-mi spuneți de ce, dacă previziunile dumneavoastră pentru Japonia sunt atât de negative, aveți un surplus de acțiuni În Japonia? Aha, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da, zise băiatul cel blond al lui Hugo, țuguindu-și boticul a îmbufnare. Știm. Roșcata și Helen se uitară una la cealaltă, cu subînțeles. Ranjit și blondul le urmară exemplul. M-am îndepărtat înainte să mă înconjoare și să facă din duetul privirilor cu subînțeles un cvartet. În acel moment, nu prea mai aduceau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
verde-petrol și albastru și altele transparente, pline cu tot felul de prafuri și pastile. Pe raftul cel mai de sus, o sticlă ca un balon albastru, cu gât lung, înalt și subțire, cu etichetă pe care era scris „Morphine“, alta roșcată cu „Extract de belladonna“. Lângă dulap erau niște planșe anatomice, puse în picioare, una lângă alta. O sobă albă, cu lemnele în ordine, așezate alături, într-o nișă. Mi s-a părut că totul e foarte curat. M am apropiat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o tufă deasă, tot roșcată. Christiane Îi luă mâna și i-o conduse până la sexul lui Bruno. Roșcata Începu să-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere incontrolabil, Îi ejaculă În față. Se Îndreptă brusc, o Îmbrățișă. — Îmi pare rău, spuse el, Îmi pare rău. Ea Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că erau cei de la BUG Mafia. Știam de ei de pe tricourile lui Gogoașă și Muianu. Din când în când mă asiguram că Sabina era în sală, că nu era violată de grupul de hip-hopiști. Am cerut un foc de la o roșcată de clasa a VII-a și, după ce mi-am umplut plămânii cu fum de Kim mentolat, m-am întrebat dacă nu cumva prietena mea se întorsese mintal la fericita vârstă a adolescenței. N-am apucat să sorb Pink Beach-ul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate, să-i sugereze, să-i poruncească lui Leo drumul spre metrou. Indiferent la provocări, dascălul își fixă dogul de ruinele blocului de garsoniere cu o fundă topaz și, plin de ticuri, pătrunse în bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
București. A însoțit-o și maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria Sectorului 3 ca cei mai buni prieteni. Le-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]