419 matches
-
venit pentru specializare, în concediu de studii pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am împrietenit din prima zi, suntem cei mai în etate, el 35, eu 36 de ani. E înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare își ia notițele. Amândouă mâinile îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani în câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara în mână, îi mângâie obrazul, foarte aproape de ochi, îi zâmbește și parcă ar vrea să-i spună mai mult, când apare un bărbat care o bate pe umăr. Are fața marcată de vărsat și roșcovană. — Haide, Diane, sau cum te-o chema. N-am toată noaptea de pierdut. Îl privește pe Bobby. Miss Garnier tresare, apoi zâmbește. — Desigur, dragule. Vin numaidecât. — Cum o cheamă, Diane? insistă Bobby. Spune-mi, cum o cheamă? Miss Garnier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în sala de operații, iar ea îi refuzase prietenii. Ajunse în scurt timp la hotelul unde el îi făcuse rezervarea, constatând că acesta era plin cu oameni , care lucrau la un baraj din apropierea Beirutului. Majoritatea erau foarte grași, cu figuri roșcovane, între două vậrste . Ea merse direct în camera și începu să-și desfăca cu grijă pachetul . Adusese foarte multe cadouri, păpuși immense pentru fetițele lui, castele frumoase, pe Albă că Zăpadă cu piticii ei, multe dulciuri, cămăși de lux pentru
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca președinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste. El este autorul mai multor lucrări și al cărții de memorii ,, Pentru dreptul de a trăi pe pământul Transnistriei”. * Figură pitorească, acest deputat cu țăcălie roșcovan spre negru la față, foarte aprig, chiar insolent strigând peste tot în Parlamentul Moldovei, amenințând și perorând în încercarea de a i înfricoșa pe ceilalți. Mi s-a părut că, chiar Snegur se temea de el, mai ales când striga
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
împreună o cafea. Alexe a acceptat printr-o scurtă plecăciune a capului. Cuta dintre sprâncene nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rezervă. Nu, nu, e singura, vă dau cuvântul meu, vă rog să mă credeți. Îmi pare tare rău că... Plecă în altă parte, la investiții, o încăpere mică unde erau numai trei birouri. Se apropie de Emilia, era o femeie roșcovană cumplit de cochetă, îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te, domnule Bîlbîie. toți unul și unul. Cu oameni ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
execută ordinele date. Chiar și cel mai înalt în grad, cel care deasupra sa nu mai are pe nimeni care să-i ridice povara de pe umeri dîndu-i un ordin, va bate cu degetul la timpul potrivit în coperta unei cărțulii roșcovane pe care se află imprimat un cuvînt magic, eliberator de suferințe Regulament. Acolo se află ascunsă misterioasa punte de trecere din Infern în Paradis, acolo se află locul și clipa în care orice ordin pe care îl dai devine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bărbații sunt ființe superioare, aidoma zeilor, Fran avea tendința să observe într-o clipită că aveau picioarele - și nu numai picioarele - de lut. Prin urmare, la treizeci și patru de ani, deși înaltă (prea înaltă, își spunea Fran) și subțire, cu părul roșcovan ca un bănuț de aramă și cu ochi gri-verzui, tulburători, Francesca nu trecuse niciodată de pragul magic de șase luni și rămăsese, în chip hotărât, celibatară. Mama ei zicea că era din cauză că nu-și putea ține gura și că bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine mirarea. Apoi zâmbi și-și mângâie cu un singur deget, arătătorul de la dreapta, mustățile scurte, negre, care erau trase cu cărbunele parcă pe fața-i roșcovană și plină. Mă privi cu ochii mici veseli: Treaba e ca și făcută!... Atunci, când vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din fundul bordeiului. Urmă o vreme de liniște. Faliboga privea în pământ. Apoi deodată ridică capul și-și aținti ochii arzători spre ușă. —Ai venit, Iano? strigă el cu glas mare. Ușa se deschise. Intră o femeie scundă și voinică, roșcovană la față și cu sprâncenele puternice. Își aruncă din cap sacul cu care se apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voi. Eu aicea rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mă interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?" Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. "Nu sânt nebun". Am ieșit și i-am scris pe fișă: "Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape". 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva zile, plângea, se ruga, mă implora să-l cred că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nici măcar nu-ți mai opune rezistență? E total absent. Am cerut unui îngrijitor să-l radă. Îi crescuse o barbă mare, țepoasă. 21 decembrie Ar fi trebuit să mă bucur, dar am simțit cerul căzând pe mine. Într-adevăr, roșcovanul nu era nebun! Am făcut o gafă care mă compromite ca medic. Fără să vreau, m-am purtat abject, dezgustător, cu el. Eșecul meu profesional îl suportă alții, se vede. 22 decembrie Ar trebui să plec neapărat de aici. Altfel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împiedicat pe nimeni să învețe carte, dar nimeni nu m-a putu cu nimic sili să spun lecțiile pe dinafară. Pricina trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]