984 matches
-
zvîcnit pe picior, la vedere, mîngîindu-și pantalonul ca femeia să vadă că n-ascunde nimic. Dar ea nu i-a zis nimic, ci i-a zîmbit, apoi și-a întors ochii la treaba ei, fără a observa tremurul mîinii și roșeața de pe fața băiatului. I-a povestit despre băiatul ei, care era de aceeași vîrstă ca Marcu, ce făcea pe la școală, cît de bun e la învățătură, în ce excursii a fost, prostii din astea. Credea că-l interesează. După ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pasiv. Rănile sexuale Îmi aduc aminte că primele simptome de boală pe care le-am învățat studiind medicina au fost grupate de către me di cul medieval Celsus în sindromul ce descria inflamația: rubor, dolor, tumor, calor et functio laesa, adică roșeață, durere, umflătură, căldură și funcție alterată. De câte ori vei observa că aparatul tău genital manifestă toate aceste simptome, să știi că te paște o boală acută, pe care trebuie s-o tratezi cu seriozitate. Astăzi, o astfel de afecțiune se numește
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Solange suferă din cauza incapacității personajului de a iubi. Analizând proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu distingea, în Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură, între ,,sufletul senzorial" și ,,sufletul sentimental": ,,În afara senzației imediate (sângele în tâmple, nodul în gât, roșeața obrajilor, pierderea respirației), eroina din Marea cunoaște prea puține reacții"282. Emanuel, personajul lui Blecher din Inimi cicatrizate simte iubirea senzorial. Această trăsătură comună a personajelor celor doi autori i-au determinat pe criticii literari să afirme că iubirea oscilează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
irlandez 166. Ce este o cireașă? "Văd cireașa, o ating, o gust; sunt sigur că nimicul n-ar putea fi nici văzut, nici atins, nici gustat; cireașa este, deci, reală. Dați la o parte senzația de moliciune, de umiditate, de roșeață, de aciditate și veți da la o parte însăși cireașa, pentru că ea nu e nimic altceva decît aceste senzații. Cireașa, vă zic, nu e decît un mănunchi de impresii sensibile sau de idei percepute de diferitele simțuri (...). Dar, dacă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sale, ci din cauza pedepsei care reprezenta partea rău famată a vieții sale. Prin urmare, preocuparea lui este că soția se rușinează să fie numită soție de exilat. "Vai mie, dacă tu, atunci când te numesc soție de exilat, întorci capul și roșeața îți invadează chipul. Vai mie, dacă consideri rușinos să fii soția mea! Vai mie, dacă deja ți-e rușine că ești soția mea! Unde sunt vremurile bune când obișnuiau să te lauzi că-ți eram soț și erai mândră de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în fața Giovanninei și o privesc ca atras de o putere tainică. Nu cred să fie ceva mai mișcător decât tristețea, mai ales când ea e întipărită pe o față fină, de o albeață transparentă și cu o ușoară tresărire de roșeață pe la umerii obrazului umbrit de gene mari culcate peste ochii adormiți de melancolie"39. Sensibil în grad maxim la chemarea "eternului feminin", Lovinescu nu-și găsește cuvintele nici în aceste împrejurări delicate și sfârșește, ca întotdeauna, prin a vorbi în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ușor capul pe umărul stâng", își mișcă pleoapele "cu încântări și mirări de copil" și își ridică rochia "ca pentru a trece o apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil "rău crescut"; la Diomo, gestul brutal; la Colea, vocea tunătoare; la Ciprian, gesticulația emfatică, de orator. Și totuși, remarcă rafinata interpretă, nu atât gesturile în sine sugerează apropierea de teatru, cât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați la stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoplexiei: auzise atâtea povești fantastice despre averea nemăsurată a beiului Constantin, încât pur și simplu se speriase când a văzut cum i se urca beiului tot sângele în cap. Marele dragoman Alexandru Mavrocordat răsuflă și el ușurat, când văzu că roșeața nefirească a feței domnitorului începe să se ducă. Constantin Brâncoveanu întoarse privirile spre boierii săi, încercând să le citească gândurile, apoi, liniștit, începu să vorbească românește. Își dădu seama că toată politețea și atenția cu care se adresase până acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toată curtea spre munte... S-ar cuveni s-o poftești din partea noastră pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă deschise ochii să admire roșeața care rumenise obrajii unchiului său. Da, da, poruncește-i, neică Mihai, prin călărași de poștă, să lepede neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba unuia -, e un miros de scorțișoară și de piper care face ochii să lăcrimeze, dar atmosfera lasă roșeață veselă pe obrajii chefliilor implementați temeinic În discuții... Gicu este Într-o formă de zile mari, zice că murăturile dorm duse În saramură, iar la iarnă taie și-un porc pentru care a Întreprins deja demersurile necesare... L-am antamat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de dimineață, Ale rozelor lumine împle stânca cu roșeață, Ale crinilor potire sunt ca urne de argint. Printre luncile de roze și de flori mândre dumbrave Sbor gândaci ca pietre scumpe, sboară fluturi ca și nave, Zidite din nălucire, din colori și din miros, Curcubău sunt a lor aripi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reculegere, alții pentru bârfă. Mi-l imaginez pe Dumnezeu hohotind de râs, precum Zorba, la toate năstrușniciile noastre. Cunoaștem standardele Judecății de Apoi. Dar ne îndepărtăm zilnic de ele. Atât în viață cât și în artă, Diavolul are din ce în ce mai multă roșeață în obraji. Freud și Jung nu au cercetat mănăstirile. Le considerau asexuate. Învinge talentul fecundat de o credință. Țăranii - acești salahori ai sacrului. Oare Dumnezeu are și ceva certitudini în privința noastră? Religia este telefonul fără fir dintre om și Divinitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pântecul; nu apucă să se mai ferească; se abătură asupra ei o pereche de palme sonore, răsunătoare, studiate pe care el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
patru etape specifice pentru toate ființele umane, fie ei adepți sau suflete de rând. Mai întâi, omul își pierde orice contact senzorial cu lumea fizică și se scufundă într-o ceață lăptoasă care-i adoarme complet conștiința. Apoi, apare o roșeață strălucitoare care copleșește și ea conștiința muribundului. În a treia etapă, totul se face negru ca smoala, mai întunecat decât noaptea, atât de negru, încât până și cel mai avansat adept își pierde cunoștința temporar. În acest moment, sufletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mână, iar puștiul pare pa000 mănâncă000 Mănâncă000Mănâncă00Mănâncăa Auschwitz sau ceva În genul ăsMănânc. Mănânc prin piele și mă țin cu fălcile000u. Încă mai e0000000000000000000000000000000000000000000 tremurând ca un ramolit cu Parki 0000 Încetișor, atât de Încet, consum substanțaimba scoasă În vreme ce o roșeață intensă vcare mă Înconjoară0000000000000000000d pentru totdeauna. Vocea lui Crozier000000000000000000000000ingerând și ut de neclintit În asta Mărețul meu este eliminând excrețiile prin trupul meu, prin piele.000000000000000it Ucenic Mason! 000000000000000000000000000000 Trebuie Tânărul D să mănânc ca să merg Înainte, să consum ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poate aplica mai multor lucruri, are un mod de a fi natural (esse naturale) în obiectele din realitate și un mod de a fi intențional (esse intenționale) în gândul unui cunoscător: (I.6.) Conform lui Toma, când mă gândesc la roșeața, ceea ce face ca gândul meu să fie un gând despre roșeața este forma roșeții. Cand ma gandesc la un cal, este la fel a forma calului este cea care face ca gândul meu să fie despre un cal și nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
natural (esse naturale) în obiectele din realitate și un mod de a fi intențional (esse intenționale) în gândul unui cunoscător: (I.6.) Conform lui Toma, când mă gândesc la roșeața, ceea ce face ca gândul meu să fie un gând despre roșeața este forma roșeții. Cand ma gandesc la un cal, este la fel a forma calului este cea care face ca gândul meu să fie despre un cal și nu despre o vacă. Ceea ce face ca gândul despre un cal să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în obiectele din realitate și un mod de a fi intențional (esse intenționale) în gândul unui cunoscător: (I.6.) Conform lui Toma, când mă gândesc la roșeața, ceea ce face ca gândul meu să fie un gând despre roșeața este forma roșeții. Cand ma gandesc la un cal, este la fel a forma calului este cea care face ca gândul meu să fie despre un cal și nu despre o vacă. Ceea ce face ca gândul despre un cal să fie un gând
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de o schimbare materială. Când am discutat, în subcapitolul ÎI.1 ., despre ce anume înseamnă a vedea, am explicitat exact această chestiune: când X vede culoarea roșie a unui măr, asimilează asemănarea (similitudo) culorii, devenind într-un anumit mod asemenea roșeții acestuia; cum spuneam, acest „într-un anumit mod“ înseamnă că organul de simt nu devine întru totul precum mărul, deoarece asemănarea culorii este percepută fără materie, adică fără particulele de licopen care fac mărul să fie roșu (vezi pasajul ÎI
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
moment poate interveni o altă problemă în raport cu această a doua perspectiva, deoarece Toma din Aquino afirmă că speciile sunt numeric diferite în diferiți subiecți cunosca tori, ceea ce înseamnă că, de exemplu, atunci când X și Y privesc un același cub roșu, roșeața cubului va fi în mod diferit în X și în Y. Altfel spus, SX va fi diferită de SY a unde S este specia sensibilă, iar X, Y sunt subiecții cunoscători. În această situație, cum mai este posibil ca SX
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în Y. Altfel spus, SX va fi diferită de SY a unde S este specia sensibilă, iar X, Y sunt subiecții cunoscători. În această situație, cum mai este posibil ca SX și SY să fie în același timp identice cu roșeața din cub, dar diferite între ele? Nu cumva încălcam în acest caz tranzitivitatea identității? Normal ar fi că atunci când spunem că SX este identic cu ȘO a unde O este obiectul extramental și ȘO specia așa cum este ea în compusul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
corporală, adică în măsura în care are dispoziția de a fi formă acestui corp. Luând în calcul principiul individuației, constatăm că X și Y diferă, printre altele, și datorită materiei din care sunt alcătuiți, ceea ce mai departe înseamnă că, în momentul în care roșeața cubului este receptata de X, SX va fi automat individualizata de materia lui X. Același lucru se va întâmpla, în mod evident, si in cazul lui Y, unde roșeața va fi individualizata de materia lui Y, specia devenind astfel SY
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sunt alcătuiți, ceea ce mai departe înseamnă că, în momentul în care roșeața cubului este receptata de X, SX va fi automat individualizata de materia lui X. Același lucru se va întâmpla, în mod evident, si in cazul lui Y, unde roșeața va fi individualizata de materia lui Y, specia devenind astfel SY. În acest nou context vom avea: SX = ȘO, SY = ȘO, dar și surprinzătorul SX = SY. Ceea ce face ca SX să fie diferit de SY este doar materia diferită a
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]