575 matches
-
se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp sonorizând prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fel ca și la începutul primului act, în prim plan, așezat turcește, cântă din trompetă. Un timp muzica rămâne element dominant. Frică, speranță, un iz de noblețe, plictiseală, calm, un început de altă lume. MACABEUS doarme ca un porc pe rogojini. PARASCHIV se oprește din când în când și repetă jocul din primul act. Își mângâie trompeta, și-o lustruiește, își curăță muștiucul, din nou cântă, încearcă mai multe variante ale aceleași teme, cântă, se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te duci? PARASCHIV: Stai unde te-am pus! MACABEUS: Un’ te duci? Un’ te duci? PARASCHIV: Să-mi curăț trompeta. MACABEUS (Încearcă să se scoale.): Scârba aia... scârba aia... PARASCHIV (Trântindu-l pe MACABEUS înapoi, apoi trăgându-l pe o rogojină în colțul încăperii.): Stai aici. Stai și mocnește. MACABEUS: Nu pleca. PARASCHIV: Nu plec. MACABEUS: Ce vrei să faci? PARASCHIV: Vreau să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așteptare; INAMICUL își roade un deget; se chircește pe scaun.) PARASCHIV (Către INAMIC.): Te doare ceva? MACABEUS: Îl doare ceva? INAMICUL (Semn la burtă; chircit de durere.) PARASCHIV: Îl doare burta. MACABEUS: Zi-i să meargă să se-ntindă pe rogojini... (Către INAMIC.) îți dau rogojina mea... INAMICUL (Începe un recital lung, în care va face uz de toate mijloacele de pantonimă posibile, completate cu cele mai ciudate semnale sonore; gesturile pot fi ordonate cam așa: cineva un bărbat, care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
deget; se chircește pe scaun.) PARASCHIV (Către INAMIC.): Te doare ceva? MACABEUS: Îl doare ceva? INAMICUL (Semn la burtă; chircit de durere.) PARASCHIV: Îl doare burta. MACABEUS: Zi-i să meargă să se-ntindă pe rogojini... (Către INAMIC.) îți dau rogojina mea... INAMICUL (Începe un recital lung, în care va face uz de toate mijloacele de pantonimă posibile, completate cu cele mai ciudate semnale sonore; gesturile pot fi ordonate cam așa: cineva un bărbat, care are sex, și încă ce sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
șterg din când în când pe gură, din când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor; după ce termină fiecare de mâncat, se întind pe rogojini; INAMICUL suflă în lumânare; semiântuneric; lumina se cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse În chiuvetă. El dădu la o parte două rogojini de pe masă ca să facă loc pentru oala pe care Paola o scoase din cuptor. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Să văd ce face Patta, zise el, tăindu-și o bucată de carne din halcă și așezând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
E-NE - V-SV, așezați pe spate, cu mâinile pe piept, abdomen sau pe lângă corp. Gropile mormintelor erau patrulatere, cu colțurile rotunjite și aflate la 1-1,90 m adâncime. Cele trei schelete de la Stoicani erau îngropate diferit, două înfășurate în rogojini de papură, iar ultimul într-un sicriu de lemn (resturile de împletituri de papură și de scândură putrezită susțin afirmația). Inventarul funerar conținea piese vestimentare și de podoabă, din metale prețioase (aur și argint), uneori ornamentate cu simboluri creștine, precum și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
într-un giulgiu și depus între două podele de lemn (fragmentele de lemn descoperite susțin afirmația); alte schelete au fost așezate în sicrie de lemn (Stoicani - Galați, Arsura - Vaslui), iar resturile de scânduri putrezite și de împletituri de rafie și rogojină dovedesc acest mod de înmormântare. La Matca, un prag de pământ a servit ca postament pentru craniul de cal, așezat ca ofrandă. Inventarul funerar: surprinde printr-un material divers, însă destul de redus cantitativ, specific atât autohtonilor, cât și alogenilor. Din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
o bună zi, gata, că nu suntem nici unul eterni, și rămâi dumneata moștenitoare unică! Așa, ce-ai făcut? Te-ai certat cu moș Costache, l-ai ambiționat, și omul se răzbună. S-au mai văzut zgârciți care mor pe o rogojină și lasă averea pe la aziluri, la stat! Aglae îngălbeni deodată. - Da, da, la stat! o sperie Stănică - Trebuie să fie nebun! - Asta e singura nebunie pentru care statul nu-l vâră labalamuc. Argumentația lui Stănică impresionă mult pe membrii acestui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cai din Calea Rahovei, care mergea pe Calea Moșilor. Se dădu jos la Bariera Moșilor și se îndreptă spre Șoseaua Mihai Bravul, spre strada Fundătura Vaselor. Trecu printre butoaie noi și alte ustensile de dogărie, scoase în fața prăvăliilor, printre mormane de rogojini, pe dinaintea prăvăliilor cu lână și plăpumi, și intră în Fundătură, ocolind prin strada Vaselor și strada Mașinii, ca să se gândească mai bine ce felicitare să-i facă bătrânei. Atunci și-aduse aminte că nu i-a adus nimic. Se căută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
două puni negre din ochii negustorilor și le împărțea cu ceilalți. Înfulecau lacomi și de acolo tocmai la piață, la Chibrit se opreau, la ciordeală de pepeni, într-o jumătate de ceas, zăreau dughenele de lemn și șoproanele acoperite cu rogojini, sub care erau adăpostiți cantalupii. Copiii se amestecau în zarva pieței, trăgeau cu ochiul la țăranii veniți de la Turnu. Aceștia păzeau grămezile de boșari. Buni de gură, negustorii spintecau bostanii cu cuțitele și-și lăudau marfa: - Ia pepenii, pepenii ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cărți risipite pe masă, pe sub paturi, pe fereastră și printre grinzile cele lungi și afumate a tavanului, ce erau de coloarea cea mohorîtă-roșie [a] lemnului pârlit. Pe paturi erau saltele de paie și cergi de lână, la pământ o rogojină, pe care se tologeau colegii mei și jucau cărți, fumând din niște lulele puturoase un tutun ce făcea nesuferită atmosfera, și așa atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce ne-a trimis madam Valsamaky-Farfara de la o familie, zise Demirgian arătând un specimen. Niște scaune de rogojină. Ce să facem cu ele? . - Ăsta e fauteuil de paille Louis Quinze, în lemn de nuc. Splendid! Cu o tapiserie de pekin deasupra lui, dacă reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ovăz, turtoi, terci, bostani copți, ciorba de corcodușe (primăvara) se aflau pe mesele multor locuitori ai satelor. În majoritatea caselor cu copii mulți erau condiții reduse: paturi de scânduri cu picioare de lemn bătute în pământ, așternuturi de cârpe și rogojini pe jos, în cui o lampă cu gaz, două fiare în vatră sau în cel mai bun caz o plită pentru pregătit mâncarea. Îmbrăcămintea acestor asupriți ai soartei era extrem de modestă, în picioare purtând opinci. Deducem din acestea că mulți
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1963, când am mers la Nicolae - fratele cel mai mare al soacrei mele, Elena Savin din Tarnița, care-și chemase pe cei doi copii, precum și nepoții, la o asemenea pomană. În acest scop, au amenajat în curte o „casă” din rogojini cât o cameră, în care au adunat toate cele necesare unui interior de locuit: pat, masă, scaune, sobă, lăicere, plapumă, pernă, lampă, găleată ș.a. În fața casei, din rogojini, au plantat un prun de ramurile căruia au atârnat fructe, colaci, haine
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
asemenea pomană. În acest scop, au amenajat în curte o „casă” din rogojini cât o cameră, în care au adunat toate cele necesare unui interior de locuit: pat, masă, scaune, sobă, lăicere, plapumă, pernă, lampă, găleată ș.a. În fața casei, din rogojini, au plantat un prun de ramurile căruia au atârnat fructe, colaci, haine și încălțăminte. După ce preotul din sat a făcut slujba de sfințire a lucrurilor și a mesei cu pomană, toate acestea s-au dat de pomană cu colac și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sunt acoperite de milieuri sau macrameuri. Impactul cu orașul și pătrunderea textilelor industriale au conferit interioarelor din casele locuitorilor din aceste sate noi dimensiuni funcționale și estetice. RĂDĂCINILE VIEȚII (Evocări din copilărie) Ulița copilăriei În albie ne-am legănat, pe rogojini ne-am jucat și în cort ne-au protejat mamele, pe timpul lucrărilor la câmp. Protejați e un fel de a spune, pentru că împotriva roiului de muște naveau ce măsuri să ia și, îngroziți de singurătate, pe coate și genunchi, părăseam
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obiele sau cu ce fel de nojițe, în fiecare dimineață, își mula opincile pe picioare străbunicul lui; dacă se bărbierea sau nu; ce mânca la prânz, cât de multă sare și ce fel de ardei punea în mujdei; pe ce rogojină sau în ce căpiță făcea amor cu străbunica și anume când, ziua sau mai probabil noaptea pentru a se feri de privirile curioase ale numeroșilor nepoți sau nepoate; dacă s-au luat din dragoste sau din interes? Cu gândul la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu priviri absente, bătrâni cărora le ieșeau oasele, fără alt viitor decât propriile amintiri. Și, pe când asculta cum zumzăia motorul camerei Nikon F3, rebobinând filmul, Faulques a văzut-o cu coada ochiului pe fată. Se trântise În țărână pe o rogojină mică, ținea un urcior spart În poală și-și atingea fața cu un gest obosit, de sfârșeală. Gestul i-a atras luarea-aminte. Cu un reflex automat, a controlat cât film Îi mai rămăsese În bătrâna și solida Leika 3MD cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
marca orizontal bărbia și buzele crăpate - aidoma fisurilor ivite acum pe frescă - de boală și sete. Totul, cicatricea, crăpăturile de pe buze, degetele fine și osoase ale mâinii de lângă față, liniile frunții, ușoara insinuare a sprîncenelor, fondul țesăturii romboidale a micuței rogojini păreau să se unească În lumina ochilor, În licărul luminii din pupilele negre, În resemnarea ei neclintită și disperată. O mască emoționantă, nespus de veche, veșnică, unde se Întâlneau toate liniile și unghiurile. Geometria haosului pe chipul senin al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de mâncare care putea urca la cel mult 800 de calorii! Drept la pachet nu aveam, iar foc În 1948-1949 am avut numai de la 15 ianuarie la 1 martie. Nu aveam nici pat, nici saltea, ci doar o jumătate de rogojină și o jumătate de pătură, ruptă și ea. Mai târziu ni s-a interzis și odihna de la ora 5 dimineața și până la ora 10 seara. Iar dacă, singuri fiind, Încercam să schimbăm o vorbă cu vecinii de cameră, pe la ușă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să mă bată / Și soarele să mă ardă; Singurică-s vinovată / Că m-am cerut măritată, / Tare m-am căpățânat, / De părinți n-am ascultat / Ș-amu plâng și-s lăcrămată / Cum îs de barbat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până ce suna stingerea. Pentru faptul că n-a putut munci, fiind foarte bolnav, tatăl meu a fost băgat la izolare, timp de 7 zile și acest lucru este menționat în fișa individuală de la Culmea. La izolare patul avea doar o rogojină iar mâncarea o dată la 3 zile. In rest se primea 250g apă sărată care trebuia să fie caldă, dar iarna era foarte rece. Pedeapsa tatălui meu a început la 25.07.1958 și s-a terminat la 01.08.1958
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]