1,470 matches
-
Vanica, a încetat din viață la vârsta de 69 de ani. Romeo Vanica s-a consacrat însă ca un valoros compozitor și instrumentist și a fost membru fondator al formației "Mondial". Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără "Romanță fără ecou", " De va veni la tine vântul" sau "Primăvara", melodii îndrăgite de generații de ascultători și difuzate la Radio România decenii la rând. Înmormântarea va avea loc sâmbătă la ora 14:00 la Cimitirul Mărcuța din București. Formația "Mondial
Romeo Vanica, unul dintre fondatorii "Mondial" a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35005_a_36330]
-
autobiografic, care scrie sub imperiul unei limfe moi, de o tandrețe iremediabilă, care preschimbă în văluri blajine tot ce atinge? Judecat din perspectiva trilogiilor, Blaga e un spirit uns cu toate alifiile, prea versat pentru a nu ști să ocolească romanțele retrospective. Și atunci cum se poate ca un spirit atît de tăios în analiza „metaforelor plasticizante” și „revelatorii” să fie atît de moale în cercetarea propriei vieți? Răspunsul stă în fatidica unilateralitate a oricărui creator. Blaga are cu precădere o
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
numai inventariat, ci și citat: Treceți batalioane, Sara pe deal și, în sfârșit, Totuși, iubirea (acesta din urmă, reprodus de două ori). Lui Caragiale îi fusese suficient să pună în gura lui Rică Venturiano câteva versuri dintr-un autor de romanțe al vremii pentru ca efectul să fie deplin. Insistența lui Lăzărescu devine obositoare, iar umorul, străveziu. (Pentru a dovedi că are o memorie încă funcțională, Valeria ține să-i recite chiriașului poemul, pe parcursul căruia, bineînțeles, se încurcă). Asta în condițiile în
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și Romanță); ca și interioare pitorești, purtătoare inerente de melancolie (Astralis) ori stilizări în gust medieval, la modă pe tot parcursul prelungitei belle époque (Decor și Cîntec de orologiu). Tot atîtea cărări înfundate, curînd părăsite. Unica temă centrală a poeziei sale se
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
în gust medieval, la modă pe tot parcursul prelungitei belle époque (Decor și Cîntec de orologiu). Tot atîtea cărări înfundate, curînd părăsite. Unica temă centrală a poeziei sale se insinuează chiar și în piese de aparență simbolistă (Crinul, Lied, Berceuse, Romanță etc); titlurile înseși sunt suficiente pentru a sugera simbolismul constituit: „Oglinzi! adînci firide fără fund, În voi statui de stafii se ascund; Pe apa voastră cu fior de stîncă Un zbor de vechi priviri plutește încă [...] Pe drumuri care vin
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
fel nu-și au locul în lumea artiștilor, iar pentru a ne scăpa de probleme, Adèle trece granița celor 18 ani, în lumea adulților. Însă debutul erotic lesbian reclamă și puțină perversiune și ilegalitate, ambele potențiatoare de gust, afrodisiace eficace. Romanța este punctată de scintilații prin care sunt filtrate săruturile pisicești ale celor două june, emblematic pentru ceea ce oferă din plin filmul lui Kechiche, un kitsch colorat de snobismul adiacent. Însă acestui prim registru de falsificare i se adaugă un altul
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
văr de departe al Tiei, student în București, la Conservator. Anca Maria Mosora strînge, în vreo două paragrafe, tot protocolul apropierii înlesnite de context, de drumurile cu trenul, de plimbările prin Cișmigiu, de breșele dese pe care le impun concertele. Romanța sună a Bach, și a Mozart, iar cartea amintirii ei clincăne ușor, ca un triunghi de metal rostogolit pe calea dintre fugă și recviem. Apoi, altă întîlnire, tot în Cișmigiu, cu rivala de care Mihail îi vorbise odată și pe
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Și dacă și la punctul acesta te încăpățânezi să răspunzi Ťcu nimeniť atunci ce bărbat ai remarcat, fără de nici un gând vinovat, ci simplu, pentru frumusețea lui sau pentru calitățile sale spirituale sau să zicem pentru felul în care cântă o romanță - așa cum desigur l-ai auzit de dincolo pe Ivănescu" (p. 125-126). Deși la început Ivănescu îi este indiferent Hildei, iar ulterior se apără de o astfel de tentație la îndemână, acesta i se profilează ca o atracție fatală pe măsură ce Ludwig
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
devreme pentru dorință,// A doua zi mă prelingeam/ printre voluptăți trucate..." (Ultima scrisoare, p. 26). Eșecul este pentru Clara Mărgineanu un spectacol în sine, iar etalarea lui se face într-o retorică specială. Tonul devine apoftegamtic, judecățile par desprinse din romanțele lui Minulescu: ,Am învins/ fiecare pe celălalt,/ fiecare pe sine,/ și împreună/ perechea care am fi putut să fim" (Despre învingători p. 53) Lumea Clarei Mărgineanu este o lume contorsionată, în care biruința este începutul eșecului, iar eșecul forma supremei
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
mode. În ultima vreme, de sărbători, mesajele telefonice scrise (SMS) transmit texte liric convenționale, din inventarul retoricii de uz mediu și de popularitate maximă. Stilul lor solemn-poetic amintește de manualele de școala elementară, de presă sentimentală din vremea comunismului, de romanțe, de albumele doamnelor de pe vremuri și de caietele de amintiri adolescentine ? probabil încă în uz. E stilul respectabil al banalității extreme, care are desigur manifestări general-umane; varianta să românească suferă mai ales de excese lirice și de mania metaforei clișeizate
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
în volumul „Năbădăiosul Zavaidoc”. Zavaidoc se află pe front la Odessa înveselind ostașii români. Tot Jean Dumitrașcu ne spune: „Suspectul interogat de poliție a fost chiar Cristian Vasile, eliberat repede din lipsă de probe”. ZARAZA, cea care apare că eroina romanței pe care o cântă, atât Zavaidoc, cât și Cristian Vasile (nume dat „Zaraza”, de către autor, unei țigănci crescută în alaiul a zece cobzari) nu are nici o legătură cu povestea uciderii (din întâmplare) a unei țigănci (față orfana, care vindea flori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
imaginație a scriitorilor dornici de suspans și reclamă a publicațiilor bulevardiere, care au inventat tot felul de întâmplări cu Zavaidoc și Cristian Vasile, desi nici unul nu a fost luat de poliție și interogat. Cum acea țiganca, la rândul ei, cântă romanța Zaraza, cei care au recunoscut-o, neștiindu-i numele adevărat, au declarat că-i „ZARAZA” cea care vindea flori în piață (informații de la Marin Voican-Ghioroiu). Mircea Cărtărescu în volumul „De ce iubim femeile” spune: „Zavaidoc era cu bandele de la Barieră Vergului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
doi frați la moartea prietenului lor comun Ionel Fernic (unde a cântat Orchestră de Folclor condusă de Grigoraș Dinicu), căci, nu o singură dată Zavaidoc, Cristian Vasile, Titi Botez și Ionel Fernic petrecuseră alături de Nunuța, căreia Fernic i-a închinat romanța cu același nume, în restaurantul Caru’ cu Bere din spatele Postei Centrale, astăzi Muzeul Național de Istorie al României (Marin Voican-Ghioroiu). Cărtărescu îl acuză pe Zavaidoc că a pus la cale uciderea Zarazei. Folclor urban. Defăimare a adevărului. Fiica sa Constantă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
deosebite, în 1976 se întoarce în țară. Au început probleme în familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuvîntul, muzica și textul trebuie să sape aceeași fîntînă ori să înalțe același edificiu, fiecare cu mijloacele sale, și aici, odată în plus, scopul scuzînd într-o oarecare măsură mijloacele. 2) Liedul, chansonul sau songul, madrigalul, frottola, vilanella ori aria, romanța, canțoneta și genurile de divertisment, cantata și oratoriul reprezintă specii ale muzicii cu text a căror paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
de-atunci, dacă apare pe undeva...), și-l roagă să-i dea un exemplu, unde a găsit el tramvaiul în poezie. |la începe să-i fredoneze: ,Du-m-acasă, măi tramvai,/ Du-mă, du-mă, ce mai stai..." Or, asta era o romanță de mahala, n-avea nici o legătură... Călinescu a început să țipe: ,Ai zece, da' ieeeeși afaaaară!" A doua amintire cu el e a mea, de la concursul de admitere. Pe-atunci, era obiceiul să fii întrebat despre ce subiect vrei să
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
de Românie modernă, În pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu Între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul „Pe lângă plopii fără soț” și a romanțelor Îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Reflecții de traducător Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
că semnul de moarte apropiată e să-ți asculți numele strigat de niciunde cu, să zic așa, familiară răceală. E genul de "dialog" pe care se construiește, bunăoară (doar de dragul de-a da un exemplu ceva mai recent de la noi), Romanța morții a lui Minulescu. Sigur, înaintînd către modernitate, moartea devine scumpă la vorbă și discretă. Pe côté-ul lui moralizator, însă, de cinic inventar al păcatelor pe care nu mai poți să le îndrepți, fiindcă sosit-a clipa, motivul morții care
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
Simona Vasilache Târgul uitat de lume, unde nu se-ntâmplă nimic și care-și încropeș te intrigile din te miri ce e una din vedetele literaturii noastre, cale de două secole. De la Negruzzi la Rondelul orașului mic, la romanțele lui Minulescu, la Ibrăileanu, Holban, Sadoveanu, Cella Serghi și destui alții, provincia se scrie cu P mare. Un loc în enumerare i se cuvine, fără doar și poate, lui Sebastian, cu Steaua fără nume. O poveste cu anonimi și anonime
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui Eminescu, așa cum se detașează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar în esență firești, avantajând tocmai omenescul (care nu exclude, bineînțeles, nici turpitudinile maladiei). Eminescu al Florinei Ilis nu seamănă deloc cu statuia diafană, sculptată în fum de tămâie, a celuilalt Eminescu, cel mitizat
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului NEGLIJENȚA CLIPEI Căci neglijența clipei a sosit ! Tot ce-a rămas în urmă e speranță. Cu toate că am fost primul venit De dor, îți voi cânta mereu romanță. Văd pe alee umbre-mbătrânite E doar a pașilor grăbiți ce pleacă. Spre alte zări, curate dar pripite Iar visul nostru asiăzi îl dezbracă. Era frumos când te știam alături În gând mi te ascunzi sau te pitești. Nu-ți voi
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
în altul se vorbește de virtuțile dacice. La ele se adaugă pe alocuri vocabule deja tocite (cel puțin astăzi): "cîntec" (pentru poezie), "pasăre albastră", lună, stele, aripi, lacrimă, păduri, frunză, rug, foc, păsări, "semințele țării", îngerii, Orfeu, Iov, etc. în romanțe, poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s land-ul literaturii noastre de raftul doi). Unele din acestea resimt puternice influențe: sunete nichitastănesciene, eminesciene, reluări ale unor teme sau motive din Bacovia (din Lacustră sau
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
s-a întâmplat ce vedeți în filmulețul de mai jos: Oare ce făceau oamenii în albastru? Mimau circulația sângelul prin venele reginei Angliei? Interpretau dansul norilor pe cerul senin al primăverii cu temperaturi negative din Europa? Cântau cu corpurile o romanță de inimă albastră? Sau “Un albastru infinit” al Angelei Similea? Ori poate chiar “Albastru” al trupei Luna Amară? Mimau un buchețel de violete? Gâlgâitul unui lichior de curaçao pe gâtul unei domnișoare? Sau badijonarea cu albastru de metil a unui
Oare ce fac oamenii în albastru? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19168_a_20493]
-
munți în ploi și vânt Mai cântă-n toamne triste, azi cocorii Nici Miorița nu e de găsit Balada-i desuetă, nu-i la modă Vioara lui Enescu a murit Și în uitare-i îngropat și Ștefan-vodă Păianjeni împletesc peste romanțe Și cântec popular curat, din neam Carcase de sicriu și dezolanțe Și mor mușcatele și cerceluși la geam Și ce hulit e Eminescu-n țara lui Să se-odihnească-n pace nu-i e dat El, Un Luceafăr drag al neamului E
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
comedia cu 22,50, 17,50 sau 12,50 de lei noi“, a anunțat dna Doina Popa. Biletele se găsesc la Agenția Teatrului Național, sâmbătă, 1 octombrie, între orele 10-13 și 17-19. LUCIAN SAVA Trei albume-proiect l Sonia Vlaicovici, doamna romanței Deși sunt mulți aceia care și-ar dori să-i audă din nou glasul, asemănat adesea cu acela al solistei Mia Braia, idolul ei dintotdeauna, Sonia Vlaicovici, doamna romanței bănățene, merge pe principiul „puțin, dar bun“. „Dacă am stat o
Agenda2005-40-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284255_a_285584]