676 matches
-
autonomia creștinului în treburile publice. Printre adepții noii religii se evidenția diversitatea existentă între sfera politică și cea religioasă: apare o concepție originală despre puterea civilă legitimă prin natura sa, dar golită de caracterul sacral. Opoziția nu este îndreptată împotriva romanității în general din moment ce este recunoscută valoarea serviciului adus organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre Biserica ante și postconstantiniană nu este atât de profundă după cum s-ar părea. Distincția dintre profetismul creștin, care confruntându-se cu transcendentul ar părea să pună în termeni negativi chestiunea etică a războiului și a serviciului militar și restul romanității care rămâne subjugată, s-a transferat în epoca constantiniană în interiorul Bisericii, atunci când mărturia profetică a devenit prerogativa clerului, scutit de serviciul militar asociat cu omuciderea. 3.2. Concepția Imperiului despre creștinism Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă și social pestiferă, iar în cei ai romanilor ca o populație contemptissima, vrednică de pedepse. Motivul oficial de acuzație care l-a condus pe Clement la execuție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
secol în evul mediu pentru a forma o nouă Europă, de nuanță creștină. Concluzie Creștinismul în armata romană din secolele I-IV examinează o instituție fundamentală a Imperiului, importantă în apărarea limesului și a civilizației antice, a răspândirii și promovării romanității. Creștinismul în armata romană din secolele I-IV, imediat după Introducere, se deschide cu un prim capitol dedicat analizei Creștinismului în Imperiul roman, plecând de la diaspora iudaică și realitatea creștinismului în ascensiune și despre situația religioasă greco-romană existentă în Imperiul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Pe peretele din spate se zărește portretul so țulu i său (decedat), fost membru al Academiei Române. Istoria limbii române - aducerea acasă a lexicului înstrăinat (Publicat în revista „Elanul” nr.74/aprilie 2 008.) Interviu cu Mihai Lozbă, pe marginea lucrării Romanitatea orientală în perspectivă eminesci ană (Editura PIM, Iași 2008, 197 pagini). Ion N. Oprea: Iașii sărbătoresc anul acesta 6 00 a ni de atestare documentară. Dv., domnule profesor, în revista Elanul, dar și în cartea de față, scrieți despre „două
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Mihai Lozbă: Toți ținem la istoria locurilor și a țării și ne raportăm și la ceea ce știm și vrem să cunoaștem. Ceea ce am avut de comentat am făcut. Cititorii au opțiunea pe care și-o doresc. În ceea ce privește cartea de față „Romanitatea orientală...” ea reprezintă o replică, pe care puțini o mai credeau posibilă, la teoria tradițională naturalistă (limbă mamă - limbă fiică), conform căreia (1) limba română descinde direct din latina dunăreană, care ar fi evoluat de sine stătător într-un spațiu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sumă de cuvint e, c are imediat s au latinizat complet; (3) în secolul al IX lea sl avii mai cu seamă sparg unitatea teritorială din Moesia Superio r a limbii române, fenomen în urma căruia se constituie, ca dias poră , romanitatea orientală; (4) influențe slave, maghiare, tur cice etc. deteriorează zonal, începând din secolul al X lea sau chiar al XI-lea -XII-lea, puritatea latină a limbii române. Urmând această schemă ruptă de realitate, generații după generații de cercetători se străduiesc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și paradigmatică a cuvântului, în timp ce traca pune la dispoziție materialul lexical, acesta identificabil uneori și în etimoanele latinești. Un loc important în conținutul științific al lucrării îl ocupă evoluția spațiului tracic după începuturile romanizării, în urma căreia nu a rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic traco-latin, evoluții care au dus la insularizarea romanității orientale, mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rezultat o romanitate compactă și atotcuprinzătoare pe întreg acest spațiu. Lipsa unei administrații centrale continue și de largă cuprindere, de factură romanică, a permis evoluții locale di verg ente ale noului fond etnolingvistic traco-latin, evoluții care au dus la insularizarea romanității orientale, mai cu seamă în zonele periferice ale fostului imperiu tracic. Pe spațiul acestuia au rezultat, la ieșirea din evul mediu, pe lângă limba română, albaneza, limbă puternic romanizată, dar rămasă limbă aparte, slava, ca grupare de limbi indoeuropene, și maghiara
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman s-a manifestat prin scrieri ca cele ale Sfântului Niceta de Remesiana, Sfântul Ioan Cassian, Cuviosul Părinte Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului lui Dumnezeu, promovarea valorilor ecumenice ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oameni de vocație ecumenică, plini de dinamism, care au imprimat un foc viu, nestins, ecumenismului creștin. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat nu numai prin scrierile elaborate de teologii și misionarii dintre Dunăre și Mare, ci și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovare unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene, printr-un misonarism autentic și martiric. Misionarismul teologilor daco-romani de vocație ecumenică rămâne pilduitor pentru generațiile de clerici și teologi creștini care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atestați de izvoarele haghiografice. Ei au fost martirizați nu departe în timp de anul nașterii Sfântului Ioan Cassian, la nordul Dunării, în timpul persecuțiilor religioase întreprinse de căpeteniile vizigote. Acest fapt demonstrează încă o dată contribuția creștinismului la menținerea unității culturale a romanității de pe ambele maluri ale Dunării. Prezența tuturor acestor bazilici atestate pentru perioada sfârșitului de secol IV și începutului de secol V pe întreg teritoriul Dobrogei de astăzi stau mărturie astăzi pentru prezența creștinismului și mai ales pentru existența unor puternice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
majoritate a lingviștilor este de acord că evoluția latinei spre limbile romanice s-a încheiat în secolele al VI-lea și al VII-lea. Limba română s-a dezvoltat pe o bază teritorială largă, ce cuprindea întregul spațiu carpatodanubiano-pontic, unde romanitatea asimilase fondul etnic autohton traco-geto-dacic. Autorii daco-romani au scris mai ales în latină, fapt similar și în istoria literaturilor franceză, italiană și chiar cea germană. Se explică astfel și existența unor scrieri în limba greacă pentru că mecanismul se repetă și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de episcopul Petru, el nu a lăsat nici o indicație autobiografică explicită. Aceasta dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, ca să se vadă numai Biserica și viața ei. Prin activitatea sa, Dionisie Exiguul a pus în contact romanitatea răsăriteană cu cea apuseană. Mai mult, a contribuit la promovarea unității nu numai între creștini, ci și între toți oamenii prin aceasta demonstrând valența universală a personalității sale patristice. Limba latină folosită, lexicul, construcția frazei, echilibrul general al textului demonstrează
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
controversele trinitare și hristologice, scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a personalului italian în Curie, iar subordonarea directă față de Sfîntul Scaun era o trăsătură importantă a spiritualității și mentalității majorității episcopilor italieni. Caracterul sacru al Romei, asocierea dintre misiunea Bisericii și aceea a municipalității conferă cazului italian un interes deosebit. Romanitatea și catolicismul erau inseparabile. "Roma unde Cristos este roman", cum spunea Dante în Purgatoriu, nu era o idee nouă. Acțiunea Congreselor și Comitetelor Catolice a fost constituită la Veneția în iunie 1874. Baronul Vito d'Ondes Reggio a fost cel
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ordine era "Christos Rege și poporul", dar care au fost decimați de arestările din 1934. În schimb, susținerea regimului era expresia clerico-fascismului, al cărui reprezentant important era Egilberto Martire; între 1929-1938, el a condus revista La Rassegna Romana care dezvolta "romanitatea" ca temă comună catolicismului și fascismului. Acest curent s-a manifestat cu putere, avînd în fruntea lui episcopi, în timpul marilor "bătălii" economico-politice (luptele demografice, ale grîului...), precum și, într-un mod cu totul spectacular, la declanșarea războiului din Etiopia, război prezentat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
după cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru URSS, a reprezentat, chipurile, o bază științifică pe care s-a încercat legitimarea pretențiilor geopoliticii rusești de a acapara întreaga Moldovă. În realitate, a fost privită ca fază intermediară de slavizare a romanității orientale din interfluviul pruto nistrean. d. Identitatea prezentului Identitatea etnică pe care ne-am asumat-o, aidoma multor altor popoare din întreaga Europă, este relativ recentă. Durează numai de câteva secole, consolidându-se prin exersarea în timp a naționalismului care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
țarist vehicula, mai degrabă, limba franceză. A contribuit din plin la procesul de neo romanizare care s-a petrecut în Epoca modernă. Până și modul de adaptare a multor cuvinte franțuzești a fost cel rusesc 112. Pe terenul fertil al romanității orientale, Rusia, deși o putere slavă, s-a pus a cultiva franceza. Limba lui Descartes și a lui Voltaire, îngrășată de prestigiul politic și cultural al acelor vremuri, avea să prindă rădăcini adânci. De ceva timp, suntem expuși influenței exercitate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru a înainta spre originea lor, trebuie să le urmăm firul fonetic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o limbă dulce ca mierea care umplu biserica și se revărsă în împrejurimi. De prin curți, pe unde stropoleau, țăranii s-au oprit și s-au închinat, ascultând această minunată limbă românească. 5. ÎNFĂPTUIREA UNUI MIRACOL a. Torța arzândă a romanității Pe vremea Antichității, exista un continuum teritorial și lingvistic al romanității care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în împrejurimi. De prin curți, pe unde stropoleau, țăranii s-au oprit și s-au închinat, ascultând această minunată limbă românească. 5. ÎNFĂPTUIREA UNUI MIRACOL a. Torța arzândă a romanității Pe vremea Antichității, exista un continuum teritorial și lingvistic al romanității care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Torța arzândă a romanității Pe vremea Antichității, exista un continuum teritorial și lingvistic al romanității care se întindea la nord și sud de Dunăre. În niciun caz, latinitatea nu era izolată în Balcani. Se afla în contact atât cu restul romanității orientale (prezentă în Anatolia și chiar Orientul Mijlociu), cât și cu partea ei occidentală. Arborele latinității din trunchiul căruia s-au desprins cele două ramuri și-a desfășurat coroana pe întreg teritoriul luat de Roma sub stăpânire. Fiind vorba de un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
refugiat în zone inaccesibile invadatorilor ori plătindu-le bir. Furtuna slavă, care s-a abătut asupra Balcanilor, a avut suficientă putere pentru a provoca discontinuitatea teritorială a spațiului latin. Migrația slavă a separat definitiv ramura occidentală de cea orientală a romanității. A rupt vechile legături cu Noricum și Reția unde, astăzi, doar în estul Elveției și nord estul Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană și franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Reția unde, astăzi, doar în estul Elveției și nord estul Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană și franceză). Factorul slav a avut ca rezultat dispersarea romanității orientale și, implicit, apariția unor dialecte distincte: daco româna, aromâna, megleno româna și istro româna. Din cauza absenței unor refugii naturale generoase, așa cum se găseau în nordul Dunării, comunitățile latinofone din sud au fost nevoite să se retragă în zone extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]