758 matches
-
-i privesc: le vedeam creșterea foarte repede de la o zi la alta, cum se înfruptau lacomi din frunzele de dud. Tot timpul în camera viermilor se auzea un freamăt și se simțea un miros de iabă proaspătă ca după cosit: ronțăiau frunzele de dud iar găurile pe care le făceau în frunze erau dantelate. Apoi, eram impresionată și mă minunam de măiestria lor, în perioada când erau la maturitate, atunci când se închideau în gogoașa de mătase, de felul cum țeseau acea
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
ei în lămpași și să-i conducă la obiectivele stabilite... Ei, care erau ași și cunoșteau nume și adrese și persoane, ei care aveau pozele ălora din Pița Univesității în buzunare și destabilizau țara, să-i adulmece și să-i ronțăie să le piară cheful de-atâta democrație, ei care țineau cu <boborul> și nu mai știau care va fi soarta lor în viitor, trebuia să se remarce și ei cu ceva, s-arate și ei noii puteri că sunt loiali
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
făceau „terenul viran” mitraliind tot ce vedeau că mișca pe pământ. Și eu, fiind ceva mișcător pe pământ aveam toată șansa să fiu găurit de un glonte din mitralierele harnicilor aviatori americani. Și acum îmi țiuie în urechi felul cum „ronțăiau” acestea foc peste noi nenorociții ce fugeam și nu aveam unde să ne ascundem. Iarăși m-a tras Dumnezeu de păr, ajutându-mă să sar într-un șanț așa cum învățasem în armată că trebuie să faci când se comandă „Aviație
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
Publicat în: Ediția nr. 344 din 10 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Semn de la Luceafărul de Ziuă Reptila fosforescentă trage noaptea după ea, Trenul care n-a oprit niciodată în halta unde stai se târăște ronțăind kilometrii între roți. Scârțâitul șinelor nu-l mai suport. Din compartimentul meu de suflet te văd prin fereastră și lumina se revarsă ca un pumn de mălai peste cartea ce o citești cu numele ce-l port. Ești singură și
SEMNDE LA LUCEAFĂRUL DE ZIUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351435_a_352764]
-
este bătrân, are peste cincisprezece ani și l-am luat de la meșterul Giudică. El avea patru dar îi neglija cu mâncarea și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
impozantă de vizavi. Tatăl meu la dă bomboane soldățeilor, iar ei mi le dau mie. Eu le ofer copilașilor care vin să se joace cu mine, apoi mă uit în pungă să văd dacă au mai rămas și pentru mine, ronțăim bombonele și toți suntem fericiți. Începând din acea zi, Mariana s-a dus la grădiniță și s-a jucat cu băieței și cu fetițe, învațând cântece, poezii și dansuri ungurești, a decupat floricele din pânză colorată și le-a montat
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
roată. Iar când apa clocotește și-mi iese din stăvilar, Roata-aleargă fără preget, că sare bietul morar Și ridică, plin de ciudă, o portiță de lemn veche; Roata mersu-ncetinește, și plăcut sună în ureche, Că s-aud boabele-n moară ronțăind la măcinat... - Neică, schimbă sacul! Treci la rând, am terminat. Mi-a strigat vecinul meu, care cu ochiu-mi făcea: - Ce frumoasă-i morărița! Cât uium îți dau pe ea? Atât roata-a vrut s-audă, s-a oprit și mi-
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție, bere la PET, bancomate și minute gratuite. Din plictiseală, individul rătăcit în junglă, simulează o vânătoare pentru masa de seară, iar de foame ronțăie o crenguță cu rol de grisină. Și dacă tot e în scenă, poate roade la întâmplare un cablu, un carton din decor, etc. Pe acest fond cu miros de senzațional, apare cu viteză de emisiune, Știrică- reporter tv, direct în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
rupt de civilizație, rupt de foame, de familie, de tot ce înseamnă confort modern, mâncare la promoție, bere la PET, bancomate și minute gratuite.Din plictiseală, individul rătăcit în junglă, simulează o vânătoare pentru masa de seară, iar de foame ronțăie o crenguță cu rol de grisină. Și dacă tot e în scenă, poate roade la întâmplare un cablu, un carton din decor, etc.Pe acest fond cu miros de senzațional, apare cu viteză de emisiune, Știrică- reporter tv, direct în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
este bătrân, are peste cincisprezece ani și l-am luat de la meșterul Giudică. El avea patru dar îi neglija cu mâncarea și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
este bătrân, are peste cincisprezece ani și l-am luat de la meșterul Giudică. El avea patru dar îi neglija cu mâncarea și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
este bătrân, are peste cincisprezece ani și l-am luat de la meșterul Giudică. El avea patru dar îi neglija cu mâncarea și erau toți slabi de le numărai coastele. Mi s-a făcut milă de ei când i-am văzut ronțăind mere sau ce mai găseau pe jos. - Ce le dai bre să mănânce? - Păi fac cum m-ai învățat dumneata, fierb tărâțe, pun puțin ulei și mănâncă de rup nu altceva. Mi-a fost rușine, pentru că el spunea adevărul. A
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
fluierat de copil - sărind în două picioare căluțul de lemn râzând ca un copil mă împotrivesc toamnei - avionul... o umbră, două umbre , înconjurat de umbre - viața ca un dar în iarba udă un licurici tremurând - viața însăși... moartea, un șoarece ronțăind în tăcere- anii, zilele, clipele cuprins de somn adâncul pământului - vulcanul toarce... lacrima curgând , mormântul proaspăt - pelinul clipei viața sângerând - scrijelite în carne iubiri pierdute pe umerii mei clipelor le cresc aripi... Referință Bibliografică: Poeme in stropi / Valeria Iacob Tamaș
POEME IN STROPI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356006_a_357335]
-
mai cresc din tălpi cuvântul peste care ai să calci ieri iubitei i s-a făcut milă de hainele atârnate în mine și le-a spălat cu roșul buzelor până i-au trecut toate amintirile rele astăzi plec să îmi ronțăi fericirea cu pofta împrumutată de la un olimpian în care nu a ars niciodată timpul Referință Bibliografică: în spiritul glasului alb / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 356, Anul I, 22 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel
ÎN SPIRITUL GLASULUI ALB de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356829_a_358158]
-
privit vesel. Să nu spui că îți era dor de mine! am zis eu. Lipsești de cîteva zile și mă întrebam ... Am pus sticlele pe terasă și m-am așezat în fața lui. Carina era fericită. Se dădea în leagăn și ronțăia o bomboană. Eram curios să văd ce citește și el mi-a arătat Biblia. Credeam că tu n-ai nevoie să mai citești această carte. Dar ce, a rîs el, crezi că eu sînt popă?! Doamne ferește ... sigur că eu nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
detoate și mai măruntă decât neghina, decât graurii tineri năvălind - răi, contagioși, smulgând din fructul rațiunii cu floare cu tot, ciugulind nectarul chiar din palma dușmanului. Hrana mea de bază sunt Cuvintele, pentru ele pornesc în cruciade jurând, rănind, julind, ronțăind, plângând, triumfând... Scuip sâmburii mărului cules din Pomului cunoașterii, despre care nu vreau să știu că este pe cale de dispariție, ca și grădina din Paradis . Și când spune aceste cuvinte, tocmai atunci scoate la lumină lucruri extraordinare. Din omul aparent
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
rugina în voci Pești fără bronhii înotau în apă țâșnită din roci, Totul era un amestec de șoapte și tăcere Încât frunzele răgușiseră în copcii rodind miere Și nimeni nu mai cunoștea culorile, doar cotul Își bătea palmă a bucurie ronțăind pișcotul.” -Gata! Trebuie să plec! -Te rog, măi citește una! insistă Țină. -Bine! Constantin, cu voce gravă, baritonala și ondulatorie, începu să citească poezia: „Cuvinte din livezi Când a trecut atâta amar de vreme? Iubito, peste noi zapezi s-aștern
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
de scop util populației. Dar și cea mai pernicioasă, cea mai distrugătoare, cea mai de faliment național. Cum am spus: O măcinare în gol lipsită de orice fel de productivitate, ca și cum organismul uman ca și organismul social ar putea să ronțăie la infinit precepte procedurale și formalități de aplicare a unor legi care nu produc nimic, în loc de cele necesare metabolismului real și concret care asigură existența. Portretul unei asemenea societăți devine de domeniul absurdului, iar membrii ei, hrăniți tot mai mult
POLITICA ROMÂNEASCĂ DE LA „A” LA „Z” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355250_a_356579]
-
-mi bat numai frunzele toamnei Locul III - 17 puncte Textul nr. 38 - Maria Doina Leonte în geamul școlii - știrbii din clasa întâi și-un soare cu dinți Mențiuni Textul nr. 34 - 16 puncte - Cezar F. Ciobica stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Textul nr. 46 - 15 puncte - Valeria Tamâș drumeț însetat - în adâncul fântânii soarele... Textul nr. 6 - 15 puncte - Vasile Coniosi-Mestesanu Joacă de toamnă- arici printre castane numărând puii Comentarii Corneliu Traian Atanasiu nori albi destrămați - bătrână albăstrește cearșeafuri
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
într-un anume fel, miraculos, albastrul cerului spălăcit, seninătatea din vremea cînd așternuturile imaculate erau în lada de zestre. E o activitate demodata, dar numai ea mai deține puterea magică de a însenina spiritul înălbind cearșafuri. stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobîcă Există o unitate evidență de intenții între cele două imagini. Este ca și cum stejarul desfrunzit ar fi realizat scenografia pentru evoluția scenica fantastică a veveriței. Organizarea spațiului scenic este semnificativă pentru a surprinde nuanțat momentul și
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
îi aparținea - două legături de morcovi și câteva mere frumos aranjate într-o cutie aurie. Moș Crăciun se gândise și la Steluța! Andrei a alergat cu micul dar în grajd unde i l-a oferit Steluței. Aceasta a început să ronțăie fericită. COPILUL FĂRĂ INIMĂ Paul este un copil singuratic. De curând a împlinit paisprezece ani. În urmă cu trei ani își pierduse tatăl și acest eveniment îl marcase. Mama, rămase singură, dorea ca el să se implice mai mult în
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
începu să plângă și își șterse nasul cu fularul lui Ionuț: - Țuchi mic supărat! Moșul plecat fără Țuchi mic! Ce papă acum Țuchi mic? Băiatul își căută prin buzunare și scoase un biscuit. Țupândăul îl înfășcă repede și începu să ronțăie cu plăcere. După ce îl termină, își băgă obraznic lăbuța în buzunar și apucă tot pachetul pe care copilul îl avea acolo. Fulgușor dădu din bețele care îi țineau loc de brațe: - Ne poate fi de folos, pentru că țupândăii îl simt
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
Ne poate fi de folos, pentru că țupândăii îl simt pe Moș Nicolae oriunde s-ar afla, pe pământ sau sub pământ. Ar fi bine să îl luăm cu noi. Oricum, Ionuț nu credea că, după ce se cocoțase pe umerii lui ronțăind biscuiți, Țuchi ar mai fi dorit să se dea jos prea repede, așa că porni pe urmele de cenușă care se depărtau de acel loc. Nu era prea greu să urmezi calea pe care apucase vrăjitorul, atâta timp cât zăpada se topise și
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților”, era parcă cel mai comod loc folosit vreodata într-o partidă de amor sublim. Ochii îi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
venea miros de friptură pe grătar sau de mici, și se auzea o muzică domoală. Îmbrăcate cu rochițele roșii din catifea și cu pălăriile verzi din fetru fixate sub bărbie cu un șnur, stăteam cuminți așezate pe scaunele mari și ronțăiam alune de pământ prăjite cu multă sare. Mai întâi le priveam cu admirație iar apoi le desfăceam cu dinții pentru a le scoate din coaja sărată bine prăjită. Ne simțeam asemenea oamenilor mari în restaurantul acela luxos. Strâmbam din nas
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]