877 matches
-
din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile suflă pe sub așchii de suflet mușcând din opaițul vieții lumina, pomeții și-apleacă demnitatea-ntr-un urlet; viori fără aripi oblojindu-și surdina. Îngheață uitarea prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc mai clipește când tremuri grumaz fără lanțuri prins pe șaua durerii. Trosnește a iarnă pe sub pături de oase, un fum se ascunde dup-un foșnet de ger; târziu e de iarnă pe sub
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Minte-mă!azi,când sub plete argintul ne toarnă zăpada din zăbală de vânturi, când umbra tristeții odihnește absintul și buzele plâng fără tine,săruturi. Minte-mă!azi,pe sub toamnele roase opaițe-aprinse peste gânduri de pluș, când ploaia își spală zgribulită,angoase, și sufletu-mi țipă în strânsori de țăruș. Minte-mă!azi,în beția-ți de geruri frântură de clipă peste viața-mi pustie, când fluturi vor țese pe sub gene
MINTE-MĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378877_a_380206]
-
Prin ceața timpului fugară încet,încet,cu umblet mut, se așezau grămezi de ceară pe veșnicii săpate-n lut. O umbră,doar, privea aprinsă sub somnu-i alb ca de mătase, o monogramă,nicicând stinsă zâmbea pe ceru-i,de lumi roase! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MONOGRAMA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
văd în pădure, îi și apucă foamea. Aerul ăsta sănătos de munte ... Au mai mers, ce-au mers, și-au ajung la parchetul tăiat din pădure unde erau fragi. S-au pus pe cules. Era o bogăție de fragi, mari, roși, o bunătate. Bunica culegea câte o cană, pe când Ionuț câte o mână; el mai mult mânca. Aveau frăguțele un gust minunat. Dar îi spuse bunica să nu mănânce prea mulți fragi, să nu-i fie rău. Cam spre prânz, bunica
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
împins spre perfecțiune, frustrează și termină orice adversar. În acest meci în care albaștri (italienii) au fost folosiți că Sparring-Partner, fără a avea ocazia să facă altceva, decât să alerge după mingea care se află aproape tot timpul în picioarele roșilor (spaniolii), care și-o împingeau unul altuia precis, de parcă era bilă roșie de la biliard care după ce lovește bandă, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocnește exact bilă albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
împins spre perfecțiune, frustrează și termină orice adversar. În acest meci în care albaștri (italienii) au fost folosiți că Sparring-Partner, fără a avea ocazia să facă altceva, decât să alerge după mingea care se află aproape tot timpul în picioarele roșilor (spaniolii), care și-o împingeau unul altuia precis, de parcă era bilă roșie de la biliard care după ce lovește bandă, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocnește exact bilă albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379955_a_381284]
-
ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde mă sufocă, setoasă mă devoră. Citește mai mult Ești plantă carnivoră femeie
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. colivia orașelor visate by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți, când sunt lacătele puse, pe părăsite
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
să revii?! Nu te -ai întors în orașul nostru trist, unde murim pe rând și nu mai este nimic, doar părăsite vise ,atârnate de lustră ... Citește mai mult colivia orașelor visateby nicolae nistor @2016Nu te-ai întors în orașul nostru ros,de prea multe plecări, prea multe vise,ascunse în low cost.Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate,și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți,când sunt lacătele puse, pe părăsite
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR Foaie verde sălcioară În Moldova, mândră țară, Colo, între ziduri groase, De zăpezi și vânturi roase, Ștefan-Vodă, gânditor, Se-odihnește-n foișor Așezat sub un umbrar La o masă de stejar. Și, privind bolta senină, Domnul Ștefan se închină, Apoi vede cum, în zare, Geană de nor alb răsare Și se face dintr-o dată Lung și drept ca
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
să-mi murmur - epic - scrisul meu... REALISM s-a luat vopseaua de pe viață - doamnă! prefer rugina acră - auririi... dar ce știi tu de șatra fericirii când nu ești liberă nici pentru-o goană? lipsești din față-mi - tu - cu coasa roasă! mi-e greață de atâta-emfază-a morții! ți-o zic deschis: aproape-ai fi frumoasă de n-ai tot zuruì zarul pe masă! fii mai discretă - mai firească-n faptă cosmică gașcă de briganzi albaștri: tot ce de-acuma de la voi
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
un ciot de om. Adică nu era mai mare decăt Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu tot cu pingelelele de la pantofi. Purta pe cap o pălărie vânătă, veche, pleoștită ca un ciuciulete, o cămașă în carouri, peste care trăgea o jiletcă din piele maronie și cam roasă”(Erbicidarea), sau”..o fată, retrasă de orice grup, de statură medie, cu părul scurt la ceafă dar cu breton în față, răsfirat ca un pieptăn maroniu. Fața îi era purpurie de pișcarea gerului și ochii negri, blânzi și calzi invitau
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
de țară deja e în pușcării./ Jumătate de țară se pregătește.>> (Sergiu Crăciun-De unde începe Patria. Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2014, p. 87) Spiritul divin al Suferinței și al Jertfei a biruit însă, materia barbaro-proletară: s-au alarmat psihologiile roșilor, s-au provocat biografii spre desăvârșire, s-au modelat caractere, s-au înălțat conștiințe, s-au întărit credințe, s-au cicatrizat înfrângeri, s-au ctitorit suflete aristocrate, s-a născut Neamul mistic de pedagogi, eroi, poeți, scriitori, filosofi, teologi, mărturisitori
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
scoarța, că e scumpă rău măligaSpune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga.... XVIII. M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. M-am născut în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos. Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu, Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu. Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lot
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Nu ucideți iar în fașă un copil ce-l adorăm. Nu ne puneți ca greșeala, ce-am făcut, să corectăm. Nu întoarceți iar trecutul, cum încep să vă miros, Că-n final veți pierde totul, când voi fi de ură ros. Citește mai mult M-am născut în dictatură și eram de ură ros!Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos.Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu,Că de te-ndreptai de șale, aveai parte
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
ca greșeala, ce-am făcut, să corectăm. Nu întoarceți iar trecutul, cum încep să vă miros, Că-n final veți pierde totul, când voi fi de ură ros. Citește mai mult M-am născut în dictatură și eram de ură ros!Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos.Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu,Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu.Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lotși
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Nu ucideți iar în fașă un copil ce-l adorăm.Nu ne puneți ca greșeala, ce-am făcut, să corectăm.Nu întoarceți iar trecutul, cum încep să vă miros,Că-n final veți pierde totul, când voi fi de ură ros.... XIX. PROSTIA, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1674 din 01 august 2015. În vremuri nu de mult apuse, Când bălăceam în singura doctrină, Când doar un om voința ne impuse Și lui găseam întreaga vină, Atunci vedeam sclipiri
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mi-am ferecat puținul în cușcă bine sigilata, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inima curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie
SONET 48 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381352_a_382681]
-
mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inimă curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
la drum,mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată,și-n mâinile-mi prea sigure acumpăstrat-am a mea inimă curată.Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești,cu gheara sorții ai rupt orice lacăt,și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești,inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt.N-am vrut să te încui în pieptul meu defel,oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie,de vrei, în taină, să-mi fii sau nu, mie
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ta vrere Și de bucurie de stele se umple ... Citește mai mult pictor: Mihai OlteanuMagnolim Parisul cu-ale noastre simțuriîn roza lui fire ropotim a ploaiePenelul de aur mai dansează-n ritmuriși din norul verde curg ape șiroaieDin cuțitul simplu, ros și netăiabilPoposești lumina în a pânzei gurăSufletul tău amplu, simplu și afabilîși iartă culoarea ruptă din naturăPeste-al zilei murmur se rotește cerulCu inima mută furi un zâmbet sacruDegetele tale animă misterulFantomind molatic un dor-simulacruPură și păgână inima ta cereO
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
nu-mi dă pace - se strecoară șerpuind prin cotloane și găoace sufletu-mi de tot golind - lumea-mi pare rece-neagră, oamenii cu chip de lut, viziuni nălucitoare mă rearuncă în rebut. Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns, cu intrări în mari belele și de sentimente tuns - am cules din nepăsare fir cu fir la mine-n gând dând luminii o culoare către negru fremătând. În vizorul meu cel galben se aruncă dalbe flori: roșii, albe, verzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
alb - ce nu-mi dă pace - se strecoară șerpuindprin cotloane și găoace sufletu-mi de tot golind -lumea-mi pare rece-neagră, oamenii cu chip de lut,viziuni nălucitoare mă rearuncă în rebut.Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns,cu intrări în mari belele și de sentimente tuns -am cules din nepăsare fir cu fir la mine-n gânddând luminii o culoare către negru fremătând.În vizorul meu cel galben se aruncă dalbe flori:roșii, albe, verzi, albastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului M-am născut în dictatură și eram de ură ros! Nu puteam uita la stele, că aveam privirea-n jos. Nu vedeam cu ochii-n lacrimi, nici frumosul curcubeu, Că de te-ndreptai de șale, aveai parte de-un croșeu. Ne-au luat căruța, boii și pământul lot cu lot
M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380953_a_382282]