1,483 matches
-
Mihai Sorin Rădulescu Mihail Jora către Colette Axentie 17 august 1961 Dragă prietenă Mulțumesc din toată inima pentru bunele felicitări, pe cari aș fi preferat să }i le aud rostite - cu acel discret "rrr" ce-ți face farmecul - în galbenul salon al Luminișului 1, scăldat în soare apune. Dar cum concediul de odihnă n-a corespuns cu trista aniversare ce a prilejuit telegrama, mă rezerv să fiu despăgubit la întoarcerea
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
amenințe astăzi pe cei care nu-l urmează orbește. Împrumutând stilul lui Vadim Tudor, șeful PDL a afirmat că se va alege “praful și pulberea” de cei care nu i se supun fără să crâcnească. Îi solicit să retracteze cuvintele rostite, incompatibile cu statutul unui lider de partid, care asumă - chiar prin nume - democrația și liberalismul”, a scris Preda.
Paleologu și Preda, atac la Vasile Blaga și comparat cu CV Tudor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37276_a_38601]
-
cu masoreții stafidiți care îți numără cîte dezacorduri și cacofonii faci pe pagină. Candoarea înseamnă a fi „candelabru” retoric de șarje spumoase, dar un candelabru a cărui o robustețe planturoasă impune respect nu prin mărimea trupului, ci prin căldura gîndurilor rostite. Și în vreme ce alții sînt negri în cerul gurii, Alex e alb la suflet prin puterea de a nu se acri în urma decepțiilor. Culmea e că la Alex Ștefănescu principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
momentele lor, nu așa? - fac legătura între scene, detensionează cumva pe ici, pe colo și, cred, înnobilează toată povestea cu harul teatrului și al misterului. Seducția pare la îndemîna oricărui creator. Al doilea accent major este alternarea cuvîntului, a textului rostit, cu sunetele, cu cîntecele compuse de Vasile Șirli. Corul și protagoniștii își topesc granițele, ca și ziua în noapte, ca și noaptea în zi, ca și aventura în iubire. Totul este suav, fin, într-o cromatică ce definește armonios nisipiul
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
ființe imaginare și legende (1957); iar biografia lui Attar (vânzător de parfumuri) i-a inspirat poemul Roza nesfârșită . Prelegerile din Borges oral (despre carte, nemurire, Swedenborg, povestirea polițistă, timp) sunt și ele marcate de cercetarea Orientului: de la elogiile aduse cuvântului rostit („înaripat și sfînt, după expresia lui Platon. Toți marii maeștri ai umanității au fost, în mod surprinzător, maeștri orali”), la certitudinea că acesta e mai puțin „primejdios” decât cartea („În întregul Orient încă mai există convingerea că o carte nu
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
noroc de lumină și de căldură. Iar Antoaneta Tănăsescu a fost parte din această șansă. Și pentru că era altfel. Și pentru că nu obosea nicicînd să fie altfel. Cu tunsoarea ei băiețească și privirea pătrunzătoare, cu tonul vocii care derula idei rostite parcă în transă, cu bijuteriile ei exotice, cu pălăriile ei complet trăznite. Cu plasele ei doldora de cărți, cu sutele ei de fișe pentru cursuri, pentru seminarii, pentru tot felul de antologii și de ediții pe care le programa meticulos
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
scrise și apărute între 1906 și 1913), doar 3 sunt excepționale, celelalte pierzându-se parcă în fondul sonor al vorbăriei lirice ambiante. Și din ele răzbat sugestii demne de atenție. Așa, ultimul distih din "Nuferii" (din 1906) exprimă un gând rostit, mai tarziu, de Lucian Blaga privind paradoxul acestor flori: "Ei sorb în ploaia de lumini/ cu însetate rădăcini /(...)/ noroiul cel adânc din care/ hrănesc de mult zăpadă lor." La Blaga, constatarea similară e bine reliefata de tonul interogativ: Nu știi
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
moartea sa tot așa avea să fie considerat. Ar fi vrut să strige, ca atunci, în patul lui de student, când voia să scape de un coșmar. Deschise gura, în fine, dar în locul strigătului scoase numai trei cuvinte, și acelea rostite încet: „Eliberează ostaticii, Fritz!” La masă totul a încremenit. Was? Doctorul își privi cu tristețe oaspetele. Eliberează ostaticii, Fritz! repetă. Libera obsides! Îndrăznești?... Indignarea nu-l lăsă pe colonel să continue. Îndrăznești să-mi dai tu mie ordin? Era fraza
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
parte, era necunoscut publicului la nivel național. Astfel că o bună parte a campaniei s-a bazat pe creșterea notorietății. Etnia germană a accentuat stereotipia pozitivă a "neamțului serios și pragmatic". "Decât să fiu mârlan, mai bine pierd 19", frază rostita în ultima zi a campaniei electorale a proiectat o componentă morală în profilul viitorului președinte. Această a contrastat puternic cu dimensiunea pur politică, machiavelica a contracandidatului, dispus să facă absolut orice pentru a câștiga. Dacă românii nu ar fi apreciat
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
care îl urmăresc peste tot pentru a scrie a doua zi despre el că: "Soljenițîn se simte bine" sau "Lui Soljenițîn îi plac șoselele din Germania" sau "Astăzi Soljenițîn s-a plimbat singur". Hărțuirea de care are parte, răstălmăcirile cuvintelor rostite și goana mediatică după senzaționalul creat din nimic îl transpun pe Soljenițîn într-o stare de spirit vecină cu disperarea. Totul i se pare fals și superficial. Între lumea de aici și Occidentul pe care și-l făurise în imaginație
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
poetic la marginea și pe suprafața tablourilor de pictură. Aci, în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă atât informația poetului în domeniu, cât și marea realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
devină „Ultimul Spectacol!” Cântați, Cântați, Cântați și toți voioși să fim! LA DONNA E MOBILE, când e trădata! Din volumul Conspirația iubirii Editură NEMESIS, Montreal, 2010 Un Copil vine în Lume ca un Mesager. El cunoaște toate răspunsurile la întrebările rostite și nerostite, altfel de ce ar mai veni? Copilul însă nu poate să ni le dezvăluie vorbind, iar când începe să vorbească e deja prea târziu, pentru că poartă de deasupra capului i s-a închis și invizibilul nu i se mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
fost viața, nu te lasă uscat, sec, nu te lasă să te acrești. Se simte în acest cîntecel, și nu doar în el, bineînțeles, cum se dăruiesc actorii. Cum corpul se lasă purtat de muzica lui Vlaicu Golcea, de cuvîntul rostit, de ritmul replicii, cum se dezinhibă, cum relațiile sînt firești, se nasc și sînt purtate normal pe scenă, cum actorii comunică pe dedesubt, sînt complici în frumusețea dăruirii, în povestea lor, în timpul pe care îl petrec împreună. Își fac intrări
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
face și drege și că noi credeam că tu vei face și drege...", desprecopii.com). Eufemizarea cea mai clară apare, desigur, în reproducerea formulelor de imprecație; reflexul și reperul ei literar e, ca de atîtea ori, Caragiale, prin celebra replică rostită ,cu volubilitate" de Leanca, în situația solemn-juridică: Onoarea mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ți și dregu-ți, și mi-a spart clondirul" (Justiție). Pe de altă parte, apar și azi contraste stilistice intenționat comice, de pildă în relatarea
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
legătură cu valoarea. Sau cărți recuperate pe circuitul prietenilor. Cărți subiective care nasc o lectură sentimentală. Cărți care marchează momente, mode ale unui timp, cărți care au parfum emoțional și care însumează trăiri mărturisite sau nu, taine de tot felul, rostite sau nu. Astfel de cărți populează un teritoriu strict personal, profund subiectiv și intangibil, în care se petrec numai fapte și întîmplări bune, în care nu poți păți niciodată nimic rău, în care ești ocrotit, iubit și răsfățat, în care
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
altul mai tulburat și mai emoționat. Emoția lui mă tulbura și pe mine. Vedeam cum îi apăreau în fața ochilor lumi peste lumi insondabile dar bănuite, chipuri, peisaje și alcătuiri ce se confirmau într-un fel ciudat, câteodată, prin chiar propozițiunile rostite când și când și unde impresia că așa trebuie să fi fost apărea adeseori. îi plăcuse mai cu seamă formula ce îl însemna pe Ioniță Kaloian în chip de rex Blachorum et Bulgarorum, pe care o repetase de multe ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dacă ar trebui să aleg darul cel mai de preț dintre spațiu și timp nu aș alege nimic, ci m-aș gândi la Cuvântul Lui Dumnezeu care le-a gândit pe amândouă doar pentru Iluzia Vieții. 596. Dacă fiecare cuvânt rostit ar fi un strop, până unde s-ar întinde oceanul cuvintelor și ce țărmuri ale limbajului ar spală? 597. Doar prin ține poți învăța să mor. 598. Mi-am rupt singurătatea asemeni unei coli de hartie sifonate de Destin pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Firește că Marilyn întârziase și cu acel prilej. Și probabil că ar fi întârziat chiar și dacă ar fi știut ce îi spusese fosta ei profesoară despre ea lui Capote. Cuvintele ei se pot număra printre cele mai frumoase lucruri rostite vreodată despre cineva: „E un copil minunat. Nu în înțelesul acela evident - poate prea evident - al cuvântului. Harul ei - acea prezență, acea luminozitate, acea inteligență sclipitoare - nu poate fi exprimat pe scenă. E ceva atât de fragil și de subtil
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
de Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție toate acuzațiile care mi s-au adus, inclusiv cele ale doamnei Silaghi (împotriva căreia am declanșat deja un proces în urma căruia va răspunde în justiție pentru toate neadevărurile rostite sistematic) cu excepția unei note comerciale, adresate directorului întreprinderii de comerț exterior (NU securității!!), referitoare la întâlnirea cu un om de afaceri străin - obligație legală în acea perioadă pentru orice angajat în comerțul exterior. În mod normal, îndeplinirea unei formalități de
Dan Voiculescu: Ai rostit suspendare, ai devenit "dușman al poporului" () [Corola-journal/Journalistic/41433_a_42758]
-
și în pântecele întunecat al naturii rodnice te cufunzi” din poemul Contemplații. În genere, poezia Annei cerebrează o ipostază a iubirii ce presupune contopirea într-o singură entitate a femeii și bărbatului ca în versurile de acum, aș spune, populare, rostite fiind frecvent la nunți: „Vreodată doi dac-au fost unu, noi./ Vreodată om de soață de-i iubit, tu;/ Vreodată ferice femeie de-a fost,/ Egale mie surate, nu e rost!/ Nu-i aurul cât e iubirea ta/ Bogatul Est
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
nostalgie de renumitul om de carte Petru Oallde, profesorul ei de limba română, care i-a îndrumat primii pași în creația literară, apoi de celălalt dascăl, Bârsilă, care la rându-i îi veghease înclinațiile spre frumusețea cuvântului românesc scris și rostit, cu prețuire. Îl necăjea adesea pe profesorul Bârsilă, spunându-i că „dă la agronomie”, iar el îi spunea, mai în glumă, mai în serios: „Îți dau eu ție numa’ agronomie”. Așa a ajuns să-și pună gândurile pe hârtie și
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
că se va ivi acel critic care va releva, poate chiar împotriva exponențialității, tocmai unicitatea lui Ion Creangă. Unicitate simțită, cel puțin de către acei intelectuali adevărați, cu gust rafinat, de care vorbeau Ibrăileanu și Călinescu, dar care mai trebuie și rostită critic. Un asemenea exeget putea fi însuși Mircea Scarlat, iar din generația care o preceda pe a lui - Valeriu Cristea, autorul unui volum intitulat Despre Creangă și al unui Dicționar al personajelor lui Creangă. Dar ar putea fi - e cu
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
de către prieteni, artistul Gabriel Cotabiță, cu ocazia sărbătoririi a șaizeci de ani de viață și a patruzeci de ani de carieră muzicală, la Sala Palatului din București, pe 29 octombrie 2015. Sunt cuvintele necrezute de mulți a mai fi vreodate rostite de către artistul ce-a luptat la piept cu moartea și a biruit. Sunt cuvinte de final de spectacol, după incantația „Ave Maria” glăsuită de eroul propriei vieți, mai suav ca niciodată, acompaniat de corul de voci al tuturor artiștilor protagoniști
GABRIEL COTABIŢĂ. READUS DE LA ŢĂRMUL VIEŢII, DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373768_a_375097]
-
căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în anul 2013, care cuprinde dialoguri teologice cu Părintele Cătălin Dumitrean pe marginea textului unor Sfinte Evanghelii, abordând realități pastoral - misionare specific lucrării Sfintei Biserici în contempoeraneitate. După cum se știe, dialogurile au fost
PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, CUVIOŞII PUSTNICI DIN BUCEGI. EPOPEEA SFINŢILOR. JURNALUL UNOR DESCOPERIRI SFINTE, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 20 [Corola-blog/BlogPost/373734_a_375063]
-
doar părinții. Ei singuri. Ce fel de viață ați avut, domnule președinte? Îl ascultam, avea vocea vioaie în tonalități cu deschiderea largă a vocalelor. Mai târziu am aflat că nu fusese nici o ipocrizie, o alunecare cât de cât în cele rostite, că ducea el însuși o viață aproape sihăstrită, pe care și-o impusese ca pe un corolar al funcției ce o deținea. Dar asta înseamnă falsificarea vieții. Și mai e ceva, domnule președinte: „Dreptul”, după cum știți, nu-i decât viața
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]