3,443 matches
-
pomii bătrâni și uscați și-i folosi toată iarna ca lemne de foc. Fumul ce ieșea în vălătuci anunța pe cei din jur că e cineva în casă. Într-o zi, în timp ce scotea rădăcinile pomilor uscați, trudind aplecat, a văzut rostogolindu-se, la picioarele lui, un măr mare, roșu, aruncat de peste gard. Îl ridică, îl șterse de haină și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aruncat de peste gard. Îl ridică, îl șterse de haină și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și de fiecare dată câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Vezi ce s-a întâmplat! Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică din beci a babei. Era vlăguit. Carmen începu să-i maseze ușor picioarele, mâinile, mușchii, să-l dezmorțească. Cu ajutorul ei urcă în camera de sus. Du-te, încuie ușa și poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în pat! În pat, repede! A scos așternutul din dulap de parcă era la el acasă. — Tu dormi aici. Eu plec. Vin după tine mâine dimineață. Toaleta e jos, în dreapta. A coborât cu atâta zgomot, încât aveai impresia că s-a rostogolit pe scări. Asta a fost tot. În jur s-a lăsat liniște deplină. Am stins lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-am vârât în pat în chimono, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în artele plastice în anii '60 ai secolului trecut: un fel de proteste antiartă, în cadrul așa-numitei arte brute, prin care un Yves Klein, de exemplu, în Anthropométries, folosea ca "pensulă vie" femei nude, muiate în culoare albastră, care se rostogoleau pe o pânză. Ca și în cazul lui Malevici, evocat în legătură cu spectacolul lui Manuel Pelmuș, și în lucrarea lui Klein se atingeau limitele picturii și se denunțau mijloacele acesteia ca insuficiente, ajungân-du-se, atât pe plan social, cât și pe plan
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
cătușe la mâini, cu ochii plini de gaz lacrimogen, în fața polițiștilor care te amenință cu pistoale - poți să vezi cu claritate în noaptea neagră și fără stele, grație poetului tău favorit, că drumul avalanșei depinde de pietrele pe care se rostogolește. Și ai vrea să fii tu piatra care va schimba cursul evenimentelor. ș...ț Din ceea ce am scris, ar trebui să reiasă clar că nu sufăr de fobia emigrării. Nu fobia mi-a dictat aceste rânduri. Și nici orbirea patriotică
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de ceas, am intrat în sat. Era încă puțină lumină. Femei îmbrobodite
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
să scrie un roman despre niște ciurucuri umane cărora le lipsește gloria? Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, și atunci, acolo unde dai peste oameni al căror nume băltește de celebritate, unda ei molipsitoare nu poate să nu se rostogolească și peste tine. Așa că le romanțezi biografia și le dezvălui secretele vieții, dar cu o singură condiție: să te bați cu ei pe burtă și să-i privești cu o condescendență omniscientă, făcîndu-l pe cititor să înțeleagă că le-ai
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei dănțuiește/ Amintirea capului meu stă/ în fîntînă
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
bătrâni, luați de torent, au dispărut fără urmă. Colosalele butoaie de lemn de la Crama Regională, deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
ea cu Găina dumneaei. De aceea, carevasăzică, ea, Baba, are. Un moment superb din spectacol, jucat impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină. Încurcătura bietului moș. Absurdul situației însăși. Scărpinarea pe după ceafă. Negocierea. Inițial, pașnică. Precipitarea acțiunii și părăsirea dialogului. Sînt secvențe de film, care, prin succesiunea lor, prin accelerarea ritmului
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
și că e noapte, iar eu urc, urc și, la un moment dat, scara, care e un gard, de fapt, un gard de leațuri cum sunt toate gardurile de la Juc, de la țară, scara de leațuri se rupe și eu mă rostogolesc. Ani de zile am visat acest vis și l-am tot descris în poeme. Visam căderea și, într-o zi, mi-am dat seama ce e asta: scara lui Iacob. E arhetipul din Biblie. D.P.: În timp ce medicii ar explica-o
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
visez de când aveam trei-patru ani. De unde să fi avut eu în mine, la acea vârstă, conceptul, convingerea pe care am dobândit-o mai târziu, acea scară a lui Iacob, să visez că mă cațăr pe ea și pe urmă mă rostogolesc? D.P.: Cât de greu scrii tu? M.P.: Poemele vin. Partea de prelucrare este partea de prelucrare, totuși, dacă procesul ei e foarte greu, înseamnă că poemul care rezultă este o făcătură, un monstru și, vorba lui Caragiale, îl arunc în
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este de bunăvoie și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a lui Michel Deguy stă sub semnul poeticului - lucru care nu are, într-o primă instanță, nimic neobișnuit, tulburător sau revoluționar. Noutatea intervine în clipa în care pătrunzi mai adânc
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
le caută pricini, iscodind prostiile mirabile care, de n-ar fi, nu s-ar povesti. E un algoritm simplu, pe care Bănulescu îl rafinează. Vorbim de Iarna bărbaților, ediția definitivă, din '79, de la Eminescu. Drobul pe care-l pomeneam se rostogolește aproape de cîmpiile cu barbari, care așteaptă ceva. Un pericol, sau o minune. În timp ce le măsoară apropierea, femei și bărbați, deopotrivă, pun în circulație întîmplări la fel de absurde și, în același timp, de probabile ca moartea copilului prin căderea drobului de sare
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
portret al Iașiului "de altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu (FMG, cum îl numește un agent suedez care are în sânge obsesia prescurtărilor) accepta să investigheze moartea prietenului sau Armând Stoler. Chiar dacă această anchetă e mai degrabă un pretext care să rostogolească la vale bolovanul narativ, orice mister care se cere elucidat are toate șansele să capteze de la bun început interesul cititorilor. Interes care, din păcate, dispare foarte repede cu fiecare pagină parcursă. Capitolele românului poartă numele câte unui personaj și păr
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele rostogolindu-se și dând ocoale câtorva scorburi sub picioarele mele - fojgăieli de tot felul ar fi una și încă una cât să se tulbure pe sine - și nu mai ajung să i transmit viață aparatului - treaba asta n-are nimic de-
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și apasă apa, cada, gresia. În apă trebuie să mă comport ca o apă, echilibrat, cu un sex anume, statură și religie. Destulă pace pentru un război Zeci de insecte, strălucitoare și mici, se izbesc de geamul meu. Pietricele se rostogolesc pe acoperiș. Un pic de stare epică și destulă pace pentru un război. Pentru mine și pentru ele, apasă tu degetul meu cu al tău și răsfoiește. Înainte de a declanșa o întreagă bibliotecă, doar coborând colțul unei cărți, o formă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Ochii mei fixați pe tavan răspândesc lumina. Dacă mă întorc pe o parte, se întoarce și ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
știi? îmi povestești cum lingi chiuveta după ce arunci vinul, cum blocuri de oxigen îți tropăie pe cerul gurii toate vin pe neașteptate pe străzi sunt tuburi mari de orgă, din asfalt țâșnește un clor freatic și bannere cu barth se rostogolesc prin aer Wire Totul e nevolnic, ce e așa: aerul bate ritmic plămânii, filmul se bobinează pe geamuri - urmăresc în răbdare felul în care un copac se îngroapă în pământ și cum păsările zboară ca și scuturate. Ori natura e
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și-au luat hainealbe, ca de sărbătoare. Casele au cușme albe, de nea. O plapumă sclipitoare a acoperit tot câmpul. Vrea parcă să țină cald grâului. Pe coasta dealului sunt copii cu săniile lor. Unii cad și fac mătănii, alții rostogolesc bulgări mari; construiesc oameni de zăpadă. Iarna copiii sunt fericiți. FLORI ȘI FLUTURI Primăvara a venit Cu alai de flori și fluturi. Crângul a înmugurit Mieii zburdă peste câmputi. Păsările ciripesc În copacii plini de floare. Primăvară, te iubesc Și-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
am oprit. Ajunși pe malul celălalt, lângă Iasomia, ne-am adunat cu toții, pentru a decide încotro aveam să mergem mai departe. În acel moment, podul s-a desprins singur din toate încheieturile și buștenii din care era făcut s-au rostogolit în vale... Am rămas cu ochii la frânghiiile care se legănau acum parcă sfidătoare, pe lângă ierburile crescute pe creasta râpei. Era inexplicabil de ce se desprinseseră toți buștenii deodată, însă nu mai avea importanță. Ne era clar că n-aveam cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sus. Indicații metodice Acest joc se poate executa și cu pase de fotbal când există trei mingi de fotbal dintre care una se deosebește de celelalte prin culoare. Pasele trebuie să fie date în așa fel încât mingea să se rostogolească pe pământ. Se poate cere ca vânătorul, urmărind mingea ce urmează a fi prinsă, să evite atingerea celor două mingi. 50.Totul la locul său În timp ce unul dintre jucători părăsește sala de mese ceilalți mută mesele, scaunele din locul lor
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]