758 matches
-
păstreze chinuitor în valvula silnică a gurei, sau, mai teribil încă, să-1 strecoare în batista fină de olandă, cumplit de albă, cu o coroană brodată în colț. Acel firicel, acel coagul puteau aduce după ele marea surpare, năruirea apelor și rostogolirea rocelor de sânge, primejdie ce se aținea gata și pe care Maxențiu o purta eroic în el. Doctorii! Ce știau! Ce puteau! La început nu vroise să întrebe pe nici unul, apoi mersese la ei ca un client oarecare necunoscut și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tot mai în urmă./ Dintr-o lume în altă lume/ Lângă ce ce-au coborât./ Unii bat la poarta vieții/Alții au îmbătrânit/ Dar cei mai mulți sunt în proiecte/ Ce vor aștepta la rând.” Trecerea este surprinsă simplu, plastic, ca o rostogolire fără sfârșit: „Și tot rotindu-se pământul” - timpul ne duce la neputință, iar în morminte, oasele de soț, soție sunt «Înfrățite cu pământul... Unde nu-și mai au cuvântul/ Nici soarele și nici vântul.” Altă dată este ilustrată interogativ: „Ramură
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să nu vadă intrarea în neant și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cartilaginos sunt de natură colagenă. Există trei varietăți de țesut cartilaginos: hialin, elastic și fibros. Funcționarea biomecanică a unei articulații este influențată de două caracteristici principale, și anume: -forma anatomică a suprafețelor articulare, aceasta fiind dată de tipul mișcării (de rostogolire, de alunecare sau combinată); -grosimea stratului de cartilaj care, împreună cu proprietățile de material și încărcarea aplicată, determină tensiunea mecanică din os. Țesutul cartilaginos își găsește utilitatea funcțională în zonele în care apar presiuni și frecări mecanice importante, compoziția chimică și
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mult, cu atît cîștigul era mai mare; dar prima jumătate a acestui parcurs complicat, deși rapid, nu conta și foarte puține dintre ele ajungeau jos de tot. După cît izbuti să-și dea seama Gonish, marea atracție o constituia urmărirea rostogolirii unei bile în jos, tot mai jos, speranța de a câștiga păstrîndu-se pînă în ultima secundă. Se dovedi însă a fi un lucru mult prea simplu. Bila lui coborî cel mai departe de patru ori la rînd. Gonish își băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gena maturității. Când era activată, ACMPD3N7părea să modifice răspunsurile amigdalei și circumvoluțiunea girusului cingulat, în creier. Rezultatul era o accelerare a comportamentului de maturizare ... cel puțin la șobolani. Femelele pui, de exemplu, aveau manifestări precursorii comportamentului matern, de exemplu prin rostogolirea fecalelor în cuști, mult mai devreme decât în mod obișnuit. Iar BioGen avea dovezi preliminare ale acțiunii genei maturității și la maimuțele Rhesus. Interesul față de genă se concentra asupra posibilei legături cu boala neurodegenerativă. Adepții ideii argumentau că boala neurodegenerativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ședea pe tron, servită fiind de un credincios anturaj de deținuți. Susan Îl privește pe Wakefield cum citește, așteptînd să-i vadă reacția. — Tipul ăsta e un adevărat geniu, murmură Wakefield, simțind cum el Însuși se hîțÎnă un pic, sub rostogolirea verzei și a curenților metaforici repezi ai prozei. Poate că ar trebui să mă uit un pic la operele de artă. Susan Îl Îndrumă către un tablou cît un perete intitulat „Porc“. O ciurdă de porci super-porcini stă adunată ciucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
copii. Pe cel mai mic dintre băieții lui Ion îl chema Gică, iar Zogru l-a cunoscut bine. Era alarmat de morțile năprasnice care se abătuseră asupra neamului lui Iscru și se simțea dator să-i apere, ca martor al rostogolirii lor prin lume. De aceea, prin 1938 a început să stea în preajma lui Gică, ajuns căpitan și pregătit să intre în luptă pentru țara lui. Era vesel și îndrăgostit de toate femeile frumoase care cutreierau grădinile din Râmnicu-Vâlcea, unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sâni, apoi sub moțul împodobit, fără să se fâstâcească, era evident că intrase într-un fel de rutină, apoi se oprise brusc și-și rulase Durexul din două mișcări. Prima lor noapte de iubire a fost, pentru Zogru, ca o rostogolire în văi pufoase și parfumate. Bobo a trecut-o printre partidele normale de sex, iar Giulia s-a trezit cu un cumplit sentiment de vinovăție. Îi plăcea Bobo, dar continua să-l iubească pe Andrei Ionescu. 33. Și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează în față un scaun.) Aici, aici! (Salt peste scaun, rostogolire cu tot cu scaun.) Așa, așa! MACABEUS (Prinzând scaunul cu resturile sale de mâini și rotindu-l prin încăpere.) Te rup... Îți scot ochii... PARASCHIV: Sunt aici, dă în mine, hai, dă în mine! (Îi smulge scaunul din brațe.) Dă-l încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că plecase la București, pentru că Tainicele cărări ale iubirii necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri de rostogolire. Am înțeles că s-a răsturnat de cel puțin douătrei ori... Au fost martori mulți ori puțini, nu știm și nu cunoaștem decât acele amănunte aflate de tata acolo, pentru că... Of! Iartă-mi lipsa de coerență! Am primit vestea îngrozitoare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știa cum mă cheamă. Nu mă va căuta... Ochii... Ochii i-am deschis când m-am oprit din zbor. Nu vedeam nimic...Iartă-mă că te întrerup!... Ai realizat cumva din ce anume cauză? Lumina roșie, teama, șocul puternic sau rostogolirea? Aici nici subconștientul nu a înregistrat totul. ... Poate că nu am reușit eu să-l activez corect... Cred că lumina roșie extrem de puternică... sau lovitura de zăpadă. Era tasată, presupun...Nu, nu zăpada, chiar dacă era tasată și înghețată. În zăpadă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în odaia lui și se culcă. Târziu de tot, când se trezi o clipă din somn, întunericul se subția crepuscular și un cocoș cânta. Lui Felix i se păru că aude trosnitura ușii gotice de la intrare și, puțin după aceea, rostogolirea roților unei trăsuri. G. Călinescu III În ziua următoare, Felix nu merse în casa Aglaei, fiindcă Marina aduse știrea că Simion e "rău". Otilia lămuri lui Felix într-un chip foarte vag cum stau lucrurile, cu o discrețiune care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache părea a trăda înțelegerea convorbirii. Auzi răspunsul Aglaei: - Taci și tu din gură, frate, că te aude. Astea o să le vedem noi mai târziu. G. Călinescu Se înserase de-a binelea când se auziră tropote de cai și rostogolirea roților unei trăsuri. - Parcă vine cineva, observă Stănică, cu trăsura nu poatefi decât Pascalopol! Otilia tresări, iar Felix, spre a înlătura bănuielile, minți, conform învoielii: - Probabil, fiindcă azi îmi spuse mie că are să vie. Nici nuștie că moș Costache e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă Aurica (era o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia lui Pascalopol de la care își închipuia că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îndurarea sa, iertarea curiozității de a fi. - Iar când acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca și cum acesta ar fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul mă rănește și raiul îmi pare prea brutal. Orice atingere-i o rostogolire de stânci și răsfrângerea stelelor în ochi visători de fecioară mă doare, ca materie. Florile răspândesc parfumuri mortale și un crin nu e destul de pur unei inimi fugare din tot. Doar visul de fericire al unui înger ar putea oferi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai bătrân ca tine, că inima mi-e mai căruntă decât barba ta? De-aș da drum slobod glasurilor mele, pe ce meleaguri ne-ar mai întîlni gîndul? Tu nu vezi, Doamne, că unul din altul ne vom săvârși, meniți rostogolirii; căci nici tu și nici eu n-am născocit un reazem în afară de noi? Voit-am să mă bizui pe tine - și-am căzut; voit-ai să te bizui pe mine și n-ai mai avut ce cădea! Poezia, față de filozofie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
verbală șochează logica „normală” În măsura În care masivitatea obiectului tren nu se pretează ușor la asocierea cu lejeritatea jocului; ea nu e Însă cu totul nemotivată, și poetul va fi avut În vedere cel puțin două note comune Între cele două elemente: rostogolirea, ca niște mingi, a roților de tren și un anumit ritm al mișcării, În ambele cazuri de o oarecare regularitate, - de unde și calificativul politicos etc. Chiar izolate din context, astfel de imagini - alese de noi dintre cele mai „forțate” și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru ca deja din versul al doilea să pregătească „decolarea” spre cealaltă realitate, a visului și a fanteziei: „receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului/și am găsit fierul ruginit, plin de viermi”. Treptat, asemenea unui bulgăre de zăpadă în rostogolire, acumulările succesive fac ca textul să ia o întorsătură cum nu se poate mai fantezistă, Cărtărescu arătându-se neîntrecut ori de câte ori este vorba de a provoca vertijuri ale limbajului și ale imaginației: „...l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară, adevărul elementar al propozițiilor... Urmează partea a treia care prezintă efectele lecției morale dinainte. Este o ilustrare a vitejiei, cu unele momente de descripție (urmărirea, bătălia) care deviază de la obișnuita retorică seacă. Aceasta este schema
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire, îi cursese nestingherit pe bărbie, Melania nu mai știu ce să facă decât să-i ia capul în poală și să-l legene. Golea se ridică hotărât, ca un om care are multă treabă. — Gata cu boceala, spuse. Cum Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul locului ca ridicolă. Așeză hârtiuța cu grijă în portofoliu și se sculă. Când, punând la punct lucrurile, Ioanide se sui în trăsură împreună cu Doru, pe podul satului din vale, cu pietrarul pe capră, mai privi o dată spumele apei în rostogolire și se gândi la contrastul dintre liniștea naturii și agitația vieții omenești. IX Întors la București numai după două săptămâni de absență, Ioanide află o mulțime de lucruri noi: copiii lui Gonzalv Ionescu fuseseră grav bolnavi, pe Hagienuș îl dăduseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]