913 matches
-
de Romilde, mai abitir decât dacă aș și fost fratele mai mare al lui Rotari, ca să chibzuiesc logodna și căsătoria. Gisulf s-a ocupat doar de actele asigurătoare, folosindu-se tot de mine pentru transferul de meta, banii pe care Rotari ar fi trebuit să-i dea pentru răscumpărarea tutelei asupra fiicei, consistența acelui morgengab, darul pe care îl face soțul soției în dimineața de după prima noapte pentru feciorie, precum și zestrea - faderfio - pe care Gisulf trebuia să i-o dea Gailei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâner lung. Am luat loc pe un taburet lângă ea, stând cu spatele la slujnicele care se îndeletniceau cu o țesătură. S-a uitat la mine printre gene, somnoroasă, și mi-a cerut să-i mai povestesc încă o dată despre eliberarea lui Rotari. În timp ce vorbeam, a părut să se piardă în alte gânduri, ca și cum glasul meu ar fi făcut parte din fundalul sonor și i-ar fi priit să adoarmă. Continua să-și mângâie buzele cu lingurița goală. La care s-a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care în acest fel încercau să arate că n-au trăit în zadar. Au existat zile în care mi s-a părut că am atins pragul fericirii. Totul mergea nemaipomenit. Era pace, și temutele epidemii secerau vieți departe de noi. Rotari și Gaila se iubeau. Tatăl meu își trăia bătrânețea liniștit. Eram mândru de Ansoald, pe care toți îl credeau copilul meu din flori, asta și pentru că luase obiceiul să-mi zică, din recunoștință, tată; deprindea literele și legile așa cum însetatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulf, în ciuda protestelor sale, a fost trimis cu cinci luptători de vază să-l apere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bătălia, ni s-a descris eroismul lor, precum și pilda lui Gisulf care, străpuns de o groază de săgeți, și-a dat duhul, spintecat de spada haganului. Noi reușiserăm să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi fost alături de Gisulf. Consilierul a chibzuit apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu n-am putut decât să presupun fie că erau în refacere, fie că pregăteau ceva. A treia zi spre amiază avarii s-au aliniat, și-au întins arcurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la fortificații, și seara haganul și Romilde, singuri, s-au apropiat de grilajul porții. Au vorbit vreme îndelungată și fără succes, dar noi n-am aflat tot ce și-au spus. S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald și Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul prin care trecea cugetul lui Rotari nu era mai prejos de mânia sa; a stat treaz în întunericul nopții, nădăjduind să prindă fie și cel mai mic semn privind prezența Gailei. Am încercat zadarnic să-l liniștesc: era convins că bandiții aceia nu erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a spus ceva oamenilor din suită, și aceia au izbucnit în râs. Un tânăr de lângă mine a bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mergeam pe drumul ce ducea în ținutul slavilor, aliați cu avarii. Trebuia să conving oamenii să stea liniștiți și să aștepte momentul cel mai potrivit pentru a face ceva, să nu acționeze nesăbuit primejduind viața, a lor și a celorlalți. Rotari era cel mai agitat. Pentru a doua oară era ostatic și în imposibilitatea de a reacționa. Ne opream doar o singură dată pe zi, în asfințit, pentru mâncare și nevoile fizice. Avarii, dacă n-ar fi fost la mijloc caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ne aruncau pui de găină vii, care uneori ne scăpau. Trebuia să le sucim gâtul, să-i jumulim de pene, să-i curățăm și să-i perpelim cât durează un foc de crengi. În momentele respective ne strângeam laolaltă, și Rotari putea s-o consoleze pe Gaila, încă amețită de sfârșitul îngrozitor al mamei sale. Gumbert, în schimb, se ținea vitejește și uita de toate, înfulecând bucăți de pui aproape crud. La un moment dat n-au mai controlat cine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încă amețită de sfârșitul îngrozitor al mamei sale. Gumbert, în schimb, se ținea vitejește și uita de toate, înfulecând bucăți de pui aproape crud. La un moment dat n-au mai controlat cine cu cine se urca în care. Așa că Rotari, Grimoald, Rodoald, eu și Leupichi, tânărul care înțelegea avara, am putut să ne reunim în același car. I-am cerut lui Leupichi să fie atent la orice cuvânt care ar fi însemnat o primejdie pentru noi. Avarii însă vorbeau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Leupichi să fie atent la orice cuvânt care ar fi însemnat o primejdie pentru noi. Avarii însă vorbeau doar despre un loc numit Campi Sacri și despre imensa pradă pe care o aveau în lăzile lor. Îl vedeam pe Rotari fixându-mă dezamăgit, deoarece eram incapabil să pun la cale ceva. Între timp, zilele se scurgeau, și acum treceam prin niște locuri necunoscute. Într-o zi doi soldați călărind pe lângă carul nostru și-au spus ceva râzând, și Leupichi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că, pentru cel aflat în beznă, chiar și cea mai mică flacără pare un soare. Continuam să rumeg în mine ce-am mai putea face și, Cel Atotputernic să mă ierte, am luat o hotărâre dureroasă. I-am spus lui Rotari: - Mâine se decide soarta noastră: fuga sau moartea. Decât să moară toți, mai bine să scape cel puțin câțiva. Vorbește tu cu Grimoald și cu Rodoald. N-o să ne ducă imediat în Campi Sacri, de asta sunt sigur. O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așa cum fac păgânii cu animalele ce urmează să fie sacrificate. Și, dacă tot e să murim, la cea mai mică ocazie, vom încerca să fugim. Am văzut cum i-au strălucit ochii, trebuia însă să-i dau și vestea proastă. - Rotari, dacă n-o să fie cu putință să-i luăm cu noi pe Gaila și pe Gumbert, e mai bine să moară de mâna ta decât să îndure sclavia. Asta e valabil și pentru surorile lui Grimoald și ale lui Rodoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cei care rămăseseră sau se rătăciseră în pădure. Am stat acolo până la apusul soarelui. Grimoald și Rodoald nu-și mai găseau liniștea din pricina pierderii surorilor. Gaila plângea de mila frățiorului, în timp ce eu ceream iertare că l-am scăpat de pe cal. Rotari și-a vărsat focul strivind cu degetele un ram spinos de ienupăr. Tocmai voiam să ne-ntoarcem la cai și să ne continuăm fuga, când am auzit zgomot de copite. Mare ne-a fost mirarea văzându-l pe micul Gumbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pădure. Ne-am așezat pe pământ, uitându-ne neputincioși unul la altul, bătuți de gândul să ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor și de moartea vărului. Rotari l-a oprit exact în clipa în care voia să-și înfigă în piept vârful suliței rupte. S-a luptat cu el rostogolindu-se la pământ și a reușit să i-o smulgă din mână. Moment în care, după atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins din nou o mână. În timp ce Grimoald încerca să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite la murii de pe margini și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dumnezeu Cel Atotputernic îl știe. A trebuit să ne căznim cu mâncarea, deoarece stomacurile noastre se închiseseră. Ne-au găzduit vreme de trei zile, până ce ne-am revenit. Gaila s-a întors la viață, și asta datorită și îngrijirilor lui Rotari. Ne-au dat îmbrăcăminte de lână și piei, pietre de cremene și iască dintr-o ciupercă lemnoasă uscată și împletită, un cuțit și trei toiege de lemn cu vârful de piatră, atât de tăioase și de tari, încât păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și-a văzut de drum apoi, gârbov, blestemându-l pe Dumnezeu. La poarta principală a orașului făceau de pază longobarzi cu crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era cazat Grasulf. Palatul ducal era pe jumătate dărâmat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fum, era în picioare și fusese reconstruit un acoperiș provizoriu din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și, apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea? În spatele lui, Grimoald și Rodoald urlau: - Unde este trupul unchiului nostru Gisulf? Marciano, un bărbat și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
apucându-l de piept, a strigat: - Unde erai în timp ce aici lumea murea? În spatele lui, Grimoald și Rodoald urlau: - Unde este trupul unchiului nostru Gisulf? Marciano, un bărbat și jumătate, mai dedat spadei decât crucii, a izbutit să-i despartă pe Rotari și pe Grasulf, după care, asigurând calmul și respectul cuvenit, ne-a povestit ce s-a întâmplat. Solii s-au dat de gol în confruntarea cu gărzile avarilor pe drumurile de acces și au fost omorâți până la unul. Grasulf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
singurul castel din apropiere rămas în picioare. Am povestit la rândul nostru cum am fugit și despre moartea lui Gumbert, până ce, lăsându-se întunericul, au fost aprinse alte lumini. Moment în care ne-au arătat unde aveam să dormim, și Rotari s-a dus s-o vadă pe Gaila. Când s-a întors, era tare supărat, și l-am întrebat de ce. - Cred că i-a revenit febra, mi-a răspuns, aiurează, vrea să știe ce s-a ales din rămășițele trupești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
inimă vreo urmă de dragoste pentru stricata aceea și nu aveam niciun chef să mă ocup de recuperarea rămășițelor ei imunde. Cred că Gaila chiar avea febră. Câinii și lupii să aibă parte de oasele lui Romilde! Adevărul e că Rotari nu pricepea. Gaila era făcută mai abitir din dragoste decât din carne, și am încercat zadarnic să-l fac să înțeleagă. L-am convins doar să-mi îngăduie mie să mă ocup, cu discreția cuvenită. Nu am început însă cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]