549 matches
-
pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A fost o afacere neplăcută, scrie el. Poate că nu trebuia s-o fi trimis în acel loc. Acesta este modul englezesc de a acționa; drept, progresiv, rostogolindu-se înainte peste rotițele tradiției și bunelor maniere. Urmează indicațiile și vei pluti la nesfârșit, binecuvântat de o mișcare socială perpetuă. Ignoră-le și te vei izbi de pereți. Cererea lui Paul Gertler de a studia la Cambridge este din păcate respinsă. Jonathan pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un cap care se înclină. Când poate, încearcă să fie de față ca să primească „plecăciunile“. Celălalt ceas preferat al meu are o formă ciudată. Seamănă cu o familie de rotițe care se îmbrățișează. Se află într-o cutie din sticlă transparentă, care îmi permite să mă uit la componentele sale interne. Întocmai ca într-o familie armonioasă, fiecare rotiță își îndeplinește datoria și își transmite energia, astfel încât ora fixă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al meu are o formă ciudată. Seamănă cu o familie de rotițe care se îmbrățișează. Se află într-o cutie din sticlă transparentă, care îmi permite să mă uit la componentele sale interne. Întocmai ca într-o familie armonioasă, fiecare rotiță își îndeplinește datoria și își transmite energia, astfel încât ora fixă să poată fi anunțată. Studiez ceasurile și mă gândesc la locurile din care provin. Majoritatea sunt din țări îndepărtate. Sunt daruri oferite de regi și prinți străini împăraților chinezi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cînd pune mîna pe parale, săracul nu face decît să risipească; el nu va economisi. Pentru sărac nicicînd sistemul nu ajunge la a doua treaptă. Gîndește-te ce se va întîmpla dacă, devenit real, în astfel de mecanism se defectează o rotiță: întreg sistemul cade. Prea e spontan și autonom omul ca organizarea în unic sens să nu-l condamne la pieire. Mie, conchise Goilav, îmi place să-mi rezolv treburile singur. Cu cît voi angrena în ele mai mulți oameni, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe lamă, deasupra potrivești lamela - cu grijă, să n-o spargi, că n-o să-ți dau decât una. Cauți o sursă bună de lumină, adică un bec de cel puțin o sută de wați, potrivești oglinda și reglezi lentilele din rotiță, așa cum m-ai văzut pe mine În laboratorul de biologie. Nu e greu, dar trebuie să fiți serioși și puși pe treabă, nu pe bătaie de joc. Ai Înțeles?”. „Da, tovarășu’! Se poate?” răspunsese Vieru nerăbdător, dar și aproape jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am dat și termometrul de pe pian, ca să și-o lumineze și să și-o vadă În oglindă.” Arbitrați de Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la pâlpâielile lumânărilor. Vieru Îngenunchease și mânuia cu Încetineală rotița neagră de plastic. Nu zicea nimic, iar ceilalți Își țineau răsuflarea și nu-și găseau locul. „Da, nene”, răsuflase Într-un sfârșit omul de știință, „ia uite ce mai bălăceală aicea! Ai dracu’: ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani de Teologie Înainte să se hotărască pentru o carieră didactică uluitoare, căreia i se dedicase cu pasiune și care Îi adusese rezultate strălucite, trezind invidia neînzestraților săi colegi de cancelarie. Aceștia din urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost implicat. N-am avut nevoie de jurnal, de însemnări, pentru că trăirile emoționale au fost atât de puternice încât nici astăzi, la o depărare de peste șaizeci de ani în timp, nu pot scăpa de ele. Am fost doar o minusculă rotiță în uriașul angrenaj al celui de Al Doilea Război Mondial. Să revin la scrisoarea dvs. Socot extraordinară gama de sentimente ce manifestați, cât și faptul că vă exprimați așa cum am mai spus, într-o prea frumoasă limbă românească. Dacă aș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-i poată face probleme. Și oricum ceva nu se leagă. Ori Angir este un rebel așa cum zice Kaan și atunci și preonorabilul Poha este implicat în luptele de pe Sagius II ori pur și simplu Kaan nu este decât o rotiță într-un angrenaj mai mare și el habar n-are de lucrul ăsta.Ultima explicație este cea mai plauzibilă. Iar eu sunt aidoma lui Kaan, o altă rotiță care nu-și cunoaște utilitatea. Sau care nu și-a cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de pe Sagius II ori pur și simplu Kaan nu este decât o rotiță într-un angrenaj mai mare și el habar n-are de lucrul ăsta.Ultima explicație este cea mai plauzibilă. Iar eu sunt aidoma lui Kaan, o altă rotiță care nu-și cunoaște utilitatea. Sau care nu și-a cunoscut-o. Pentru că acum îmi sunt destul de clare anumite lucruri. Eu trebuia să-l transport pe Angir la locul de destinație... Iar acum sunt pe punctul de a fi îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas cu pas, urcuș după urcuș, cadrul proiectului la care acum schița mental ultimele retușuri. Putea spune că era foarte aproape de inițierea lui. Reușise să convingă ultima persoană de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a lungul timpului, pas cu pas, urcuș după urcuș, cadrul proiectului la care acum schița mental ultimele retușuri. Putea spune că era foarte aproape de inițierea lui. Reușise să convingă ultima persoană de care avea nevoie, împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să te arunci cu capul înainte în chestia asta. Ea ți-a făcut oferta vineri. Azi e luni. Mai așteaptă puțin. Nu pot să exprim cât de tare mi-aș dori să-ți schimbi decizia. M-am cufundat în canapea. Rotițele creierului mi se învârteau la viteză maximă. Amuțisem. — Dar ce alternativă am? l-am provocat, finalmente. Întotdeauna mă bazasem pe judecata lui Jackson și nu mă simțisem deloc confortabil să acționez împotriva sfaturilor lui - dar poate că el nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
născut în Brooklyn, accentul acela atât de des ridiculizat prin alte colțuri de țară, dar care, pentru mine, este cel mai ospitalier, cel mai omenesc dintre toate accentele americane. Din cauza vocii acesteia, în capul meu au început să se învârtească rotițele și, până să înceapă să vorbească din nou, croisem deja povestea vieții ei. Născută aici, mi-am spus, și crescută aici, poate chiar în casa în fața căreia stătea acum. Părinți din clasa muncitoare, dat fiind că lumea bună nu începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
James. —Ai vorbit cu James? a întrebat-o Julia veselă. Își întreține oaspeții acolo. Deborah i-a urmărit privirea și a clătinat din cap. Nu, dar nu e nici o grabă. Am vorbit cu el la telefon acum vreo două ore. Rotițele din creierul Juliei au început să se învârtă cu viteză. Ea și James stătuseră într-o cameră din hotelul de la etaj, deci James trebuia s-o fi sunat pe Deborah cât ea fusese la duș. Ce naiba avea femeia asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la speranța de a avea vreo surpriză care s-o distragă de la plictiseala rutinei, se putea considera servită. Iată că o avea, și dintre cele mai mari. Prima returnare ar fi putut fi rezultatul unui simplu accident de parcurs, o rotiță descentrată, o problemă de lubrificare, o scrisoare de culoare albastru-ceresc care trebuia să ajungă În grabă și se băgase Înainte, În fine, una din acele chestii neașteptate care se petrec În interiorul aparatelor care, așa cum se Întâmplă cu corpul omenesc, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe rotițele din spate ale ceasului, strângând buzele a atenție și nemulțumire. Nu și-a pus ochelarii. Când îl așază la loc pe bufet, vede dârele de praf pe care le-au lăsat degetele. Se duce până la bucătărie, se întoarce cu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar ce legătură are guvernul? Păi, stimate domn, votând oamenii noștri, profesioniștii asigurărilor, vă asigurăm mai mult ca precedenții că veți intra pe mâinile cele mai bune, cele mai avizate, la fiecare vot Societatea Perdamf Co. oferind și câte o rotiță zimțată din aur de 14 karate ecepțional suflat, semn indubitabil al angrenării pe un drum neabătut înainte ca și calea ferată Iași - Pomârla. Sediul Societății de Asigurări, Reasigurări și Echilibrări de Roți, Perdamph & Co. Sediul reputatei societăți se află în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu și pe Victor, stăpîn pe domeniul său și care acum pusese În funcțiune toate aparatele electrice ca să le dea gata. Usca vasele sub jetul unui curent de aer, ascuțea cuțitul apăsînd pe un buton care punea În mișcare o rotiță ca o piatră și vorbea cu doamna la un telefon interior, „aduc imediat coca-cola“, Îi spunea. Cel puțin zece guvernante prinseră să se izmenească, văzîndu-l că așază două felii pe aparatul de prăjit, el așteptă cîteva minute, apoi le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de data asta, alege și tu soluția mai ușoară. Aia evidentă. —Ha! În viața asta? Te-ai țăcănit. Își înfășură prosopul în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se căsătorise și plecase să-și petreacă luna de miere. 3. O săptămână mai târziu am întâlnit-o pe Maria. Era cu Ioachim, stăteau de vorbă pe stradă, stai să-mi aprind o țigară. Pe Ioachim ăsta (o perfecționată rotiță universitară) îl știam mai de mult, tot de la Maria și tot de pe stradă. De obicei schimbam în treacăt două-trei vorbe. Era cu câțiva ani mai mare decât mine, dar asta nu contează. Scria și cronici, manevra concepte. Părea ceva mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mamei. Era un bărbat frumos, îngust în șolduri, lat în umeri, cu ochi șireți, de culoarea prunelor brumării, acoperiți de gene lungi și mustăți lungi, la care femeile nu rămân de piatră. Cutia argintie nu părea cine știe ce încuiată, avea trei rotițe cu cifru, dar mecanismul era ca de jucărie, nu serios. Fane învârti de rotițe cu urechea lăsată spre mecanism, să asculte cum merg. Se orienta întotdeauna după auz, ca liliacul. La început n-a prins nimic deslușit, dar când a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de culoarea prunelor brumării, acoperiți de gene lungi și mustăți lungi, la care femeile nu rămân de piatră. Cutia argintie nu părea cine știe ce încuiată, avea trei rotițe cu cifru, dar mecanismul era ca de jucărie, nu serios. Fane învârti de rotițe cu urechea lăsată spre mecanism, să asculte cum merg. Se orienta întotdeauna după auz, ca liliacul. La început n-a prins nimic deslușit, dar când a repetat iar și iar circuitul, și prima roată a ajuns la 0, s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]