437 matches
-
a reușit să le scoată peste graniță. Arhivele consemnează că automobilul în care se afla a fost atacat de forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că glonțul și moartea nu îl pot atinge. Seara, atunci când se reuneau în jurul unor mese afumate în taverna din sat, Corto tăcea cu același surâs pe care nimeni dintre cei din jurul său nu îl putea citi până la capăt. Undeva, în rotocoalele de fum ale țigărilor ce se înșurubau ca un maelström, Corto își putea vedea clipele propriei sale vieți, înșirate în succesiunea unor scene mute de film. Spectator al vieții sale care se scurgea către nicăieri, ca un fluviu leneș pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
intrat pe neașteptate în sala de bal a Noii Anglii, îmbrăcat în impecabila sa uniformă de marinar a propriei sale flote ? Și ce ar mai fi putut rămâne din cercul magnetic al unui trecut care se stingea în aer, ca rotocoalele țigărilor cu hașis. Ani după despărțirea de Pandora și Cain, după ce se întorsese din aventura sa siberiană, Corto îl întâlnise în Parisul boem și sacadat al jazzului pe unul dintre ofițerii ce serviseră în trenul blindat al ducesei. Îmbătrânit și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mi-a sporit doza de Cortizon. 20 august Așezat pe un pat de spital, fumez ultima țigară. Doctorul B. mi-a cerut să mă las de fumat. Sau să fumez, cel mult, pipă, fără să trag fumul în piept. Fac rotocoale de fum și încerc să desenez cu ajutorul lor figuri cunoscute. Îl văd o clipă pe G. Apoi pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele pereților. Când se Înviora astfel, fumul plutea În zigzag În jurul divanului, topindu-se În cele din urmă Într-un rotocol cenușiu. Însă din când În când fumul urma o traiectorie diferită, lăsându-se În jos, din ce În ce mai aproape de mort, În cercuri concentrice, ca o pasăre care cobora pe pământ pentru a-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole, să se lupte mereu... dar, pînă la urmă, asta facem cu toții, inevitabil. Întîlnim miliarde de variante și reflectări ale luminii în miliarde de feluri, rotocoale de miliarde de fulgi de zăpadă... Însă după cum exteriorul este sau ar trebui să fie întotdeauna în corespondență cu interiorul - și dacă interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
același fel de lume, avem idealuri aproape identice, ne înțelegem instantaneu, sîntem un miracol dincolo de orice și iubirea ne aduce înspre miracol mereu... Noi sîntem începutul și adevărul... Ea este o orhidee și eu sînt un porumbel alb care dă rotocoale în înaltul azuriu, ea e perla oceanului de sentimente iar eu reciful de corali al aceluiași ocean, ea ar fi însăși primăvara și căldura însorită înălțătoare iar eu aș fi pomii înmuguriți ca sufletul invizibil al universului, sau poate amîndoi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
scop și îl priveau cu suspiciune. Numai el nu se grăbea. Avea nevoie să simtă prezența stimulantă a fumului răspândindu-i-se în tot corpul înainte de a continua. Când în sfârșit se mișcă, părea că era purtat pe sus în rotocoale de fum. De cum intră în birou surprinse privirea plină de așteptare a Prințului Bikov și avu o strângere de inimă. Tânărul nobil alergă spre el cu pași repezi și mari. ă Porfiri Petrovici. ă Prințe Bikov. Cât mă bucur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prin spital. Sunt foarte bolnavă, tuși Desert Rose. De-abia pot vorbi. Câteva ore mai târziu, Kitty era la ușa prietenei sale. Desert Rose Îi deschise, apoi se târî Înapoi În pat. Kitty stătea În mijlocul mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de pisică zăcea pe podea, În chiuvetă se strânsese un munte de vase murdare, dinspre frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mi-a sporit doza de Cortizon. 20 august Așezat pe un pat de spital, fumez ultima țigară. Doctorul B. mi-a cerut să mă las de fumat. Sau să fumez, cel mult, pipă, fără să trag fumul în piept. Fac rotocoale de fum și încerc să desenez cu ajutorul lor figuri cunoscute. Îl văd o clipă pe G. Apoi pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dorești?” Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur albicios care-i Învăluia umerii și abia reușeam să-i zăresc chipul hrăpăreț ca al unui ibis egiptean, iar În spatele lui o mulțime de chipuri, năluciri ale Închipuirii și ale memoriei mele. Contururile fantasmei, care se decupau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fapt, aveau în ele o țepușă lungă de fier. Era suficient să desfaci curelușele de piele ce legau cele două bucăți de lemn, și aveai în mână o armă mortală. Pieile de cerb pe care urma să dormim erau făcute rotocol și legate. Ne-au arătat și două brâie, cusute și groase pe margini. Al meu cuprindea o scrisoarea de la tata către un negustor din Ravenna pe nume Mattia; al lui Gundo, scrisorile ce trebuiau încredințate rabinului Hiyya, tot din Ravenna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi scot pârleala“, dădu să-i spună celui care îl întrebase de combină. Se răsuci să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-astea. Jambirică a lui Brandaburlea, de l-a pus Goncea diplomat în Sudica, ce crezi că păzește? Actele alea crezi că le-a adus Tomnea de la el din seif? Nu le-a ștampilat Jambirică? Vorbea, tot întorcând capul după rotocoalele fluturelui. Vergilică se îndură și-l strivi, pocnindu-l tocmai când se așezase pe umărul lui Chiosea. - Tomnea e mare, Vergilică. Nici nu-ți închipui tu cât de mare este. Auzii că s-a’ntors acuma în oraș, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi rotocoale imense, și în scurtă vreme nimeni nu mai văzu nimic. Vocea lui Frank, subțire, ordonă încetarea focului. Nu-l auzi nimeni și trebui să răcnească până la epuizare. Armele tăcură. Urmă o lungă perioadă de disipare a prafului, timp în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
închinat enervării homofobului de Bill, cel turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când ajunse cu capul mai aproape de podea decât cu picioarele; Cobweb, băiatul cel blond, sprijinindu-se de un perete, cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le-ați stabilit voi, la un moment dat. Nu aveți cum să evadați din tiparele artificiale în care v-ați băgat singuri. Nu vrei un trabuc? Vulturul trăgea dintr-un trabuc, alături de el, și părea extrem de satisfăcut. Scotea pe cioc rotocoale albastre... - Cubaneze, astea-s cele mai bune. Am un tovarăș care mi le aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tău. Cât de curând. Poți să consideri că asta este o previziune. - Nostradamus cu joben, am trăit s-o văd și peasta! Unde-ai citit viitorul, în fundul jobenului? Magicianul scoase o pipă lungă din buzunar, o aprinse tacticos și pufăi. Rotocoalele de fum se ridicau către cer împreună cu stropii de ploaie, iar imaginea părea desprinsă dintr-un film în care unii se jucaseră mult prea mult cu efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un foc de artificii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți și-n ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de păsări de pradă. În casă era întuneric... Doar, candela de sub icoană răspândea rotocoale de lumină roșie, tremurânde, pe pereți. După atâta suferință, Iorgu vindecat într-un fel de întâiul delir... putea gândi un pic mai limpede. În vorbe și în gesturi i se putea citi o mai bună stăpânire de sine, iar în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]