415 matches
-
Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de a-l lua la ultimele corride ale sărbătorilor, care ar fi putut fi mult mai reușite dacă neisprăvitul de impresar l-ar fi adus pe Briceno. Într-o după-amiază, la sfîrșitul lunii, rotofeiul Luis Martin Romero Îl chemă pe Juan Lucas la telefon ca să-l anunțe că Briceno o să debuteze Într-o arenă hispanoamericană, luptînd două duminici la rînd la Quito. Juan Lucas Îi spuse să nu Închidă și, la alt telefon, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătăria și să ceară un pahar de coca-cola de la gheață. Juan Lucas puse și el telefonul În furcă auzind răspunsul ei afirmativ și fiindcă era În plină ședință cu consiliul de administrație, apoi luă repede celălalt receptor ca să-i spună rotofeiului Romero că-l invită să-l vadă pe Briceno la Quito, punem la punct diseară amănuntele, Luis, da, da, la revedere... Iertați-mă, domnilor, să continuăm. Călătoria a fost un dezastru. Briceno nu reușise să se restabilească după accidentul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Briceno nu reușise să se restabilească după accidentul pe care-l suferise În urmă cu trei săptămîni, cînd se lupta cu cel de al treilea taur al serii În arena din Logrono. Dar partea cea mai rea a fost că rotofeiului Romero nu i-a priit de loc altitudinea de la Quito și, În loc să se Îngrijească, s-a pus pe mîncare și băutură ca-n tinerețe. PÎnă la urmă era să moară nu altceva și au fost siliți să se Întoarcă urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au fost siliți să se Întoarcă urgent, cînd Încă mai erau speranțe că Briceno ar putea să se restabilească și să vină măcar la cea de a doua corridă pe care o programase. Acolo, la Quito, tocmai În seara cînd rotofeiul se zvîrcolea de durere În salonul de recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama, ca s-o citească și să le demonstreze că n-avea pic de haz. Într-adevăr, n-avea nici un haz. Ce văd ăștia atît de original că băiatul lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta ce mai e? A copiat notele din carnet, ca să vadă că În noiembrie a fost mai silitor?... Unde-i hazul?... Voia să le Înapoieze telegrama, dar Susan stărui să citească pînă la sfîrșit, uită-te jos de tot, darling. Rotofeiul citi fără nici un chef și zîmbi spunîndu-le că poate cunoscînd-o pe servitoare avea haz, au! se văită, dar lui Juan Lucas nu-i plăceau oamenii care suferă, nici chiar dacă era vorba de Luis Martin și luă telegrama ca să citească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
note: „E o copie fidelă după originalul care rămîne la dispoziția dumneavoastră la liceul domnișorului Bobby, Markham se numește liceul“ și pe urmă două mîzgălituri. dedesubtul cărora scrisese „semnătura și parafa“. Juan Lucas scoase trei ha-ha-ha sonore și-i spuse rotofeiului să Înceteze cu vaietele, că se Întorceau la Lima, „trebuie să pregătim petrecerea asta“, adăugă ironic. La Lima, simțindu-se ceva mai bine, Luis Martin Romero a aflat că Briceno nu apucase să debuteze pe arenele hispano-americane. În fond, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără serbare de absolvire. Susan Îi spuse că daddy joacă biliard În salonul verde, cu Luis Martin Romero și noul director al Întreprinderii de Tauromahie. — Unde-i orhideea mea? strigă Bobby năvălind În sala de biliard. La Tingo Maria, spuse rotofeiul Romero. Înfigînd ca pe o lance tacul de biliard În pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai din Spania, trecînd prin stomac. La naiba! exclamă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă În beznă. — Electricienii ăștia! blestemă Juan Lucas. — Să-i ia dracu’ cu morții lor cu tot!... Nu mai văd unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-le acolo, spuse ea. Lângă cele pe care mi le-a adus Joy. La auzul cheii în ușă, Lisa se ridică pe jumătate din pat. Din nou Kathy. Dar nu era Kathy, era Francine. —Bună, spuse Francine, aducându-și corpul rotofei în dormitor. Mama spune că trebuie să îți țin de urât. — Nu vreau să îmi ții companie, spuse Lisa, abia putându-se ridica de pe pernă. —Pot să probez asta? Francine pusese ochii pe un șal cu pene roz. — Nu. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bagă buzele-ntre dinți. Pune-i o basma și o s-arate ca bătrâna ta mamă. — Trebuie să ne punem Împreună mințile la contribuție, Împreună Robbo, Îmi spune el pe un ton presant și un acces de nerăbdare Îi străbate silueta rotofeie. Ciocanul a fost găsit. Era Îngropat sub un gard viu la capătul de sus al Princes Street Gardens. Medicul legal a reușit să descopere microparticule de sânge și țesut În fibra metalică și se potrivesc cu cele ale victimei. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pantă și gheață. Un labagiu grăsan și matol cu o tunsoare În genul lui Arthur Scargill vomită În rigolă, Împrăștiind peste tot boabe de fasole. O pipiță cu mutră de cal se uită la noi rușinată, iar o altă siluetă rotofeie Îl muștruluiește pe cel care a borât cu o voce pițigăiată și scârțâită: — Haide mă Frank! Prea mult spirit de sărbătoare. E un adevărat congres de bulangii. Credeam că eu sunt cu un grup patetic, dar Întotdeauna se găsește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ai uitat că e o poveste veselă. cu final fericit. sufletul fetei mioape a călătorit prin mai multe dimensiuni și după câteva zeci de ani a poposit într-o nouă carcasă din carne. fata cea mioapă a devenit un bebeluș rotofei. apoi un adolescent cu ochelari. apoi un student îndrăgostit. apoi un tânăr cu capul în nori. și în cele din urmă un bărbat care scrie povești atunci când îl apucă. și fata cea mioapă se simte fericită acum. pentru că îl poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a salva aparențele: „Cum a fost borșul?” „Excelent”, răspundea țeapăn păgânul. „Ei, ce ziceți de tocană?” „O minunăție”, mințea fără să clipească otomanul, simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu își masa ceafa roză, rotofeie, dibuind după ureche și niscaiva colb de Herțegovina. Apoi moldovenii noștri își scoaseră din boccele sutane curate, le neteziră, le îmbrăcară, azvârliră apa leșioasă în canaleto și coborâră la masă. în sala de mese așteptau apariția signorei și pesemne a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâlni întâi pe Cassius, căruia îi spuse: „Ce spui, dom’le, ce zi frumoasă!”. Cassius îl privise întunecat, ca și cum n-ar fi auzit remarca lui, și-i strecurase printre dinți: „Ți-ai adus, mă, furculița?”. „Da, răspunse mirat micul și rotofeiul senator. De ce?” „Ține-o s-o aibi pregătită!”, scrâșni Cassius și se depărta repede spre un grup de senatori ce veneau agale, ținând mâinile sub togă. Toto nu luă în seamă aceste amănunte și se uită după vreun sclav sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Povestioare urbane“ a câștigat Vinyls Attack, al francezului Nicolas Lesaffre, iar la „Povestiri interactive“, jocul „Soviet unterzögersdorf“, al echipei Monochrom din Viena. De văzut Tripletele muzicale și dulcele Bruno Triplettes de Belleville - cum să nu-l îndrăgești pe Bruno, cățelul rotofei marcat de traumele copilăriei: un tren de jucărie îl calcă pe coadă, iar el va lătra întreaga viață la trenurile care, fatalmente, vor trece continuu pe la geamul casei. Souza își crește nepotul pentru a face din el un mare campion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
niciodată la cantină sau la baie și nici măcar nu sunt sigur că era student... dar probabil că era din moment ce purta uniformă [i „Uniform\” i-a devenit în curând [i porecla. Spre deosebire de domnul care absolvise școala din Nakano, acesta era scund, rotofei, palid la față. Cei doi indivizi ciudați răspundeau de înălțarea steagului Hi no maru1 în fiecare dimineață. La începutul vieții mele de student căminist, mă sculam special dimineața la ora șase ca să privesc acel ritual patriotic. Cei doi apăreau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
discuta cu ei și că oricum ei vor proceda de capul lor, așa că s-a prins de marginea catedrei, a coborât de pe podium, și-a luat bastonul și a ieșit, șchiopătând, din amfiteatru. În timp ce studentul cel înalt a împărțit manifeste, rotofeiul s-a urcat pe podium și a început prelegerea. Manifestele erau pline de lozinci scurte și concise: „Împiedicați alegerile frauduloase la postul de președinte al universității“; „Strângeți rândurile pentru o nouă grevă în campus“; „Zdrobiți sistemul educațional imperial“. Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
universității“; „Strângeți rândurile pentru o nouă grevă în campus“; „Zdrobiți sistemul educațional imperial“. Mă rog, nu aveam obiecții în ceea ce privea conținutul lor, dar nu mi se păreau convingătoare, nu inspirau încredere, nu stârneau interes în nici un fel. Nici discursul rotofeiului n-a fost mai grozav... aceeași veche melodie cu alte cuvinte. M-am lămurit imediat - dușmanul numărul unu al indivizilor nu era puterea de stat, ci lipsa de imaginație. Hai să plecăm! a spus Midori. Am dat din cap, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt aluat și are alt destin decît ei și din această pricină îl salută cu sfială și niciodată nu spun nu atunci cînd el dorește ceva. Iar ceea ce dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]