410 matches
-
sugerez o verificare la detector a afirmațiilor mele. Dar detectorul răspunse: ― Nu, dumneavoastră nu sunteți Gilbert Gosseyn și n-ați locuit niciodată în Cress Village. Dumneavoastră sunteți... Aparatul se opri. Zecile de leduri electronice clipiră, nesigure. ― Da, da? insistă omulețul rotofei. Cine este el? Urmă o lungă pauză, apoi: Mintea lui nu conține nici o informație, articulă detectorul. Este înconjurată de un câmp de forță de o natură nemaiîntîlnită. Nici el însuși nu pare să fie la curent cu adevărata sa identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dar crezuse multă vreme, cu destulă mândrie, că atelierul său de reparații auto este binecunoscut în localitate și în împrejurimi. Se grăbi să ajungă la teleecran și-l chemă pe primarul Dale. Dar speranțele i se năruiră cu totul când rotofeiul îi spuse: - Îmi pare foarte rău, Fara. Nu prea văd cum ai putea să beneficiezi gratuit de emisiune pe teleecran. Va trebui să plătești. Și ei au plătit. - Au plătit! Fara se întrebă dacă nu cumva glasul îi reflecta golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
domnule primar, când sosesc tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când ateriza ușor autoavionul primarului. Probabil că unele ajunseseră și la el, căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra lui. Se uită în jur, dar constată că e aproape singur; restul mulțimii se înghesuise înainte. Fara clătină din cap, nedumerit de acea privire severă, și apoi tresări când primarul Dale întinse degetul către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
casa aceasta în care își petrecuse două treimi din viață, pe Creel locuind în camere mobilate. Știa ce voise să spună mama ei. Mai avea o speranță. Așteptă până ce Creel urcă, apoi îl chemă prin teleecran pe Mei Dale. Fața rotofeie a primarului căpătă o expresie de neliniște când văzu cine-l cheamă. Dar ascultă cu un aer de pontif și, în cele din urmă, răspunse: - Îmi pare rău, dar Consiliul municipal nu acordă împrumuturi. Și aș putea să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prima lună a anului, doctorița nu dăduse vreun semn. Omar devenise detectivul discret al mișcărilor și al disparițiilor neanunțate ale prietenului Godun. Dar îi trebuia o armată să afle cu ce se ocupa gazda lui, pas cu pas. Deși era rotofei ca un urs, Godun se rotea pe o jumătate de glob într-o zi-lumină. N-avea rost să continue urmărirea. Hotărî să se-apuce serios de strânsul paralelor, iar femeile n- aveau decât să se-agațe din mers de vreo
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încît nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corpului și acum îl pătrundea. Cu orice secundă petrecută în aceste locuri contaminarea se adâncea. Tremurând de ură, examină podeau cu gândaci și se uită din nou la ospătar ca și cum ar fi descoperit unul. Fără ajutorul băiatului, însă, un bărbat rotofei și cu ochi indolenți își făcu apariția în spatele său. Acesta avea fața murdară și părul și barba încâlcite, iar corpul său în formă de pară era strâns în spatele unui șort de piele unsuros. ă Nu-i nicio problemă, stai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încât nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și un vestitor, care călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și preanobilului Gregorio, trimis al exarhului Isacco. Acesta e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin într-o parte, și astfel am putut vedea fața rotofeie a unui bărbat. - Blestemați să fie câinii râioși care ne bântuie pământurile, a izbucnit Gundo. Rotari nu s-a dat bătut, forțând calea, dar Ariald i-a oprit iute calul, apucându-l de zăbală. - Stăpânește-ți mânia, este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipa când s-a ridicat. Statura ei era regală, gesturile - așijderea. Mi-am întors privirea la timp, cât să nu fiu surprins de către romanul Pietro că trăgeam cu ochiul. - Stai jos, Sirianule. Pietro era mai bătrân decât părea, probabil fiindcă, rotofei fiind, avea pielea netedă și fără riduri. Am aluat loc pe jilțul din fața lui. După ce și-a trecut mâinile peste față a oboseală, frecându-se la ochi, a spus: - Vezi, prietene, regele Agilulf, înainte de a-și da sufletul, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu mai locuim Împreună cu tatăl lui Kevin, de aceea nu poate să-l aducă el acasă, e de-a dreptul imposibil. Deci, e nu. Camilla, cu buzele tremurânde, aproape să plângă - privirea Îi este fixată pe bandajul care desfigurează chipul rotofei al lui Kevin și-l face să pară dezorientat și orb. Maja Își dădu seama, În clipa aceea, că tocmai acel bandaj reprezenta motivul interesului arzător și secret pe care Îl simțea Camilla față de acel copil nefericit și ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiecare zi durerea renăștea, iar timpul, În loc să-i cicatrizeze rana, i-o cangrena. Ziua În care se născuse Kevin, o spusese Întotdeauna și Încă o mai spunea, a fost cea mai frumoasă din viața mea. Un băiețel de trei kilograme, rotofei În brațele Emmei. Iar ea i-l Întinsese, surâzând satisfăcută. El luase În brațe ființa aceea atât de nouă, Încât nu avea nici măcar un nume, care dormea și poate că visa. Se Întrebase cu duioșie ce visează un nou-născut: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
guma cu nervozitate, Valentina coborî din tribune, Își recuperă geanta, abandonată pe băncuța pustie. — Mă bucur să te cunosc, spuse antrenorul, strângând mâna lui Antonio. Valentina mi-a vorbit foarte mult despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În confidențe? Nu avea Încredere Într-un bărbat de treizeci de ani care Își petrece vremea cu douăsprezece minore, mereu cu picioarele dezgolite. — Eu am descoperit-o pe Valentina În echipa under
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se trase spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Închise cu excepția uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate În coperți groase, care Adina Dabija 28 răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucă- uși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mod cert o persoană plăcută pentru con- versație, cum era acest domn bibliotecar cu voce cântată. — Și după india ?... am mai Îndrăznit eu. Bibliotecarul nu răspunse imediat. m-am gândit nu știu de ce că relația de peste timp dintre acest domn rotofei cu acea uscătură cu fața severă din portret depășea cu mult granițele naționalității comune pe care o Împărtășeau. — Planul lui inițial era să descopere originea limbii maghiare. Era convins că aceasta se află undeva În munții Urali, a spus Adina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
coridorul îngust erau închise cu excepția uneia singure... Am pășit pragul ușii deschise și, spre marea mea uimire, am dat cu ochii de sute de tomuri legate în coperți groase, care răspândeau un miros discret de piele de pe vremuri. Un domn rotofei, blond, cu ochelari cu ramă aurie și cu ochi verzi jucăuși s-a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în mod cert o persoană plăcută pentru conversație, cum era acest domn bibliotecar cu voce cântată. — Și după india ?... am mai îndrăznit eu. Bibliotecarul nu răspunse imediat. M-am gândit nu știu de ce că relația de peste timp dintre acest domn rotofei cu acea uscătură cu fața severă din portret depășea cu mult granițele naționalității comune pe care o împărtășeau. — Planul lui inițial era să descopere originea limbii maghiare. Era convins că aceasta se află undeva în munții Urali, a spus deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste fiare și zgâlțâi cutia care slobozi un vaier de arcuri încâlcite. — Gambana, explică Faraon, trăgând cutia lungă cât un stat de om în mijloc. Isaia se învârti în jurul ei, ciocăni lemnul, deschise capacul, de unde îl privi, ca un obraz rotofei, un cadran de ceas cu limbile alandala. Mecanismele păreau la locul lor, lanțurile cu greutăți, pendulul, dar cutia, mișcându-se, scotea o respirație șuierată de arcuri smulse din capace. — Merge, hotărî Isaia. În cutia asta numa’ timpu’ e mort. N-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de a-și sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Jenică, potrivindu- și pasul după mersul grăbit al lui Maca și săltându-și nădragii care-i cădeau sub burtă. Celălalt se opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și trotuare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro vezi cu ochii, răspunse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
felul acesta foamea celor nevoiți să se ascundă în peșteră, se solda cu victime omenești. Lupta decisivă nu mai putea fi amânată. Forțele, ce trebuiau să se confrunte, nu erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan nedomesticit: rotofei, vânjos, flămând și lacom și niște amărâți de șoricei ce se ascund undeva, despărțiți și apărați de o găurică prin care motanul nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seara! Chiar că eram cu gândul aiurea, însă mai puțin îndrăgostit ca tine, numai că mă feream de rafalele astea de vânt și de zăpada care-mi intră nu numai în ochi, dar chiar și în sân. Apoi, văzându-l rotofei și voios, schimbă subiectul adăugând: Văd că doamna Fancica te întreține bine! Hai, că nici cu tine nu mă fac de râs! Ia să n-o mai faceți pe grozavii! La șaptezeci de anii ai voștri, nu mai sunteți chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oraș. Erau primii mei bani pe care îi încasam. Salarul meu îl încasa tata de la poștaș... De premiu navea de unde să știe așa că... mi am cumpărat o pereche de pantofi de lac, -ieftini, m-a asigurat vânzătorul prăvăliei, un evreu rotofei pe nume Leiba - Căutându-l și jurnalistul Tiberiu Brăescu de la „România liberă” , publica și dânsul un amplu articol în 28 iulie 1981 cu același entuziasm vizitând prețioasa zidire , despre care afla că „în zilele calde de vară Eugenia și Costache
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]