521 matches
-
The Living Years“ În timp ce-mi aranjam fața... era chiar amuzant, oarecum. A trebuit să recunosc că rezultatul final s-a dovedit demn de efortul suplimentar: colăceii de grăsime nu se mai umflau deasupra taliei pantalonilor, sânii Își recăpătaseră rotunjimile de fată durdulie, deși restul persoanei mele se Împuținase, iar rimelul pe care mi-l Întinsesem la risc peste gene atinsese Întâmplător perfecțiunea, conferind ochilor mei cenușii cam blânzi o expresie sexy, aprinsă. La ora nouă fără zece fix, Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înainte să reușim să punem urcioarele În echilibru pe tăvi, ca să le ducem Înapoi. Vai de mine, ea trebuie să fie Bettina! spuse ea pe nerăsuflate, alergând spre mine, cu brațele ei cărnoase tremurând. Era grasă la modul plăcut, iar rotunjimile ei de peste tot și zâmbetul imens Îi dădeau un aer de fată de nădejde. Înainte să apuc să mă gândesc măcar la vreo mișcare, mă ridicase ca pe un sugar. —O! Sunt așa de bucuroasă că ne cunoaștem În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înclinat capul a aprobare, dar a rămas cu trup și suflet în așteptarea hangiței... A cam trecut vreme până ce aceasta să apară. Îmbrăcată într-o ie ca făcută din petale de flori de cireș și o catrință frumos așezată pe rotunjimea șoldurilor, și-a făcut apariția în ușă. Purta pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței de a o avea, care îi ferecase
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a îmbiat omul. Povestitorul a luat sticla, a întors-o pe toate fețele, și, în cele din urmă, a tras o dușcă bună din ea. După un „Măi, da’ bună-i”, a reînnodat firul poveștii: ― Hangița, mlădiindu-și trupul și rotunjimile șoldurilor, a terminat de curățat mesele... S-a oprit apoi cu ochii țintă spre lotru, cu chip că așteaptă ca acesta să se ridice, ca să poată mătura. De fapt i-a zis în gând: „Să-ți fie de bine, iubitule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Era timpul să dea ochi cu dușmanul. Se întoarse și sună. Claire deschise ușa, zicând: — Exact la timp. Danny observă că felul în care se machiase și costumul cu pantaloni îi estompau ridurile și îi puneau mai bine în valoare rotunjimile decât pudra și rochia de la restaurant. Îi spuse: — Arăți minunat, Claire. Claire îi șopti: — Lasă astea pentru mai târziu. Apoi îl luă de braț și îl conduse în camera de zi, decorată ușor ostentativ cu afișele înrămate ale unor filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
saxofon, cum să moduleze note, cum să citească partituri și cum să se folosească de repertoriul lui de zgomote și de plămânii săi puternici pentru a produce sunete care să însemne ceva. Era deja iarna lui 1943. Coleman scăpase de rotunjimile adolescentine și devenise tot mai chipeș. Reynolds era tot mai cald cu el, tandru din punct de vedere fizic - cu multe îmbrățișări si săruturi pe obraz. Brusc a dat crezare poveștii bărbatului cu voce de scoțian. S-a alăturat Comitetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în întregime cu un desen cam zgomotos, dar părea "un model" pe care îl compromitea puțin manechinul. Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri dorinți năvălesc, Buze flămânde cer mângâiere Timpul stă-n loc când iubiri înfloresc... MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ (portret de Florin Buciuleac) n.
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe obraji și în privirile‐i obosite semnele îmbătrânirii timpurii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am mișcat palmele de-a lungul coapselor ei, dar o mână moale mi le-a condus spre rotunjimea sânilor, în timp ce ea se lipea din ce în ce mai mult de mine... O gură cu buze pline și răsuflare de foc mă săruta pe obraz, pe gât, pe ochi, ocolindu-mi cu bună știință gura... Am început să răspund sărutărilor ei și s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur și să se repună pe picioare. Ori de câte ori menționa noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Parkway chiar înainte să răsară soarele și simți mirosul oceanului care se revarsă asupra ta pe geamul deschis. Sau când traversezi Brooklyn Bridge exact în clipa în care se înalță luna în arcul ei și altceva nu mai vezi, doar rotunjimea de un galben strălucitor a astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noaptea asta, iar mâine dimineațè de un duș bun, go home, go west! sè mergem așadar acasè! propunându-mi s-o iau pe jos, mi-ar prinde bine puțin aer curat, Oare în ce zi suntem astèzi? mè întreb contemplând rotunjimile tinerei fete, reprezentând, pe calendarul de perete, luna septembrie, Oare prin ce reprezintè ea luna septembrie? Sè fie pèrul blond? Sau costumul de baie de culoarea roșieticè a frunzelor de toamnè? Plouè afarè, domnu’ Matei, mè întâmpinè portarul ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mare pe cer, tronând printre stele, dè impresia cè s-ar fi congelat pe boltè, din fericire, nu existè nici un Virgil în lume care, meșterind la sistemul de încèlzire cosmic, s-o facè sè se topeascè și sè punè sub rotunjimile ei argintii, ca de gheațè, o gèleatè uriașè de tablè, Departe, înspre crestele întunecate ale munților, întunericul, dens, se preschimbè, pe anumite porțiuni, într-o luminè albè, lèptoasè, Nu pot sè nu mè gândesc la AnM, la doar câțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine sunt eu? Ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avusese grijă să nu se schimbe nimic în privința mâncării sale; de fiecare dată când își auzea tatăl mormăind ceva despre alte aranjamente culinare, amenința că intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit: — Orice fiu știe bine că nimeni nu gătește ca mama sa. Credincioșii, privind cu gelozie, începuseră să se gândească la posibilitatea ca mâncărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
stradă, ținându-l de mână pe băiețel. Contrastul dintre ei era izbitor. Ea era Îmbrăcată de sus până jos În negru, dar nu genul ăla de negru uzat, specific pentru Camden, pe care nu se observă petele și care maschează rotunjimile, ci din acela de firmă, care-ți permite să-ți exprimi eleganța nesofisticată. Era ținuta pe care ar fi Îmbrăcat-o și Rachel: pantaloni de călărie, un pulover pe gât și o haină din piele foarte fină, cu curea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hainele mele protestează, nimic nu mă mai încape, jeanșii nu mai pot fi încheiați, costumul cel nou îmi încinge disperat corpul, doar câteva rochii de vară largi și fără formă, pe care le cumpărasem într-o zi, îmi mai acoperă rotunjimile transpirate în timp ce intru în cămin, iar fetele mă privesc surprinse, la început crezuseră că sunt însărcinată, la fel ca ele, și de atunci între noi se dezvoltase o relație nouă, specială, până când și-au dat seama că burțile lor ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lunii. Formele durdulii de după moartea lui Kizuki au fost înlocuite de cele ale unei femei mature. Trupul ei era acum atât de frumos, atât de perfect, încât nici nu-mi stârnea pofte sexuale. Priveam doar, uimit, curba superbă a șoldurilor, rotunjimea perfectă a sânilor, silueta suplă, mișcările ușoare ale abdomenului cu fiecare r\suflare și umbra neagră, pubiană. Și-a expus trupul gol, în fața mea, timp de cinci-șase minute, după care și-a îmbrăcat iar halatul și [i-a încheiat toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mătase, în dungi orizontale, negru și ciclamen, cu spătarele în curbe de liră; iar la mijlocul tăbliei, de grosimea unui braț bărbătesc, a mesei, trona o bombonieră cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
canapelei, își potrivi tălpile în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]