5,212 matches
-
unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
E suficient să reproduc poemul de deschidere pentru a ilustra această interferență: „Să mai amân? Dar semne spun că-i timpul./ Oricum, nu eu sunt cel ce mai amână./ Să fie scrise toate-n constelații?/ Ori numai în oglinzile de rouă?/ Din depărtări nebănuite încă/ S-aud bătăi de clopot repetând/ În unduirea dealurilor tale/ Vestirea unor noi itinerarii./ Închipuire- i tot ce lași în urmă/ După-nserat, pe drumul fără martori” (p. 7). Biograficul și cotidianul fiind conținute în însăși ideea
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
e: pământ din vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge. / E trup și os din osul nostru frânt, / Un dor avem în el și cel mai sfânt / Și nimeni astăzi nu ni-l poate-nfrânge”. Ei, poeții, „au adunat roua plânsului în potirul dorului, știind că speranța moare ultima, că de pe crestele istoriei românești, sub cruntă apăsare străină, cu strămoșii privind Ardealul, românii repetă versurile lui Traian Dragoș: „Veșnicind, prin faptă, litania, / Vor striga să audă și cerul: / E - a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
primind diploma din partea Prof. Dr. Dorel Cosma. Cu aceeași bucurie așteaptă acest moment și scriitorul Ioan Vasiu. La această întâlnire scriitorii din cele două județe și-au oferit cărți: Eugenia Zegrean - Focul sacru, Menuț Maximinian - Cronica de gardă, Gheorghe Mizgan - Roua din cuvânt, Mariana Pândaru - Medicina ca misiune, Cartea florilor, Ioan Vasiu - Bolnav de poezie, Aruncând cu pietre după vânt, Vis cu ochii deschiși și Târziu în cuvinte, Dumitru Tâlvescu - Altfel poemele, Carul cu aur și Vameș la curțile dorului. Muguraș
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
troiță a răbdării, din fărâme de cuvinte, o troiță străjuind semeț înălțimile și atingând cu creștetul cerul înalt, cu brațele cuprinzând munții bătrâni, săpând cu unghiile la rădăcină, în catedrala plină de foșnitoare vitralii, a pădurii... Cuvinte precum bănuții de rouă în iarbă. Monade?... Steluțe de apă tremurătoare? Dar unde să găsești un bob de rășină curată, să-l arzi în tării, din cățuia cu miros înflorit, amintind chihlimbarul? E liniște în Univers. Dorm până și îngerii, când poetul așterne cuvinte
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
vestimentar: Murmur, Le petit indigent, Adelina Ivan, Claudia Castrase, Sandra Galan, Cristian Samfira, Atelier Atu, Mihaela Cretescu, Aerwear, Râd Playground, Florentina Giol. Bijuterii de autor: Expression (by Alexandra Ungurelu), Lady Magpie, Carla Szabo, Fashion Machine, Raluca Buzura, Moogu, Noha Nicolescu, Roua de argint. Artă: Aitch, Loreta Isac, Alice, Cristiana Radu, Cris Barsony, Adriana Mihaela Gheorghe, Georgiana Chitac, Amalia Dulhan, Iulia Costache. În același timp, Primavera este un loc cu o atmosferă specială, în care se vor întâmpla diverse evenimente conexe, dedicate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92775_a_94067]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FEMEIA ROUĂ Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA ROUĂ Te mai aștept cât timpul îmi convine, când încă puterea așteptării nu mă lasă, sperând cât ești plecat în altă casă, te vei
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FEMEIA ROUĂ Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului FEMEIA ROUĂ Te mai aștept cât timpul îmi convine, când încă puterea așteptării nu mă lasă, sperând cât ești plecat în altă casă, te vei întoarce resemnat la mine. Am aruncat din frunzele trecute ale vieții, pe cele ce sunt triste, negre
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
vei întoarce resemnat la mine. Am aruncat din frunzele trecute ale vieții, pe cele ce sunt triste, negre, profund fade. Am ars tristețile care pot arde, așa să încolțim iubirea primă a vieții. În fiecare dimineață m-am spălat în rouă, cu miros de levănțică să alung teama, să uit păcatele, de care mă certa mama, să mă transform din fată, în femeia rouă! Referință Bibliografică: FEMEIA ROUĂ / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
care pot arde, așa să încolțim iubirea primă a vieții. În fiecare dimineață m-am spălat în rouă, cu miros de levănțică să alung teama, să uit păcatele, de care mă certa mama, să mă transform din fată, în femeia rouă! Referință Bibliografică: FEMEIA ROUĂ / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
să încolțim iubirea primă a vieții. În fiecare dimineață m-am spălat în rouă, cu miros de levănțică să alung teama, să uit păcatele, de care mă certa mama, să mă transform din fată, în femeia rouă! Referință Bibliografică: FEMEIA ROUĂ / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FEMEIA ROUĂ de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381600_a_382929]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BINE A ZIS EL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mă liniștisem parcă... imitam natura atât de perfect încât am căzut din ochiul drept pe o geană de rouă în grădina unui pom rupt în două. Apoi s-a risipit bucuria în valuri de flori, iar uimirea, se împrăștia pe goluri de gheață în care am rostogolit o paiață. Bine, a zis el! Sau bine a zis el, a
BINE A ZIS EL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381592_a_382921]
-
a zis el! Sau bine a zis el, a zis el bine când ningea peste stamine și mult timp am odihnit că sunt îmbrăcat în boare de vânt, și mult, tu, clipă te spargi în hora ispită în deșteptări de rouă pe ochiul din care plouă. Referință Bibliografică: Bine a zis el / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BINE A ZIS EL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381592_a_382921]
-
-s cărunte Iar sufletul e mare de când te-am cunoscut - Trăim drăgălășenii mai mari sau mai mărunte Doar plictiseala este ceva necunoscut. Să facem o plimbare în parcul tinereții, Să ne revigoreze parfum de trandafir, Mergând desculți prin iarbă în roua dimineții, Ne mângâie obrazul o boare de zefir. Să depănăm cu drag suave amintiri Despre iubirea noastră și tot ce ne-a unit, Să retrăim întregul în trup și în simțiri - Cu fiecare clipă de când ne-am întâlnit. Chiar dacă senectutea
SĂ CELEBRĂM IUBIREA de NELU PREDA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381629_a_382958]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ABANDON Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Abandon Curate mâinile amândouă, împletesc cununi de margarete, pentru fecioarele cochete. cu trup mirositor,boabe de rouă. Se vor în Insula din Creta, nuntindu-se cu Mirele ce vine, dansând ,împletind șuvițe, o zi înconjurând planeta. Curate mâinile amândouă, împletesc cununi de violete, pentru fecioarele cochete, ce nu se vor a da,boabe de rouă. Total leșin
ABANDON de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381642_a_382971]
-
boabe de rouă. Se vor în Insula din Creta, nuntindu-se cu Mirele ce vine, dansând ,împletind șuvițe, o zi înconjurând planeta. Curate mâinile amândouă, împletesc cununi de violete, pentru fecioarele cochete, ce nu se vor a da,boabe de rouă. Total leșin al dezmierdării, a clipei ce nu se vrea uitată, un abandon total al vieții, profunda desfătare,acum,cântată! Autoarea,Ileana Vičič Stanca. ileana.stanca@gmail.com Referință Bibliografică: Abandon / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ABANDON de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381642_a_382971]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > MĂRGĂRITARE Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mărgăritare Idrija , soțului meu. Plouă cu flori. Picături ale sfinților, roua macilor,lacrimile sfinților , ale tuturor poeților. Plouă felin, zumzetul albinelor, al clopotului din satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
macilor,lacrimile sfinților , ale tuturor poeților. Plouă felin, zumzetul albinelor, al clopotului din satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins, obosit,nins al poetului. Mărgăritarele sfinților,roua macilor. ununa sfinților,al poeților. Ileana Vicic
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
tuturor poeților. Plouă felin, zumzetul albinelor, al clopotului din satul natal le aud. Plouă,ploaie cu flori. Lacrimile poeților, sfinților stinși în morminte, necunoscuți încă... Brândușe,ghiocei,viorele, lacrimile mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins, obosit,nins al poetului. Mărgăritarele sfinților,roua macilor. ununa sfinților,al poeților. Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Mărgăritare
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
mele. Lacrimile poeților, rămași singuri printre stele. Roua florilor,cununa poeților. Roua macilor,cununa sfinților. Mirosul florilor,freamătul sânzăienilor. Mirosul pădurilor,rășinoaselor. Mirosul pinilor,borilor... freamătul algelor. Lacrima ce se stinge pe obrazul stins, obosit,nins al poetului. Mărgăritarele sfinților,roua macilor. ununa sfinților,al poeților. Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Mărgăritare / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MĂRGĂRITARE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381641_a_382970]
-
fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
tău, Când râde el nu ai vreo teamă, când se-ntristează pieri în hău. Doar tu poți să-i alungi durerea cu mâna strânsă în căuș, Cu gândul, sufletul și vrerea, atunci când îi așterni culcuș Din ierburi vii, nemuritoare, din rouă și din borangic Și să îi torni, unde îl doare, din însăși viața ta un pic. Femeie, inimă tăciune, îl rogi pe bunul Dumnezeu Să-nfăptuiască vreo minune, să-l apere mereu de greu. Că nu-i durere pământească și
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când sărbătorile-s pe drum De sărbători aș vrea să-ți spun, Om bun, cu suflet mare, Că pentru mine ești, și-i fi, ca raza de la soare. Mă încălzești cu vorba ta, cu roua din privire Și cu un singur gest, mărunt, poate îmi dai de știre Că ești aici, în preajma mea și că îmi bați la suflet Și-ți spun, de e așa cum zic, eu cât mai am răsuflet Te țin aproape, te
CÂND SĂRBĂTORILE-S PE DRUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381666_a_382995]
-
Ediția nr. 2273 din 22 martie 2017. FACERE Își poartă mâna pe un trup de lut, Peste-a lui viață, peste chipul mut Pe care dintru totdeauna l-a știut, Că poate să respire în neștire, Pe un pământ de rouă și iubire, Dar lutu-i slab, se macin-a murire... Și imediat după cretie îl eliberează Pe omul care moare și visează, Sperând că taina vieții n-o trișează; Tu mâna porți pe trupul meu, Eu mâna port pe trupul tău
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]