1,007 matches
-
Încercare de a se ascunde, ferindu-se În lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian Își plecă fruntea și scoase una dintre mârâiturile sale caracteristice. — Ce? l-am Întrebat, inevitabil. Totul În regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație. La ce te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el. Poate că aștepta să vadă ce se va Întâmpla. N-o Învinuiesc pentru asta. — Sam? Tu ce crezi? mă Întrebă Lou direct. Mi-am plecat ochii și n-am răspuns. — M-am purtat foarte rău cu ea, continuă Derek, rușinat. Înțeleg de ce era furioasă pe mine. Și pe Linda. M-a trecut un mic fior la auzul numelui ei și am observat că și Derek Îl pronunțase cu grijă. Era ca și cum nici unul dintre noi nu voia să rostească numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
arătă de acord și porniră la drum, întâi în tăcere, John Robert mergând incomod de repede. Tocmai traversaseră podul, când John Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din ziarele ennistoniene, ci se simțea chiar înfrânt, încurcat, aproape rușinat. Simțea nevoia să se „ascundă“ și, într-adevăr, timp de două zile nu ieși din casă. Era conștient că nefericirile lui constituiau, probabil, cel mai actual subiect de conversație hazoasă din oraș. În joia de după „dezmăț“, jurnalele centrale preluară tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat. Aparatul de radio se auzea din nou, foarte tare. Auzi ușa de jos deschizându-se, apoi pașii lui George pe scări și o auzi pe Diane spunându-i ceva. George intră în camera de zi, se scurseră vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tatălui său și trebuia Încă să mai bată orașul În lung și În lat, călare pe o motoretă, ca un adolescent la prima lui slujbă. — Doamna Solari? spuse străinul, privindu-l bănuitor. — Poate mă căutați pe mine..., preciză Sasha. Privirea rușinată a celuilalt Îi aminti că era gol și cu fața Înspumată. — Trebuia să Înmânez asta. Era un coș uriaș cu lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fel de transă plăcută, care te face să saluți pe stradă oamenii pe care îi știi doar de la cinema, să uiți să mai și mănânci și să mergi la cât mai multe filme cu putință (chiar dacă la unele adormi, puțin rușinat). 15.000 de bilete vândute în primul sfârșit de săptămână al festivalului Același director (Chirilov adică), fiind și selecționerul festivalului, și-a zdruncinat spectatorii încă din prima seară, în buna tradiție a deschiderii-șoc tiffiene (e un adjectiv pe care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly. — Poftim, a mimat ea supriza, vrei să spui că de la tine era? Connolly a dat din cap rușinat, că da, cam așa ar fi. Sheba i-a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un exemplu al farmecului lui Connolly, a galanteriei lui sălbatice. Nu mi-a dat niciodată prea multe detalii despre mecanica intimității dintre ea și Connolly, dar, deseori, când se referea la momentele lor de amor, își dădea ochii peste cap rușinată și chicotea încet. Cred că e suficient să spun că ea considera latura fizică a relației lor satisfăcătoare. Am întrebat-o o dată, mai degrabă iritată, cum se poate ca un băiat de vârsta lui Connolly, cu experiența lui limitată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ridic într-o poziție mai puțin ridicolă, mâinile mele au apucat o șosetă de copil care fusese prinsă într-o margine a pernei fotoliului. — Doamne, ce nătângi suntem, a zis Sheba, lovindu-se cu mâna de tâmplă. Doar se prefăcea rușinată, însă. Când i-am dat șoseta, a aruncat-o într-un bol de lemn care era pe măsuța de cafea. — Stai o secundă, a zis ea, să pun florile în apă. Richard și copiii o să coboare și ei imediat... Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce-o supăra. Apoi am renunțat, m-am urcat în mașină și am condus până în Downshire Hill, unde locuiește familia Beckwith. Când am ajuns, Sheba stătea în stradă, cu fața descompusă de plâns. Lila Beckwith se învârtea pe lângă ea, arătând rușinată. — Și-a adus, și-a adus... o femeie acolo, a zis Sheba, și spune că ea trebuie să vină cu noi dacă ieșim undeva. — Sheba, nu e chiar așa un capăt de țară, zicea Lila. — Ben zice asta? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei privată. Eu știu cine sunt. Dacă oamenii vor să inventeze povești bolnăvicioase despre mine, e treaba lor. Dar nu eram sigură, totuși, că Sheba mi-ar împărtăși indiferența. M-am temut că ar fi jignită, furioasă sau teribil de rușinată. După ce m-am gândit bine, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să nu-i spun care erau zvonurile. Era destul de greu să-mi țin gura. Era îngrozitor de iritant, de fapt, să nu-i spun despre ipocrizia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prea serioasă și s-a hotărât să se amuze. — Pot? a zis ea, arătând spre pat. S-a dus lângă el și s-a așezat cu un salt vesel, premeditat. — Ei bine, e drăguț, a zis ea. Connolly a zâmbit rușinat și a rămas în picioare. Sheba a cerut voie la baie. Chiar dacă era pe hol vizavi, Connolly a insistat s-o ducă el. Pe drum, a prins o imagine din camera surorii lui Connolly: o margine de pilotă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
multe investigații. M-am uitat la ceas. Ca să mă pot întoarce în Archway unde aveam programare la coafor, trebuia s-o las acolo pe Portia, singură. M-am luptat cu conștiința câteva minute. Apoi i-am dat Portiei un sărut rușinat și am plecat în grabă. Urăsc să mă duc la coafor și o fac cât mai rar posibil, dar nefericirea din noaptea precedentă mă făcuse să-mi neglijez aspectul. Nici măcar nu-mi mai periasem părul, iar acum aveam nevoie disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar putea să vrea de la mine nenorocitul ăsta? Mă simt deja foarte vinovat, mă simt rușinat, sînt pus Într-o situație și nu Înțeleg de ce. Ce vrea de la mine? Ce ar trebui să spun? Ce n-ar trebui să spun? Există o teamă de fond... instinctul mă bagă În alertă, dar oare e suficient? Dacă mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Delia, așa a zis, un pic stîngace, și mi-a Întins mîna și apoi a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita fluierînd, În timp ce eu am intrat În salon stînjenit de povestea asta neașteptată și așa cam ca Într-un film siropos, și chiar a doua zi de Crăciun a aterizat de nicăieri maică-mea care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din mâini, dar el se trezi instinctiv, simți dincolo de somn, că se rupse legătura dintre el și cal, un fel de legătură organică, în afara înțelegerii, asemeni celei dintre el și pământul cu care fusese împroprietărit. - Am ațipit, domnule judecător, rosti rușinat. - Nu-i nimic. Ai făcut foarte bine... am răspuns. Și zâmbii. Lung își reluă sarcinile; la scurt timp struni din hățuri, opri și coborârăm în fața treptelor din spatele gării. Atârnă un sac cu iarbă după gâtul calului, apoi se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inima i se făcu mică, mică de tot și se ascunse undeva pe lîngă șira spinării. Aproape că nu mai bătea, ca să nu facă zgomot. Dacă cineva i-ar fi pus atunci stetoscopul, n-ar fi auzit decît un foșnet rușinat și plin de remușcări. Cu o expresie populară, Încurcase borcanele! Din cauza blestematului de Jegg! Emisiunea de pe canalul Discovery o ajutase să-și provoace singură anamneza. Abia acum Daisy Își aminti, și văzu, revăzu cu ochii minții că pe flaconul din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de aceea le complicați inutil. Doar v-am prevenit că nu e bine să faceți asta. Pisicile aduc numai necazuri, mai ales după ce ajung la o anumită vîrstă. — Am scăpat de ea, soția mea a dat-o unei prietene, mărturisi rușinat colonelul. — Dumnezeu să binecuvînteze America, domnule colonel. Ați scăpat de o mare belea. „Potrivit teoremei lui Gödel un sistem de axiome suficient de bogat conduce inevitabil la rezultate fie indecise, fie contradictorii“. Dintr-un motiv neînsemnat, maiorul Smith Își Începuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum ar fi diabet, hipertensiune, preeclampsie Îi săriră În ochi. Era atât de concentrată la ceea ce citea, Încât nu se mai uita pe unde mergea. Și din senin s-a trezit că a lovit pe cineva. Ah, pardon, zise ea rușinată și conștientă că ciocnise se lovise de spatele unui bărbat, pe care-l Împinsese În față și-l făcuse să-și piardă echilibrul. În următoarele câteva secunde cât dură ca bărbatul să-și recapete echilibrul, văzu cu coada ochiului halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cumpănit ca un țăran sfătos: pentru doamna Cati, pentru domnișoara Tița, pentru doamna Lizi, Marcelica, Lili, drăcica și lăcica - cum le-o fi chemat pe fiecare. După care, parcă umil, ca și cum le-ar fi dat de pomană, aproape că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți gura!” Copiii cam murmurau, căci nu pricepeau de ce Directorul Îi apăra pe bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul Ectoraș se simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu zestrea ei - două preșuri Împletite din cârpe, un rățoi, trei găini și o cratiță smălțuită -, plimbată prin tot satul și depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-au aplicat, la rându-le, o corecție corporală binemeritată și soră cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut din pom drept pe un arac care i s-a Înfipt În șezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]