3,312 matches
-
o luă de braț și o ajută să ajungă la cel mai apropiat scaun. Karina bău toată apa din paharul pe care-l primi, fără să se oprească. Îi întinse paharul femeii care o privea în continuare neliniștită și o rugă să-i mai aducă unul. De data aceasta bău apa cu înghițituri mici. Vânzătoarea o lăsă singură, fiind chemată să ajute cu informații un cumpărător. Inima îi spusese că era el, cel pe care îl căuta și totuși altceva îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea acasă, să facă ce-o ști cu ele magiun, țuică vin... Cu recolta strânsă și cum vremea începuse a se strica anunțând sosirea primelor ninsori, se pregăti de plecare la "iernat", la București. Ca și în alte dăți, o rugă pe Carmen să aibă grijă de Toni, îi lăsă ceva bani pentru mâncarea câinelui, cheile, mai verifică odată geamurile și ușile, puse lădițele cu fructe în portbagaj, își luă rămas bun de la casă, de la livadă, de la Toni și, oftând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Într-o lume grăbită, cu simțul critic diminuat, kitsch-ul e un produs de fast food spiritual". Timpul nostru ce promovează "civilizația ochiului" se vădește culpabil prin deșănțarea acesteia, întrucît nu avem a face cu o privire "educată", conforme unei rugi a Psalmistului, reprodusă în vetusta tălmăcire a lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
Și încă o iluzie atât de femeie Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea Și încă o durere ce-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de rugile splendide Și încă inimile multora de ură sunt pline. Și încă o lacrimă uscată, rece precum marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
căzu / sub aripile clocitoare,/ peste întîia urmă de mînz în timpanul cîmpiei, / acum cînd degetele îndoielilor / se umflă nemilos deasupra noastră; / prin crăpăturile lor abia de mai sorbim / lungi fulgere ce-adună norii ca turmele de porci / sub plesnetele bicelor" (Rugă ). Dînd iluzia a fi un inepuizabil rezervor de energii stihiale, lumea rustică e în realitate obiectul unor apocalipse. Vitalitatea primară nu e decît o mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a dezadaptaților proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului", o conștiință rea, autorul aspiră la o regresie lăuntrică înspre începuturile de pietate și rugă ale copilăriei, la Dumnezeul acesteia precum la o instanță supremă ce l-ar putea judeca: "Sufletul meu tînjește să revină/ La nucleul originar de lumină,/ La Punctul din care a pornit/ într-un blînd răsărit.(...) Doamne, îmi este tot mai
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
dintr-o singură suflare "un anotimp de prunci", regele planetei seamănă izbitor cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
variante ale ideii de noapte... dar noptos,... drum noptos,... cred că prima dată îl folosește numai autorul în Povestea vorbei. Fugiți de drumul noptos!... Printre atâtea, în literatura românească, Anton Pann strecură mi se pare că mai mult decât o rugă, această recomandare, să-i spunem capitală...
Anton Pann by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9656_a_10981]
-
se instalară În Întreaga sa ființă. Două secunde privi În jur, apoi rosti un ușor dar ferm „Aici, Vizante!” și În cea mai mare liniște, om și câine se ascunseră În cel mai apropiat tufiș, des și plin cu spini, rugi, pui de corni și măceși. Victor fu iar cuprins de nedumerire și un fel de teamă Îl cutremură. Fiori reci coborau pe șira spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța, apoi aceasta reveni odată cu puterea sa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
felinar și am urcat în pod, hotărât să trag în ucigă-l toaca... M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga, dar nici urmă de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba...Draci...ioc! „Să știi că Dumnezeu o auzit ruga noastră și i-o alungat pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai ajuns pe piscul muntelui-din-con-de-brad, în jurul tău este numai prăpastie, trebuie să îți ții echilibrul, roagă zeii cei mai de jos să te ajute. nouă în al cincilea loc: prietenii vin, te ajută acum, la nevoie, s-au dovedit utile rugile tale, apare din seninul în care se zărește, lăptoasă, dimineața, un vultur uriaș, cu aripile lungi cât înălțimea muntelui-dincon-de-brad, și te întreabă: „ai o sămânță de petunie magică, prințule?“ tu îi răspunzi, degrabă: „domnule vultur uriaș, am în desaga-fără-fund și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
amărui din care bei până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile din bisericuța-mariitale-speranțe, vocile solemne ale veverițelor-călugăr, albinuțele superpolenizatoare, cu inelele aurii și argintii ale trupurilor elastice, lucrează intens, cu gurița înfiptă în pistilul petuniilor tale magice, sandalele tale zburătoare au încălțat picioarele din față ale tigrului alb qilin, tigrul prosperității
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
frumusețea mea toată. Dacă ai crezut că sunt cuminte iată cumințenia mea toată, Ieronim. Iubește-mi gura, pentru că-ți rostește numele. Iubește-mi ochii, pentru că te privesc. Iubește-mi mâinile, pentru că te-au așteptat întinse într-un gest de supusă rugă. (Ies încet. Fond muzical corn. Pe fond vocea Cântărețului orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Limba engleză începuse să intre în voga timpului. Sporiră interesul și solicitările celor care voiau să-și înarmeze odraslele cu o limbă de circulație internațională, cu certe virtuți în viitor. Primul solicitant fu inginerul șef de la Trustul S.M.A. care o rugă să-i acorde câte două ore pe săptămână băiețelului său care pășise în clasa a II-a elementară. Urmă un ofițer de la unitatea militară, la care se adăugă apoi copilul șefului de gară, ca în cele din urmă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei, care li se păru oarecum schimbat. Fiecare se gândea în sinea sa: ,,S-o fi îngrășat fata noastră?" Tatăl ieși afară să-și aprindă o țigară. Dar după câteva momente, cu gândurile nelimpezite, renunță. Reveni în casă și o rugă pe Simona să ia loc lângă el pe pat și o întrebă: Fata tatii, tu nu ești în toate apele, ți s-a întâmplat ceva, ai vreun necaz, ești bolnavă? Simona reflectă o clipă, apoi îi rugă pe amândoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
timp prin mai multe săli de clasă, până a aflat de la o îngrijitoare că Răducu este cu mai mulți copii pe terenul de joacă. Când a văzut-o pe mămica lui, bănuind că voia să-i răpească bucuria jocului, o rugă mieros să-l mai lase un timp, va veni singur acasă, știe drumul... Mergi chiar acum cu mine, îi spuse Simona pe un ton imperativ. Mămico, veni el rugător, mai lasă-mă... mai lasă-mă, nu vezi ce frumos ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din vale, privi cu nostalgie stratul de flori din fața casei, dar nimic nu mai era ca în anii copilăriei și tinereții ei. Pustiul sălășluia peste tot. Se simțea din plin lipsa celor care însuflețiseră cândva tot ce o înconjura. O rugă pe Nana Floarea să doarmă cu ea câteva zile și să-i povestească cu de-amănuntul tot ce-i istorisise tatăl ei în zilelele din urmă... Aceasta îi spuse că din tot ce-i povestise, fără să se pronunțe lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-l trimită la grădiniță. Va sta toată ziua cu el acasă și o să-i citească multe povești... 13 T elefonul sună la prima oră a dimineții la centrala spitalului orășenesc. Cu doctorul Teodoru, vă rog, ceru o solicitantă. Centralista o rugă să aștepte puțin până face legătura cu secția. Domnul doctor Teodoru e căutat din oraș. Asistenta care ridică receptorul întrebă cine dorește să vorbească cu domnul doctor? Aceasta îi spuse: Soția! Bănuind că nu poate fi soția lui, pentru că Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
data aceasta n-am mai fost singură; erau și celelalte măicuțe . În timp ce mâncam, borș cu carne, brânză cu smântână și mămăliguță -, una dintre măicuțe s-a Îndreptat spre mijlocul sălii de mese și a citit pasaje din biblie, sau din rugile scrise special pentru cele ce trebuiau să se lepede de păcat. Folosind ades termenii de: păgân, ateu, eretic, orgoliu, fățărnicie ș.a., aveam impresia că toate aceste inadecvate expresii erau Îndreptate asupra mea. Brânza de vaci era foarte bună și untoasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei”, adică la lumina spirituală care purifică, care face vizibile înțelesurile profunde ale existenței, care dă valoare ființei, înțelepțind-o, arătându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tata. Era trist și simțea foarte mult lipsa mamei. Sora mai mare îi propusese să treacă cu traiul la ea acasă, ca să nu fie singur și apoi și ei i-ar fi fost mai ușor, dar tata nu acceptase. O rugă pe sora să nu se supere, zicându-i că nicăieri nu se va simți mai bine decât la căsuța lui, acolo unde și-a trăit viața alături de mama și unde, împreună, și-au crescut copiii. Toată mângâierea lui era Biserica
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că în casa lor, întotdeauna aripile erau ale ei. - Nu, nu, una ție și una mie, hotărî tatăl fără drept de apel. Când să treacă la desert, în pauza în care mama și fata strângeau tacâmurile și vasele, tatăl o rugă pe Ina să ia loc lângă el. După ton se vedea că voia să-i facă o comunicare importantă. Ina se supuse docilă, așa cum o făcea de fiecare dată când părinții îi solicitau o clipă de atenție. - Fata tatei, începu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei făcându-i cu mâna, fără a se întoarce cu fața, semn că cele câteva lacrimi se înmulțiseră și nu voia să le arate nici unui privitor, dar mai ales Inei. În secție, doctorul Pencu o primi cu amabilitate și o rugă pe asistenta șefă să o introducă în problemele noului său loc de muncă. O întâmpină un salon cu zece paturi în care unii pacienți se aflau sub pături, alții aveau un picior sau o mână acoperite de bandaje bogate. Prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]