21,616 matches
-
timp realitatea directă a comuniunii personale cu Dumnezeu<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, Study of Spirituality, University Press, Cambridge, 1986, p. 251. footnote>. Esențialul disputei isihaste s-a purtat în jurul naturii luminii pe care o văd sfinții în rugăciunea neîncetată și asupra modului perceperii ei, și, în același timp, asupra accesibilității lui Dumnezeu. În teologia ortodoxă, deși lucrurile nu poartă încă girul unui sinod ecumenic, ci numai al unor sinoade locale și al unui consensus Ecclesiae, modul cum a
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
spre altă lume. Nu este singur, deoarece Aida se strecurase În subteran, pentru a-și afla sfârșitul Împreună cu el. Măcar În moarte, iubirea celor doi Își găsește Împlinirea. Amneris, aplecată peste mormânt, Îi plânge pe cei doi Îndrăgostiți și șoptește rugăciunea morților. Personajele operei sunt puternice, fiecare cu propriile trăiri sau drame, ceea ce ar trebui să se observe și În relațiile dintre ele. Cu toate acestea, de multe ori pe parcursul spectacolului, În special În primele două acte, interpreții nu au reușit
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
a dascălului său, Anton Pann, aici găsindu-se alte șase manuscrise purtând numere din inventarul dascălului brașovean, dintre care patru sunt autografe. Lăcaș multisecular de rugă și reculegere, Mănăstirea Sinaia a devenit spre sfârșitul secolului al XIX - lea locul de rugăciune al familiei regale, care-și petrecea vacanțele la reședința de vară de la Peleș, atât regele Carol I cât și regina Carmen Sylva (însoțită de prințesa Maria) fiind pictați în pronaos, alături de mitropolitul primat, Iosif Gheorghian și de ctitorul istoric al
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
ăn 2, nr. 30 din 28 aprilie 1946, parina 2, Virgil Gheorghiu face o paralelă între cele două baghete: La întâia audiție a oratoriului, Maestrul Enescu a pătruns talcul de pioasa declamație, nota austera recitativă a dramei. Corul duios, de rugăciune abia murmurata, simpla expunere de suferință, întâmplare biblică sublim comentată de cor, au fost înțelese și redate de maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii proaspete din mână soliștilor cu argumentul emotiv al simfoniei. D.
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
nefericire, una centrală a existenței umane, dar și cea mai gravă și mai nefericită. Viața omului, după căderea protopărinților În păcatul strămoșesc, este o luptă virulentă Împotriva despărțirii de Dumnezeu prin păcate și patimi și a unirii cu El prin rugăciune, fapte bune și cultivarea virtuților sfinte. În acest sens, viața umană se desfășoară Într-o continuă mobilitate, omul de multe ori oscilând Între cădere Și Înălțare, Între abisurile păcatelor și culmile virtuților. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
al conștiinței, aceasta din urmă fiind numită și tribunalul lui Dumnezeu din om. În scrierile ascetice, pocăința este privită sub două aspecte: ca Taină, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca lucrare permanentă În suflet, menținută prin rugăciunea neîntreruptă, alungarea duhurilor rele și prin răbdarea necazurilor, având convingerea că prin necazuri ne putem curăți de păcatele trecute și feri de tentațiile viitoare. Judecății conștiinței sau căinței sunt supuse nu numai păcatele, ci și orice nedeplinătate În virtute; pocăința
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Însuși trupul omenesc. Așa se explică faptul că pâinea o dată transformată În Trupul Cuvântului prin mistuire, este prefăcută imediat În Euharistie<footnote Ibidem, col. 96C și col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
sacramental, uniunea cu Duhul inițiată prin Botez este menținută prin Euharistie. Fiind hrănit de Trupul și Sângele Domnului, trupul nu putrezește, ci se împărtășește de Viață (Contra ereziilor, 4.18.5; cf. 5.2.3.). Așa cum pâinea este transformată prin rugăciunile Euharistiei și har, tot așa trupurile noastre, când primesc comuniunea. În ambele cazuri, cele două realități, cerească și pământească, sunt înlănțuite<footnote Contre les heresies, 4.18.5, în col. Sources Chrétiennes, Nș 100, p. 611, 613. footnote>. Sfântul Irineu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
propriile tradiții; despre multe dintre acestea nu avem mărturii, pentru că nu ne-au fost transmise În scris. Asupra acestui lucru aduce lumină Tertulian (după ce a vorbit despre anumite practici În ceea ce privește ritul botezului, despre normele cu privire la primirea euharistiei, posturi, rituri de rugăciune, folosirea frecventă a semnului crucii): Harum et aliarum eiusmodi disciplinarum si legem expostules scripturarum, nullam invenies<footnote De corona 4. Su consuetudo: cfr. De virgn. velandis, SC 424. Cf. V. Morel, „Disciplina”. Le mot et l’idée représentée par lui
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu<footnote
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și uneltiri ale demonilor, vorbește și despre păcatele prin care încearcă diavolul să îi cuprindă pe cei mai înaintați duhovnicește și arată că „patru lucruri sunt rele și, dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, și rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu : 1. mîndria, când socotește că viețuiește bine ; 2. că mulți se folosesc și se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ale trupului (I Cor. 11, 30), Hristos dăruiește sănătatea morală, sfințenia și fericirea sufletului; păcatul duce în final la moartea sufletului, pentru că Hristos nu e recunoscut ca viață a lui. Prin păcat omul pierde îndrăzneala cea bună către Dumnezeu în rugăciune, deasupra lui planând neîncetat frica de moarte și de Judecata viitoare, iar glasul conștiinței, acest ochi al minții și „aspru judecător lăuntric, ce nu se poate cumpăra cu bani și nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
noastre bune, ne diminuează rodnicia, ne slăbește voința, ne pervertește mintea și inima, ne slăbește credința, ne lipsește de pace și amplifică o stare de anxietate, slăbește firea și îmbolnăvește trupul, ne micșorează eficacitatea în săvârșirea faptelor bune, ne stânjenește rugăciunile, ne lipsește de toate plățile lucrurilor bune ce am făcut mai înainte de păcat, blochează drumul spre desăvârșire și atrage pedeapsa lui Dumnezeu. Păcatul întunecă chipul lui Dumnezeu în om, distruge armonia omului cu el însuși și cu Dumnezeu, cu semenii
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bune și spre lepădarea de cele contrare, căci numai poate fi răpus păcatul care a pus stăpânire pe noi. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Carpatinul ne îndeamnă să punem la lucru sila vreunei străduințe, chiar foarte slabe, și petrecând în rugăciune neîncetată și în celelalte virtuți, să așteptăm apoi puterea care ne vine de sus, căci va veni la noi o silă puternică ce nu mai lucrează cu sila noastră slabă, ci este o silă ce nu poate fi arătată prin
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
tristețea, prin bucurie duhovnicească; slava deșartă și mândria, prin lucrarea într-ascuns și cu smerita cugetare. Atunci când erau atacați de ispite puternice, Părinții obișnuiau să se roage unii pentru alții, întărindu-se nu numai prin cuvinte sfătuitoare, ci și prin rugăciune. Atât seara cât și dimineața își cercetau gândurile, meditând la felul cum au petrecut ziua și noaptea. Iar dacă vedeau vreo greșeală, se străduiau să o îndrepte, cu ajutorul lui Dumnezeu. Făcând referire la remediile păcatelor și la eliberarea omului din
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sfârșit, pentru mustrarea conștiinței”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op. cit., suta a doua, cap. 81, p. 83. footnote>. Pentru a ne dezbrăca de omul vechi care a păcătuit și a restabili comuniunea cu Dumnezeu, alterată de păcat, avem nevoie de multe rugăciuni însoțite de pocăință sinceră și de lacrimi, căci „pot și lacrimile a stinge focul cel aprins al păcatelor...și pe cât de mare este pedeapsa dată râsului și petrecerii, pe atât de mare ușurare aduce plânsul necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ea: „Fericit ești frate, dacă simți peste tot că ai păcate. Căci cel ce le simte, fără îndoială că se și scârbește de ele și se desparte de ele. Și a le simți și a cere ajutorul de la părinți prin rugăciunile lor către Dumnezeu pentru a se izbăvi de ele și de chinurile veșnice ce așteaptă pe om pentru ele, e o parte a pocăinței”<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op. cit., răspunsul 498, p. 475. footnote>. Omul ce se complace în
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
să arate viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa cu privire la Taina Botezului care este a doua naștere a omului și începutul participării omului la viața nemuritoare. Botezul sau baia nașterii din nou, sau renașterea în baia tainică, sau iluminarea se realizează prin rugăciune, apă și credință. Această naștere prin apă este la fel de tainică și de plină de mister ca și nașterea prin zămislire trupească, și Dumnezeu prin harul Său realizează prin ea renașterea spirituală a omului. Prin întreita cufundare în apă sfințită, în numele
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
tainică<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, XXXII, PG XLV, col. 81D. footnote>, Botezul, sau iluminarea<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, col. 81D și 84A; PSB, vol. 30, p. 332. footnote>, care se realizează prin rugăciune, apă și credință<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, XXXIII, PG XLV, col. 84B. footnote>. Botezul este o a doua naștere a omului. „Botezul este începutul vieții veșnice”<footnote Alexander Schmemann, Pentru viața lumii. Sacramentele și Ortodoxia, traducere
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
consecință a Botezului, înfiere împlinită prin încorporarea fiecărui om în trupul tainic al lui Hristos”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni ..., p. 401. footnote>. Atunci când vorbește despre „mijloacele prin care se săvârșește taina nașterii din nou”, Sfântul Grigorie menționează „rugăciunile către Dumnezeu, invocarea harului ceresc, apa și credința”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 33, traducere de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, în col. Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 30, Editura IBMBOR
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
născut de curând. Împărtășirea de Duhul, nimicind boala intrată prin neascultare, reînnoiește vechea frumusețe a firii”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, PSB,29, p. 458. vol. footnote>. Prin rugăciune și invocarea puterii dumnezeiești săvârșită deasupra apei, ea „devine izvor de viață pentru cei inițiați”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 33, PSB, vol. 30, p. 332. footnote>. Sunt și unii - pe care
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
ne îndoim că legată de făgăduința nemincinoasă e totdeauna siguranța reală a ceea ce El a făgăduit”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 34, PSB, vol. 30, p. 333. footnote>. Faptul că invocarea prin rugăciune se săvârșește înainte de împărtășirea harului, „e mai mult decât o dovadă că ceea ce se săvârșește se și îndeplinește de Însuși Dumnezeu. După cum cei ce se roagă lui Dumnezeu să răsară peste ei soarele (Mt. 5, 45), nu slăbesc cu nimic
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, PSB, vol. 29, pp. 459-460. footnote>. În acest sens, Sfântul Grigorie ne sfătuiește să nu jertfim lui Dumnezeu cu zgârcenie (cu micime de suflet) laudele și rugăciunile, „nici să aducem Stăpânului orice la nimereală, ci să-I închinăm ceea ce este de căpetenie în suflet, mai bine zis însuși sufletul întreg, cu toată dragostea și hotărârea, ca, hrăniți pururea cu harul Duhului și primind puterea cea din Hristos
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
evlavios, bun și cele asemenea. Cel ce întipărește în sine, pe cât îi este cu putință, în chip limpede trăsăturile acestora, se va muta fără osteneală și de la sine, de la viața pământească, la locurile cerești”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea domnească, Cuvântul II, PSB, vol. 29, p. 421. footnote>. Asemănarea cu Dumnezeu constă în faptul că omul reproduce într-o anumită măsură pe Dumnezeu. „Dacă cineva imită în viața sa - zice Sfântul Grigorie de Nyssa -, însușirile naturii divine, se preface
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
corale, fiind deosebit de full-anthem pentru cor fără soliști. Sub influența stilului italian anthem-ul se dezvoltă în direcția separării secțiunilor în recitative, arii elaborate ansambluri și coruri care accenturează mai mult grandoarea excesivă decât intensitatea. Schimbările liturgice după 1960 au eliminat rugăciunea de dimineață și de seară, care creeau un context normal pentru anthem, din poziția centrală în serviciul religios și au transferat accentul pe cântecul coral sau congregațional. În noua carte liturgică Common Worship (2001) nu este stipulat anthem-ul în mod
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]