1,294 matches
-
din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un pic de curaj - nu strică, se vede, să-ți scoți din când în când din omenire capul de piatră ori piciorul de bronz: Poate, îmi zic, puțină solemnitate ar mai putea să intimideze. Încât
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
Nina Croitoru Bobârniche (ed. a II-a, 2003), coclit apare, alături de oxidat, doar că determinant stabil și cu sens intensificator al substantivului fraier: ,fraier oxidat / coclit = prost peste măsură". Metaforă alterării este echivalabilă cu aceea, mult mai veche, a adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci altfel am trece de ruginiți" (N. Filimon, apud DLR). În momentul de față, coclit apare adesea că substantiv, în
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
prost peste măsură". Metaforă alterării este echivalabilă cu aceea, mult mai veche, a adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci altfel am trece de ruginiți" (N. Filimon, apud DLR). În momentul de față, coclit apare adesea că substantiv, în structura depreciativa cu prepoziția de : ,Puteți să scrieți la ziar că a cîștigat un coclit de ardelean" (news.softpedia.com); ,oricat de mulți bani ar avea
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu-i papagalului său despre Dumnezeu. Auzi scrîșnetul drugului în curte, cînd moșul Laurel deschidea poarta cea mare
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
tânărului și mândrului Simeon Mustafa, pentru care orice carte cu slovă românească era ca un grăunte al Evangheliei (Ioan 12, 24). După cum la fel îl vede, în capitolul Dor vechi, mai cu seamă pe însoțitorul său care, ca un mazil ruginit și ireductibil de pe lângă apa Nistrului, capătă accente lirice când vorbește despre frumoasa, bătrâna Moldovă și socotește că nu-i de mirare că pentru moldoveni dragostea de pământul lor a devenit aproape o boală (p. 23). Aceasta fiind și cauza pentru
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
un nou regn se va naște din sufocarea înscenată/ la care mă supune această lume de menhiri concentrici" (ibidem). Nu fără a-și face un autoportret în maniera autoironică a ciocnirii șocant-neverosimile de materii eterogene: ,prin curți interioare cu scripeți ruginiți/ pe unde ploaia rupe cîrlige lungi resorturi/ mecanice spuzite aici de-o viață-ntreagă/ eu am trecut/ așa cum trece-n zilele de luni/ zugravul zilelor de luni/ cu aerul acela blond de vietate dizolvată/ și cîrpe atîrnă/ din gura celor
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Jocul copilei cu castanele apare încărcat de sugestii erotice, ca și de gingășii maternale. E o anticameră înfiorată de impulsurile delicate ale feminității in spe (Un miracol). Spre a-și potența visul, autoarea se sprijină pe beția senzațiilor. Un acoperiș ruginit îi sugerează vopseaua roșie sau sîngele „ca-n mansardele pictorilor parizieni/ îmbătați de culoare și alcool”, ducîndu-i fantezia și mai departe, spre „gîturile lungi ale femeilor”, cu „ochii goi”, ațintiți „dincolo de camerele sordide/ unde pictorul/ trist/ imortalizează trecutul prezentul viitorul
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
ușă. - Sper că ai ințeles, până la ora 16 te aștept... O hală de dimensiuni mari, 32 metri lațime si 100 metri lungime, arată ca și părăsită, pentru că doar ici-colo câte un om încearcă să învărtă câte un utilaj, dacă nu ruginit atunci fără culoare și dacă reușește să-l învârtă se vede că este ceva forțat pentru că scoate mult zgomot si mult fum. Geamurile laterale dacă nu lipsesc cu desăvârșire atunci este pe ici-colo câte un material înlocuitor care să țină
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
goale, strălucitoare, cu puțină apă-n ele, ale conservelor aruncate-n gunoaie imunde! Străduțele întortocheate, subțiri, cu nume incredibile! Să ai un amor înfocat c-o fetișcană deocheată de pe strada Pompei (nu Pompéi, ci Pómpei!). Mirosind a gaz lampant! Cuiele ruginite, rufele nemișcate-n aerul alb, o minge de cauciuc, spartă, un burlan rupt, marginea înverzită a unui trotuar făcut din bolovani, acoperișurile cu țigla stinsă, hîrtiile vagante, motanii ficși într-un somn infinit, Doamne, unde sînt? Dacă l-aș fi
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
armele și fără a fi pacea-ncheiată, zac taberele-n asfințit. Balanțele păstrează o clipă echilibrul și-acum, în seara toamnei învinsă de-atâta liniște mă trezesc într-o singurătate mai grea decât lupta. Și numai frunze, numai frunze cad arme ruginite - cu care timpul a învins. Cuvintele ucigașe au intrat în teacă cuvinte blânde n-am de unde-aduce. Unii-au ieșit din lupte infirmi dar uneori își uită infirmitatea se iubesc și se îngăduie; eu am ieșit din luptă fără râs
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
aș face cu ei construire decantor pe terenul vecinului cum improvizez o eșarfă își mănâncă din cur driverele după siteul producătorului sigur sunt bune sau poți avea surprize când visezi maica cu țigara cu ce să dau pe un robinet ruginit k să îl deschid ce plm mănânc eu azi de când nu mai fumez am inceput sa ma inbolnavesc foarte repede cum să mă opresc din mincatul mucilor? cum sami ajut copilul să ia bacul cum reușesc să obțin roșu aprins
Porecle pentru iubite plinuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19163_a_20488]
-
2082 din 12 septembrie 2016. E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
chiar lângă primul-secretar, de ziua Republicii când se făcea defilare. Domnul Pandele, om înțelept, își băgă picioarele în invitație, dar mașina o dădu că nu prea era de glumit. Peste câteva zile vându și Dacia cea foarte puțin zgâriată și ruginită, luă pe ea o sumă rezonabilă și cu aceasta petrecură o seară faină, toți trei, plus nevestele, la un restaurant din centrul orașului. Luat de trufie și de țoiurile de palincă, Ati îi spuse lui Pandele: - Mei Pondele, dache ascultai
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
să mă trezesc dimineață / Cu mâinile soarelui pe obraz”. Viziuni stranii, logodite cu visul, cu febra, cu halucinația se revarsă în imaginație cu forță de sugestie puternică, așa cum reies din poezia „Mare de fluturi”: „Treceam prin noaptea de febre, / Clopote ruginite strigau în biserici / Cântece căzute în uitare...// (...) // Mă năpădeau ierburi uscate / Și păsări amare / Zburau în jurul meu, / Ducându-mi privirea prin / Intersecții ciudate, / Unde gândurile se logodeau / Cu vârstele anotimpurilor pierdute. Și-n noapte m-am pierdut / Într-o mare
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
Reflectii > STRĂDUINȚĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului STRĂDUINȚĂ! Mă străduiesc din hieroglife, Să te descifrez precum Champollion, Prin aceste scrieri apocrife, Să redevin pe drumul vieții om. Îmi ung angrenaje ruginite, Cu acele cuvinte de iubire, Pe care le aranjez, revizuite, Într-un scrin, pentru nemurire. Nu mai sunt acel tânăr izvor, Am devenit un râu de ani, Cuprins de viață și de dor, Dorință comună, de profani. Referință Bibliografică: Străduință
STRĂDUINŢĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360771_a_362100]
-
Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ani apuși în spatele surâsului tău clipe de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E Toamna sus pe deal păzește via Împrăștiind miros de tămâioasă, Se-apropie tiptil-tiptil chindia, Ca o nevastă tânără, sfioasă. Eu te privesc cum stai în asfințit O umbră-ntunecată, dragă mie Sub soarele la fel de ruginit Ca frunza ce foșnește toamna-n vie. Ciorchini de struguri dulci să-ți dau aș vrea Zdrobiți în dinți ca tu să le simți gustul, Capul să-ți odihnești pe mâna mea Și de pe buze, eu să adun mustul. Te-mbrățisează
TOAMNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385129_a_386458]
-
am tăcut... XI. SPINI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. SPINI era frig și era iarnă ningea acut în noi, pe lângă noi era atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng se scurgeau agonic pe pământ
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
plecaseră demult m-am înțepat într-un spin și am țipat nu am știut și l-am certat dimineata priveam trist ... Citește mai mult SPINIera frigși era iarnăningea acutîn noi, pe lângă noiera atât de frigîn camera goalăafară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafirroșul aprinsera culoarea luiîn albul pur, din jursoarele se risipeape aici, pe undevajos cădeau petaleuna câte unaera ploaie și vântși cețuri plângeau prin crângse scurgeau agonic pe pământafară niciun cântpescărușii plecaseră demultm-am înțepat într-un spinși am țipatnu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Ca o vioară fară de arcuș... Mă iartă toamnă că puțin mi-ești dragă... Doar trena ta de frunze mă încântă... În mine intri și mă lași fără de vlagă, Și gânduri negre mintea îmi frământă. Mi-e jale de pădurea ruginită, De tot ce a fost viu și-acum e mort.. Mă iartă, toamnă rece,-ngălbenită, Că eu venirea ta, nu o suport... De-ai fi venit și-ai fi lăsat să cânte, Și mierle, presuri, greierii în cor, De-ai
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384327_a_385656]
-
Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TE CAUT Te caut în primăvara din toamna mea târzie, un anotimp de poezie. Cu tine s-au trezit, încântat, simțurile amorțite, și am cules, toate visele căzute că frunzele ruginite, din copacul cu dor. Te caut, dar mă găsesc pe mine, mereu mai plină de tine. Te caut în clipele de dor, care-mi biciuie trupul și mă îngrop în dorința din gândurile tale. Te scurg fir cu fir prin
TE CAUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382373_a_383702]
-
aflu. Pune valiza jos și se așează pe ea.) Chiar am obosit. Am bătut la multe uși. N-aveți idee câte uși am întâlnit! Am întâlnit uși de lemn ce ascundeau în spatele lor chipuri ofilite, uși de fier cu glas ruginit. Și pe aici sunt numai uși. (Se ridică de pe valiză și se apropie de uși.) La care să bat? Aici e o ușă albă. Se plimbă arătând spre fiecare ușă.) Poate e prea bătrână. (Se depărtează de ușa albă.) La stânga
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a avea de mâncare. Femeia stă acum în poziție acvatică, din ea ies în spirală miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți precum târziile vești. E ispititoare în a sa așteptare cu inima înconjurată de spini, deschizând ochii înlăcrimați de sudoare iși reproșează multiplele vini. Ne urmărește soarele pătrat, negru de strălucire, în timp ce peștii curcubeici către el migrează într-o uriașă spirală
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
îți picură încet în vene, e toamna poveștilor scrise, - amintiri ce zac în catrene. Cu dor de viață sunt flămânde, dansează și se aplecă-n vânt, câmpii de glasuri tremurânde, să-și țină al toamnei jurământ. Pe răni de glie ruginite, pășești pe frunze ce suspină, destinul lor trăiește-n tine, căci soarta lor cu-a ta se-mbină... Le calci cu un regret în suflet, le ții în mână... răsfiri în vânt, prin visele rămase-n cuget, pierdute în toamne
CU UN REGRET ÎN SUFLET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382640_a_383969]
-
irosit n-a istovit din ruga mea ce se înfruptă din frisoane am strecurat pelerinaje poame de treci hotarul neînfrânt am să ți-l cânt dar să te oprești cărări- poteci de treci la Mănăstirea din Castel odihna mea un ruginit rastel Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CANŢONETE CU STICLETE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383861_a_385190]