800 matches
-
adunasem tot felul de lucruri ciudate, precum olărie veche, vase de aramă și de alamă, iar pe pereți adunasem câteva stampe atrăgătoare. Pe un chaise-longue de pânză întinsesem o învelitoare de nuanță portocalie ștearsă, încărcată cu o mulțime de perne ruginii. Combinarea culorilor era cât se poate de frumoasă și bineînțeles toate încăperile erau ticsite cu flori. Odaia cea din fund nu era decât o bucătărie în care se puteau face adevărate bucate, dacă aveam poftă să pregătesc musafirilor mei o
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
foc // Se coc în sâmburi de odihnă, macii // Te-ndemn să pleci, te-ndemn să vii curată // Să spargem taina unui cuib de cuci” Ne cheamă vara) În poema Noiembrie,descoperim un pastel autumnal cu elemente specifice locului: transhumanța, culorile ruginii, aracii viilor care bolesc, ogoarele desfundate, vântul care anunță venirea iernii. Darurile toamnei se regăsesc transpuse în pinacotecă. Natura poeziei lui Teodor Barbu nu este doar cadru, ca la romantici. Ea este pretext pentru etalarea sentimentelor, a intimităților, a stărilor
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Balansoarul_cu_vise_poeme_de_teodor_barbu_cronica_de_emil_istocescu.html [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
mai țâșnesc florile somnului în așchii colorate și vorbitoare arse în creuzetul creierului ca-ntr-un crematoriu clandestin în grabă mi se zbârcesc toți nervii, sufletul ca o ciupercă fleașcă cu greu își eliberează sporii în măduva unui sentiment anemic, ruginiu ce mișcă alene frunzele atinse de lehamite și de fiorul reavăn al naturii e toamnă iar în mohorâtul meu destin mii de cari îmi sapă galerii prin ochi, prin limbă, prin auz gândurile toate țâșnesc ca jeturile de lavă dintr-
Poezii by Lucian Alecsa [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante de mov și galben viu, iar flori
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1425234462.html [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
lacrimi se desprind / în banca a treia nu-i nimeni să le prindă / sufletul căuș împră[tie miresme de crini / ar trebui să dezgolesc tot cerul / să smulg amurgul ce-mi urlă acum prin vene / de absența ta mi-e ruginiu și mi-e pustiu / chiar dacă știu că împarți cu îngerii / o altă dimineață”. Personificarea este figura de stil predilectă a poetei, reușind să dea cât mai multă expresie versului: “pomii își înghit limbile până la rădăcini / să nu-i doară nodul
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_mihaelei_ai_cezarina_adamescu_1368172497.html [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră, prin frunzele ei ruginii, Bătând dincolo de cuvintele nerostite ale inimii, A plumb și-a rătăcire de noi, cu noi, în noi A tristețe că, odată cu mine, va trebui ca să plece pentru totdeauna... Spre nicăieri, spre niciunde... Nu-i toamnă care să nu-mi amintească
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1450617442.html [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CLIPĂ RUGINIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s toamnele aproape de suflet și ce dor Atâtea ploi de gânduri deschise peste mine! Ai aruncat năframa plecării-așa ușor Și mă pândesc furtuni
CLIPĂ RUGINIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Clipa_ruginie_violetta_petre_1361538199.html [Corola-blog/BlogPost/341281_a_342610]
-
aripă. Și dacă încă-i vie dorința de-a te crede Și de-a te strânge-n brațe cu aripi de cocor, În primăveri albastre o floare se mai vede; Dar astăzi se sfârșește pe galbenul covor... Referință Bibliografică: Clipă ruginie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CLIPĂ RUGINIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 by http://confluente.ro/Clipa_ruginie_violetta_petre_1361538199.html [Corola-blog/BlogPost/341281_a_342610]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FEREASTRĂ ÎN CER Autor: Oana Radu Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului pustiu adânc pe străzile din sufletul meu doar o frunză ruginie iși revarsă ultima suflare în umerii pietrelor soarele nu mai pictează albatroși în casa inimii pereții însă au înnebunit aruncă spre iad căramizi și decupează cerul într-un tablou de lumină * îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în
FEREASTRĂ ÎN CER de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fereastra_in_cer.html [Corola-blog/BlogPost/348131_a_349460]
-
Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt clipa care zboară spre eternitate. Mireasma viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De cântecul
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1460744603.html [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
Istorisire > COBZARUL TOAMNEI Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori, În freamătul pădurii liniștea o curmă, Când soarele îsi lasă zboru-i,și-n urmă Se țes arpegii ruginii,sub nori. Se-odihnește-o clipă,doar,și-ar vrea, Din raze-aurii,sub domuri de stejar, În dimineța lină,să-și facă sanctuar Dar soarele-n cețuri se-nchidea. S-a îmbrăcat în ploaie si îl doare, Colindă-n tacere gradina cu
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1441451127.html [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
se-nchidea. S-a îmbrăcat în ploaie si îl doare, Colindă-n tacere gradina cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1441451127.html [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
a mea și îmi ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă, Cu lumina-n ochi și-n duh, Doamne, câtă amăgire! După grele-amărăciuni De dureri și rătăcire, Ești a mea și mă minuni. Ruginie ca o frunză Întomnată-n toamne reci, Iarna, de o să te-ascunză, Te-o găsi, să-mi fii pe veci. Doamne, câtă amintire Pentru câte n-or fi fost, În mirifica iubire Avem unic adăpost. Inocentă și sfioasă, Uneori cu
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Te_dor_ma_dori_romeo_tarhon_1389673413.html [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că se-apropie vara, o simt în amintireaCelui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubireaUnui destin de rană, lucrînd în amîndoi.O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa,Nenumărate zile de foc vin să acuzeRăcoarea milenară din sufletu-mi de nea.Isterice incendii și plumb topit prin clipe...Voi deveni o baltă cu apă, stuf și
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în: Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Memorii dulci amărui încep să-mi invadeze mintea . Mă plimb nostalgic pe aleea cu castani bolnavă de răcoarea toamnei, apăsând cu pași grei peste inima muribundă a vreunei frunze ruginii . Delirul febrei în care mă aflu accentuează tristețea care mă macină . Penița îmi aluneca neputincioasă, oprindu-se să respire, să-și ia aer și s-o ia de la capăt . Imaginația mă poartă pe aripile ei de vis . Uneori încerc să
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Umbre_de_vina_radu_alexandru_1356461080.html [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
cuvintele-n cătare, Răspântii de tăceri scriu albe-rânduri Cu slove nevăzute de uitare. Ecoul inimii se frânge-n prunduri Și-i ochiul orb, lumină nu mai are, Chemarea dorului când frânge gânduri Și stau la rând cuvintele-n cătare. Din ruginiul clipei, astăzi, grunduri Se-așează-n strat ca ultimă-ncercare, Pe șevaletul vieții-n așteptare Cuvintele să curgă cârduri-cârduri... Chemarea dorului când frânge gânduri. https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DQx14ynE69 8&h=AAQFawc1w
RONDEL DORULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1460839105.html [Corola-blog/BlogPost/380020_a_381349]
-
câtă bucurie lumina vieții străpunge prisma de sensibilitate sufletească a domnului Marian Malciu și se descompune în fascicule de culori diferite, ca un curcubeu... În versuri, sufletul domniei sale s-a descompus în verdele primăverii, în galbenul, roșul, albastrul verii, în ruginiul toamnei, și , mai ales, atât de frumos, în ALBUL iernii. Sub imperiul lui stă un om de zăpadă, într-un colț de ogradă, stau doi îndrăgostiți ”cu palmele-căuș” dorind să prindă fulgii în zbor (”Îți amintești?”), stă o inimă îndrăgostită
MARIAN MALCIU ŞI PRISMA DE STICLĂ A LUI ISAAC NEWTON, ÎN ANALIZA DOAMNEI GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419713648.html [Corola-blog/BlogPost/366530_a_367859]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POLEN Aleargă toamna frunzele-n pădure, Le răvășește-ntruna pe poteci, Prin vălmășagul lor te văd cum treci, Dar nu știu care gând o să te fure. Spre ruginiu și galben să-ți apleci Privirea, ce de ele să se-ndure. Vor verdele din ochii tăi să-l fure, Dar n-o pot face, dacă pleci și treci. În depărtări îți risipești polenul, Pe care vântu-l duce către floare
POLEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1478541792.html [Corola-blog/BlogPost/382236_a_383565]
-
de țăran, din grădinile bogate și darnice ale țării. Zilele scad tot mai mult și vântul de miazănoapte începe să șuiere cu îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
pădurea de brad care se cațără pe versantul muntelui, iar mai sus lasă liber tabloul labirintului stâncos cu nenumăratele hornuri și fisuri. Doar câțiva brăduți mai îndrăzneți încearcă să escaladeze abruptul stâncos, iar pe alocuri mușchiul verde presărat cu ierburi ruginii întinează ca niște pete cenușiul pietrei. Pe așa zisul „Platoul Bucegilor” pașii te poartă către acele stânci neclintite de furia stihiilor naturii, numite Babele și Sfinxul. Cam impropriu spus „babe” căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 by http://confluente.ro/Bulevardul_din_carpati_ion_nalbitoru_1368947806.html [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu mai știe. Ne rămâne ca un parfum de viață călătoare, Ca păsările să zburăm, trudim... Ne trece timpul și speranța ne mai moare, Și de lăsăm sau nu
AZI SUNTEM NOI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1448298275.html [Corola-blog/BlogPost/342876_a_344205]
-
Printre realizările lor cele mai marcante se numără Muzeul Soulage de la Rodez, un ansamblu gândit în linii drepte și unghiuri, cu pereții exteriori din corten, un oțel oxidat, care ia culoarea pământului. Este vorba despre cinci paralelipipede a caror culoare ruginie amintește pământul vulcanic și se acordă cu gresia locală. “Noi împărtășim cu Pierre Soulage același gust pentru materie și pentru puritatea liniei”, explică Ramon Vilalta la inaugurare. Mai curând decât să rivalizeze cu catedrală din Rodez, RCR a preferat să
Laureații Premiului Pritzker relevă natura, aerul, esența lucrurilor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105746_a_107038]
-
semințe, de la dovleci, la castraveți creți, tărtăguțe, sau cine își mai amintește din multitudinea de produse ale toamnelor românești, fie ca să ne îmbogățească cămările sau hambarele, fie sufletele prin frumusețea lor. De relatat câtă frumusețe poți regăsi în bogația toamnei ruginii petrecută pe străzile Iașului de către un turist, ca și mine venit din cine știe ce colț de țară și câtă încântare și relaxare sufletească ar găsi el, ar mai fi multe de spus și aș putea să mai umplu câteva pagini, deoarece
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415860191.html [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
putere pe care nu credeai că o ai. Și o speranță că, o dată ce timpul tău s-a sfârșit, vei regăsi steaua care ți-a vegheat căile și te-a îndreptat spre Lumină. Treptat, treptat, cerul inimii se înseninează și, din ruginiul care a invadat întreg organismul, albul transpare în muguri de petale. O nouă primăvară e așteptată. Deși întârzie, știi precis că o să vină. Toate aceste transformări au loc însă, datorită uitării, a iertării de sine și de celălalt și a
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_poezia_dorului_si_dorul_poez_cezarina_adamescu_1333985348.html [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]