6,798 matches
-
Trebuie spus că piesa este bine scrisă, cu o construcție teatrală și dramatică de o notabilă subtilitate, cu o atmosferă ciudată, mereu parcă la limita ilegalității cu libertatea. Dramă locuitorilor unei țări din Est - Iugoslavia - prosperă pe vremuri, astăzi o ruină este refăcuta din trei perspective planetare distincte, din punctul de vedere al unor emigranți "surprinși" în aceeași seară: seară de Anul Nou la Praga, în Australia și la Hollywood. Țări și continente diferite, situații materiale diferite, profesiuni diferite. Același sînge
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu turme de porci și cîini tolăniți peste tot iar țiganii prezenți peste tot, locuind și printre ruine. Și, deodată, peste cîțiva zeci de pași, se ajunge pe o stradă care dă într-o piață, apărînd ceea ce călătorul numește "strălucirea și luxul capitalei suprarafinate, cu magazine bogate și palate așijderea, chiar dacă pavajul este rău întocmit trec trăsuri în
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
vor avea și puterea de a trăi." A vedea în natura supusă rațiunii un lucru negativ înseamnă, desigur, numai un aspect al chestiunii. Nemulțumirea față de constrângerile mai sus pomenite e însoțită de "dorul de codru" - și, la romantici, de fascinația ruinelor, nu numai pentru că sunt vestigiile unui trecut plin de mister, ci și pentru că reprezintă cea mai bună dovadă că natura își recucerește drepturile. Fără a insista asupra vechii grădini cu strictețea ei, Eminescu descrie grădini căzute în paragină, cum ar
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creșteau generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc ca o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trăsura intră în curtea plină de ierbărie și de huci sălbăticit..." (Eminescu 1982, p.228) în Cezara, cele două mânăstiri pomenite la începutul și sfârșitul nuvelei au curți părăginite - cadru destul de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt albe, aparent complet lipsite de sentimentalim, Petre Stoica nu ezită să-și exhibe stările sufletești. Poemele sale emană, de aceea, un soi de tristețe cvasi-romantică, o melancolie specifică literaturii create pe ruinele fostului imperiu chezaro-crăiesc. Chiar și în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
șomaj, privatizările întreprinderilor, inflația ("...ie lumea rea și amarâtăă!..."); simțim ca pe un fier încins în clocotirea forței muncitorești la mineriadă "vorbele scrise-scandate-cântate-recitate ale unei noi istorii". Recunoaștem cu resemnare în paginile cărții fauna ciudată ce începuse să bântuie printre ruinele defunctului regim comunist, înlocuind specii pe cale de dispariție, securiști, feseniști, sau pur si simplu îmbrăcându-i pe cei rămași cu hainele proaspete de viitori aderenți la occidentalizare. În locul stemei decupate de pe tricolor, apare "Zona Liberă de Comunism" din Piața Universității
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am întrebat, drumul. De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai aprins nimeni
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise. Lucrurile au rămas orfane fără cântecul zeului. De ce să merg ?. Am întrebat, drumul. De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele. Demult, n-am mai aprins nimeni un foc. Pentru sine. Pentru iertare. Pentru zei. Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg.Mi-
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Și totuși, acesta nu e sfârșitul. Sfârșitul poate fi oricând. Citește mai mult La răscruce de vânturiDrumuri înnodatepornesc dinspre mine.Mi-e frică să merg.Mi-e frică să stau.Nu mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg ?. Am întrebat, drumul.De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele.Demult, n-am mai aprins nimeniun foc. Pentru sine
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
mai e nimic aici.Pustiul s-a cuibărit încetîn ruine colorate.Îngeri călare, au plecatdin oraș.Nu mai bate nimenila porțile poemelor scrise.Lucrurile au rămas orfanefără cântecul zeului.De ce să merg ?. Am întrebat, drumul.De ce să stau ?. Am întrebat, ruinele.Demult, n-am mai aprins nimeniun foc. Pentru sine. Pentru iertare.Pentru zei.Și totuși, acesta nu e sfârșitul.Sfârșitul poate fi oricând.... XXVIII. ROCHIE PE MALUL APEI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
știu la cine să vin și la cine să mă-nchin, e numai feerie și culoare, a visa, visând, visare... noaptea nopților se lasă peste ceruri de mătasă și ușor trece prin mine ca un zumzet de albine. urc pe ruini, un călător, spre tăcutul meu izvor și ascult așa o boare cu frunze fermecătoare. șoldul lunii prins în șes a căzut și l-am cules, neumbrită izbăvire, când te-am întâlnit, iubire... marți, 24 februarie 2015 Referință Bibliografică: seară melancolică
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
o groapă de gunoi, unde a fost o fântână ridicată de strămoși, „drept recunoștință pentru păstrarea ființei naționale a poporului român”. Un mesaj mustrător (aș zice eu) pentru generațiile actuale, un îndemn la trezirea conștiinței românilor, care au transformat în ruine și gropi de gunoi realizările strămoșilor, prin delăsare, nepricepere și, de multe ori, trădare. De aceea vă îndemn, dragi români, citiți aceste cărți ale căpitanului-erou Ștefan Jurja! Citiți și vă cutremurați! Năstase MARIN Galați, 2 martie 2015 Referință Bibliografică: Între
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
mai bine..! Ce s-a întâmplat ,românule,cu tine? . Cand libertatea noastră vine, Ies ,vulpile ,pe rând ,din vizuine, Să fure țară ,fără de rușine, Să vândă tot în țările străine.... Ce s-a ales ,românule ,de tine? Uzine,fabrici...campuri-doar ruine, Trenurile ,nu mai au nici sine; Foamea de bani,n-are cortine. Ne-au fugărit în țările străine... Ce s-a întâmplat ,românule,cu tine? , Pământul nostru", aur ,inca tine...... Privești pe înaltele coline, Biserici,mănăstiri divine, Ne dă speranță
CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382802_a_384131]
-
poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite de-a binelea. Pe porțiuni mici, câteva versuri mai reușite devin contrastante: "într-o pustie sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
asemenea colaboraționist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morții. Datorită unor cunoștințe de dinainte de război, dar și cu ajutorul surprinzător al unui ofițer german, Szpilman reușește să supraviețuiască. El se ascunde printre ruinele orașului Varșovia. În următorii șase ani, pianistul va trăi suportând ororile războiului. În 1946, Wladyslaw Szpilman scrie „Moarte orașului“, un volum de memorii în care își povestește incredibilul destin în mijlocul ororilor naziste. La Festivalul de la Cannes 2002, filmul a câștigat
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]
-
Diesbach - Prințesa Bibescu - Ultima orhidee, vol. I-II (Ed. Vivaldi, 350 000 lei); Umberto Eco - O teorie a semioticii (Ed. Meridiane, 190 000 lei); Cătălin Avramescu - Filozoful crud. O istorie a canibalismului (Ed. Humanitas, 195 000 lei); Al. Husar - Dincolo de ruine - cetăți medievale (Ed. Institutul European, 131 000 lei); Alain Guerreau - Viitorul unui trecut incert (Ed. Cartier, 133 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Triptic fascinant În romanul caleidoscopic, splendid scris, se
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]
-
ocupație din viața ta. Renunț la toți invadatorii, de trup și de suflet. O să ne mai vedem la față doar în no man’s land. Acolo unde un înger ne face semne de la mare depărtare, invitîndu-ne să intrăm: paradis în ruine, de închiriat. Clauze I. Femeile iau întotdeauna forma visului care le conține. II. De fiecare dată cînd bărbatul și femeia încearcă să reconstruiască Arhetipul, compun o ființă monstruoasă: perechea. III. Sînt un Adam care visează în paradis, însă întotdeauna mă
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
în Levitic, pedepsită cu moartea. „Cine blasfemiază numele lui Iahve va trebui să moară; iar comunitatea îl va lapida” (XXIV, 16). Este cunoscut precedentul profetului Ieremia, care a fost arestat și amenințat cu pedeapsa cu moartea pentru a fi prezis ruina Templului (Ieremia XXVI, 1-19). Efectul de dezaprobare generală pare a se fi produs: „Iar cei ce treceau pe acolo îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Huu! Cel care dărâmă templul și în trei zile îl zidește, Mântuiește-Te pe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Puneți degetul pe un vers, indiferent dacă la începutul poeziei sau la mijloc, spuneți versul și să vedeți consecința. Președintele a schimbat o privire cu membri și ne întâlnind nicio obiecție, a luat cartea și a deschis spunând: Biserica n ruină... Iar eu Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul. Se pare că vrăjește, și că-i auzi cuvântul Lună tu stăpâna lumii desface cartea un alt profesor Ce pe-a lumii boltă luneci
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
pur, centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și un interpret al lor, uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile, iar „ruina obrazului” și a întregului corp este tot mai vizibilă, poezia din Puntea păstrează distanța, creînd și utilizînd o perspectivă, folosind un unghi fie religios, fie filozofic, fie, pur și simplu, omenesc pentru a asimila creativ suferințele, pentru a le da
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
își amintește că părintele i-a povestit un episod în care protagonistul era Emil Cioran. Acestuia din urmă nu îi venea să creadă câtă veselie era pe străzile din Paris, moment în care - la cutremurul din 1977, în România erau ruine, durere, suferință și moarte. Tot Cioran i-a mărturisit cum, după cutremurul din 4 martie 1977, ieșit pe stradă și indignat că parizienii se plimbă și se distrează în vreme ce poporul român trăiește o tragedie, îi venea să facă țăndări toate
Parizienii se distrează în timp ce românii trăiesc o TRAGEDIE by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27263_a_28588]
-
cu Cioran pe stradă, l-a recunoscut și a exclamat: Sunteți domnul Cioran?!, iar filosoful a replicat: AM FOST! — Așa se cade să zic și eu acum: Am fost, am fost Bazil Dumitrescu, cel de azi e altcineva, doar o ruină. Sunt cineva absolut inutilizabil, ca un aparat stricat și complet depășit, dragă domnule! Această istorioară rostită de gazda mea cu atâta efort și chiar cu atâta suferință fizică îmi dă sentimentul că totuși mintea lui păstrează o rezervă de spirit
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Profesorul adoarme iar. Acolo, în fotoliu.Și motanul cel negru, la fel. Nu am nimic altceva de făcut decât să-l învelesc cu pledul vechi și să ies tiptil. Ce s-a ales de el: nu mai e decât o ruină, un biet om devastat de Alzheimer, cu vorbirea alandala și mintea la fel, un om dus cu pluta. Doamne, trebuie neapărat să găsesc un loc pentru el într-un azil. Neapărat. Respir ușurat când mă văd ajuns în stradă și
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
dovedi valoarea. 1132. Ce altceva este rostul lumii decât o pensulă care nu-și găsește vopseaua niciodată pentru a picta imaginea adevărului? 1133. Valoarea este o notă din solfegiul amăgirilor fredonat de Dumnezeu la ceasul creației. 1134. Onoarea este o ruină a unei amintiri ce trebuie să fie valoroasă. 1135. Bunătatea este imaginea pe care am vândut-o demult Lui Dumnezeu pentru fericirea de a ne fi creat atât de absurzi. 1136. Nonșalanța este o filă din uitarea de sine nerecunoscută
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]