1,096 matches
-
vergeturilor Doi ciorapi negri cu portjartier și dantelă în partea de sus O pereche interesantă de chiloți negri Un sutien negru, din categoria miraculos, nu doar senzațional O sticlă de vin roșu O rochie O pereche de pantofi Pentru decorare: Ruj roșu în nuanța târfă Mai multe straturi de rimel negru Mod de preparare: Puneți de-o parte ciorapii, chiloții și sutienul. Îi veți folosi mai târziu. Luați femeia. Verificați-i ochii și pielea ca să vă asigurați că n-a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o să spună propoziții de genul: „Iubitule, a fost minunat“ și „O, Doamne, nu te opri“ în timp ce fața îi rămâne serioasă. Obligați o soră, de preferat Anna, să aibă grijă de copilul mai sus menționat. Adăugați o doză generoasă de ruj roșu în nuanța târfă, mai multe straturi de rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tehnica subtilă folosită de dimineață fusese, haideți să spunem, mai mult decât puțin convingătoare. Așa că acum trecusem la tehnica atacului la jugulară. În timp ce-mi aplicam chestia pișcăcioasă cu care mă dădeam pe buze ca să nu mi se întindă rujul, mi-am dat seama ce groaznic era totul. Era așa de oribil. Obișnuiam să mă machiez cu atât de multă grijă în vremea când mă întâlneam cu James la începutul relației noastre. Și iată-mă din nou garnisindu-mă, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsați la o parte certurile, lăsați la o parte sexul, lăsați la o parte gelozia. Dar scoateți-vă pălăria și țineți un moment de reculegere în memoria legiunilor de tuburi nenumite de fond de ten, de rimel, de tuș, de ruj și de fard de obraz care au murit ca să facă totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc că arătam bine. Eram înaltă și slabă și aproape elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scump ca s-o dovedesc! Nu că James ar fi fost zgârcit sau rău. Unde e cazul, trebuie să-i dăm ce-i al lui, etc., etc. Dar zilele în care îmi puteam cheltui salariul pe o lună întreagă pe ruj, reviste și alcool trecuseră demult. Foarte demult. Să fii matur nu e chiar așa cum te face lumea să crezi că e. Nici pe departe. Acum era mult prea târziu, dar îmi doream să fi citit textul ăla tipărit cu literele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o sfoară și striga fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mâinile întinse. —Pot să mă uit? —Te rog. Iar trusa mea de duș e acolo pe podea. Mai sunt chestii mișto și acolo, dacă nu le-au ras mama și Helen. Ia tot ce vrei. Ca în transă, Maggie scotea ruj după ruj din trusă. Aveam vreo șaisprezece. Ce tare sunt! — Unele nici n-au fost desfăcute, a spus. Cum de nu le-au șterpelit mama și Helen? Pentru că ele le au. Chiar înainte de... știi... toată povestea, le trimisesem un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pot să mă uit? —Te rog. Iar trusa mea de duș e acolo pe podea. Mai sunt chestii mișto și acolo, dacă nu le-au ras mama și Helen. Ia tot ce vrei. Ca în transă, Maggie scotea ruj după ruj din trusă. Aveam vreo șaisprezece. Ce tare sunt! — Unele nici n-au fost desfăcute, a spus. Cum de nu le-au șterpelit mama și Helen? Pentru că ele le au. Chiar înainte de... știi... toată povestea, le trimisesem un pachet cu noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
New York o să am grijă să îți trimit produsele direct. — Da? Mersi. Apoi o privire tăioasă. —Te întorci? Când? Revino-ți. Nu poți să te duci nicăieri. Ai nevoie de siguranța căminului tău! Dar atenția i-a fost distrasă de un ruj. —Pot să-l încerc? E exact culoarea mea. S-a dat cu el, și l-a întins pe buze, s-a admirat în oglindă, iar apoi a fost copleșită de remușcări: — Îmi pare rău, Anna. Am încercat să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a eșuat în încercarea de a o convinge pe Rachel să nu se mărite, Claire a plecat acasă duminică seară, cu o falcă în cer și una în pământ. (Nu înainte de a-mi fi curățat trusa de machiaj de ultimele rujuri rămase. După cum spunea, trebuia să se gândească nu numai la propriile nevoi, ci și la ale fiicelor ei de unsprezece și, respectiv, cinci ani, care trebuie să își impresioneze colegele de generație.) În aceeași noapte, tata a venit să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
azi Boston Globe a făcut un clasament a cinci super-creme: Global antiride de la Sisley, Crème de la Mer, Clé de Peau, La Prairie și Formula 12. Și noi am obținut primul loc. Au zis că... — Da, dar noua gașcă nu face rujuri sau chestii de-astea, nu? Mama considera, fără îndoială, că noul meu post era o retrogradare. Cu asta, discuția s-a încheiat, dar nu înainte să am un flashback al modului cum Aidan sărbătorea de fiecare dată când obțineam acoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuit să mă pieptăn cu furculița. Să ajung în halul de a mă pieptăna cu furculița! Ce face taică-tău în baie? Stă acolo de secole! Coboară în camera lui Claire și vezi dacă nu cumva ea mi-a furat rujul. Claire, cu toată familia, și Maggie, cu toată familia, stăteau de asemenea la Gramercy Lodge. Toți erau la același etaj. Haide, m-a îndemnat mama. Adu-mi un ruj. Pe hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Claire și vezi dacă nu cumva ea mi-a furat rujul. Claire, cu toată familia, și Maggie, cu toată familia, stăteau de asemenea la Gramercy Lodge. Toți erau la același etaj. Haide, m-a îndemnat mama. Adu-mi un ruj. Pe hol, JJ dădea cu piciorul într-un stingător de incendii. Purta o pălărie galbenă cu borul mare, ceea ce Helen ar fi numit o „pălărie de cucoană“ - parte din toaleta de nuntă a lui Maggie, am dedus. Am privit asaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
oglinda între picioare, dar n-a reușit să vadă deasupra abdomenului rotunjit. —La naiba. Apoi și-a privit fața. — Uite în ce hal arăt, sunt toată roșie și îmi lucește fața. S-a pieptănat, și-a dat din nou cu ruj și și-a pudrat obrajii roșii. Cine-ar fi zis că travaliul îți strică imaginea? —Dă-te jos din pat și stai pe vine, am zis. La cursurile pentru Nașterea Perfectă ne învățaseră că statul pe vine accelerează dilatarea. —Gravitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu se folosește nimic de la borcan, ha-ha. — Nu, a răspuns scurt Mel și s-a așezat la loc. În continuare, era rândul Amandei. Care a sărit în picioare în ciuda burții. Pe buze i se întinsese un rânjet rigid, marcat cu ruj roșu. —Numele meu e Amanda Fine, a declarat ea țanțoș. Deși e mai probabil să fi auzit de mine, datorită profesiei mele, în calitate de Amanda Hardwick. A urmat o pauză în care Amanda a așteptat manifestarea unui semn de recunoaștere. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu ruj roșu purta o expresie bosumflată și defensivă. — Vrei niște cafea? i-a oferit Alice. Nu e nimic rău, s-a gândit ea, să fii civilizat. Era însă limpede că Amanda Hardwick avea altă părere. Și-a pus ambele mâini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui pluteau înapoi către ea. „Îți poți permite să faci o pauză... să meditezi la ceea ce vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altceva cu viața mea. Am alte responsabilități. În timp ce vorbea, Alice s-a simțit ușor trasă de fustă de ceea ce fusese cândva ambiția ei. A ignorat-o însă. — Da? Șefa de la Resurse Umane și-a bătut gura ridată, vopsită cu un ruj de culoarea prunei, cu un pix imprimat cu „Revistele Intercorp sunt serioase“. Ăsta e vechiul scenariu cu ultima șansă, așa-i? Alice a privit-o calmă. — Ce vreți să spuneți? Acritura a zâmbit. Cred că știi la ce mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mod destul de neașteptat, Theo s-a oprit imediat din urlat și-a început să se holbeze la ea uluit. Hugo s-a gândit că era probabil din cauza faptului că băiețelul nu mai văzuse niciodată o cantitate așa de mare de ruj la nimeni, nicăieri în lume. Nici măcar la mama lui. Care, oricum, probabil că de-acum începuse să devină o amintire îndepărtată. —Amanda e pe-aici? Ca prin miracol, Laura i-a prins din zbor firul gândurilor. —Ăăă... Hugo a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curând, la banii lui. Ai zis c-ai venit să-mi spui c-ai greșit. În legătură cu ceva. A, da. Cu un aer absent, Amanda și-a trecut mâinile prin părul ei cel costisitor. — Am greșit, a zis ea verificându-și rujul într-una din oglinjoarele de la patul lui Theo, în legătură cu mine. —Cu tine? Hugo habar n-avea la ce se referea Amanda. Femeia a început din nou să se plimbe prin cameră, încercând să nu adune jucăriile împrăștiate pe podea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a privit aproape cu afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo. Amanda s-a uitat la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se auzeau Încurajări și numele câștigătorilor. Trei elevi, cei mai buni din școală, s-au urcat pe scenă ca să-și primească diplomele colorate. În cinstea câștigătorilor Întrecerilor, douăzeci de băieți și fete, toți fardați din plin cu creion dermatograf și ruj roșu-aprins, aliniați În mai multe rânduri, au făcut karaoke după o casetă cu The Supremes, Baby Love. Curând prietenii mei intrară În bazar, un adevărat talmeș-balmeș de tarabe. În wokuri gigantice bolborosea uleiul pentru prăjit, cu gogoși plutind la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gestul ăla străvechi și alambicat pe care nici un bărbat nu-l va înțelege vreodată: și-a țuguiat buzele-n oglindă. Se produceau fel de fel de minuni în ziua de azi, pudriere cu senzori termici, telefoane mobile în formă de ruj, rimeluri cu-antenă; trebuia doar să știi să le folosești. Apoi, ca din întâmplare, a îndreptat oglinda spre cutia luminoasă, înainte s-o închidă la loc. Toată scena n-a durat mai mult de patru secunde. Nici cel mai deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]