290 matches
-
apare pentru prima dată numele român în locul muntenescului rumân. 5. Alte scrieri considerate monumente ale limbii: Însemnarea autografă à lui Mihai Viteazul pe spatele unui document din 1600, uimitoare prin laconism: „Și hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Țara Rumânească”: Scrisoarea soldatului Cocrișel care, prins de dușmani, se roagă să fie răscumpărat.
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
de interesele nobilimii) a acțional excluziv din motivele politice ale vremii, și nu există nici-o dovadă că ar fi avut vre-un motiv de conștiință națională (care în acea vreme exista doar la câțiva cărturari, poporul știind bine ce limbă „rumânească" vorbea, dar neavând ideia unirii într-un singur stat). Oricum, intervenția Poloniei și întoarcerea lui Sigismund Báthory pe tronul Transilvaniei au pus capăt încercării, și când Mihai a recucerit Transilvania a fost asasinat din ordinele generalului italian Gheorghe Basta. La
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea. Cea mai veche atestare documentara cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu, 1521, ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ (Teara Rumâneasca). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică român” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
pus astfel fundațiile unei mănăstiri domnești, pe care o lasă în grija urmașilor săi pe tronul țării: "„supt blestem am pus domnia mea, după trecerea domniei mele, pre carele îl va alege Domnul Dumnezeu a fi domn și stăpân Țării Rumânești sau din neamul domniei mele sau dintr-alt neam, îl rog ca să cinstească și să înnoiască și să întărească această carte a domniei mele pe aceste moșteniri după tocmeala ce s-au scris mai sus”". Pentru a asigura dăinuirea ctitoriei
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
în 1570 că „românii se numesc romani”, iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca: „"Sie noi sentem Rumeni"” și „"Noi sentem di sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521, ce conține mențiunea "cěra rumŭněskŭ" ("Țeara Rumânească"). Miron Costin insistă asupra denumirii de „român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române. La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în "" originile și semnificația denumirii de „român, românesc” dată Țărilor Române. Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Nașterea României ca națiune este îndelungul proces prin care poporul vorbitor al limbii denumită "pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
pυмђνєαскъ" (rumânească) a ajuns să împărtășească o aceeași conștiință națională (care inițial exista doar la câțiva cărturari) și o aceeași dorință de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane (cere devenise sinonimă de iobăgie sau șerbie), la afirmarea unei identități proprii și a revendicărilor sociale și politice consecutive, a căror concretizare este statul
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
din interior. Din patrimoniul lăcașului anterior au răzbit veacurile, printre alte bunuri, două prețioase tipărituri de la sudul munților: Evanghelia bucureșteană, din 1682 și Apostolul, din anul următor, a căror semnificație istorică o dă însăși textul însemnărilor marginale: ,aceste două cărți rumânești Evanghelia și Apostol, când au mers preasfințitul mitropolit Sava Veștemeanu la vlădicie, în Țara muntenească, prin mâna sfinției sale, trimisu-le-au prea luminatul și milostivul domn Ion Șerban Voievod, domnul Țării Românești, și le-au dat la biserica Pianului Românesc
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
vârtos cinci cuvinte cu înțelesul mieu să grăiesc, ca și alalți să învăț decât întunearec de cuvinte neînțelease într-alte limbi. Derept aceeia, frații miei, preuților, scrisu-v-am aceaste psăltiri cu otveat de-am scos de-n psăltirea sârbească pre limbă rumânească să vă fie de învățătură și grămăticilor. Și vă rog ca, frații miei, să cetiți și bine să socotiți că veți vedea că e cu adevăr.”" Dimitrie Cantemir, în cunoscuta sa operă Descriptio Moldaviae apărută în 1716, menționa următoarele aspecte
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
după ridicarea spitalului, „să-l înzestreze cu averi producătoare de venituri pentru buna funcționare și întreținere a acestui spital.” Astfel, prin acest testament, a lăsat moșiile: Dăbuleni, din județul Romanați, Comojeni, Nedeia și Nedeița, Măceșul și Măceșul Mare (Sârbesc și Rumânesc) din județul Dolj și dealurile cu viile Cernăteștilor din județul Săcuieni. Aceste moșii, împreună cu pogoanele, dealurile, viile, bălțile, acareturile, gârlile (râuri și pârâuri) și veniturile din prețurile arenzilor. De asemenea, a mai lăsat unele case și prăvălii din București, cu
Spitalul Brâncovenesc () [Corola-website/Science/326472_a_327801]
-
Apostol tipărit la București în 1774, mai întâi despre evenimentele ce frământau locuitorii din zonă: "„La anu 1849, pre când prințipatu era plin de oștirile rusești și turcești, s-au mai liniștit pacea în prințipatu Valahiei, puindu-se domn Țării Rumânești Barbul Dimitrie Știrbei voivod. Și am scris eu, să să țină minte. Dimitrie zugrav ot satu Roata de Jos”", apoi despre zugrăveala bisericii: "„Sfânta biserică din Sărbeni s-au început a jugrăvi în anu 1849, când au luat și sfințire
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la Craiova în anii 1814-1815 și încheie ciclul cronicilor muntene, povestind întâmplări din ultima perioadă fanariotă și amintind domnitorii Nicolae Caragea, Mihai Suțu și Nicolae Mavrogheni. Cronica are un farmec special, stilul literar
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”; - noi toti - români, rumâni, vlahi, valahi sau vlasi - suntem un singur neam și suntem români originari în zona în care trăim; -Biserică neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserică Ortodoxă Română și toți membrii comunității noastre naționale care sunt de credință ortodoxă trebuie să țină de structură canonica a Patriarhiei Române din Șerbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârșeț (Protopopiatul Daciei Ripensis). -indiferent ce spun
Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii () [Corola-website/Journalistic/296446_a_297775]