587 matches
-
oricui va avea prezența de spirit să-l scoată din locul acela, de lângă femeia asta care, mai crede Sophie, îi strică petrecerea de rămas-bun. Eu sunt - își zice ea, apropiindu-se tot mai mult - infinit mai tânără decât această blondă rumenă, și cu mult mai atrăgătoare. În plus, mai remarcă ea când în sfârșit ajunge la ei, am picioare mai frumoase. De-acum, hotărăște Sohpie, Ben are o prietenă care o să-i facă vânt acestei femei. Iar această prietenă sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
inim-o apucă: - " Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și vieața-mi luminează! Cum el din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. {EminescuOpI 172} Din negru giulgiu se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făcură semn lui Tanaka, samuraiului și lui Nishi să înainteze până aproape de altar. Cei trei preoții se apropiară de ei: Velasco, ce se afla chiar lângă episcop ținea în mână un vas, iar celălalt preot ducea un ulcior de argint. Rumen și îndestulat, episcopul își mișcă ușor buzele și îi întrebă pe soli ceva în latină. Velasco le tălmăci repede în japoneză și le șopti să răspundă: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mine pentru ei. Doar în ziua aceea m-am urcat din întâmplare la prima ușă. Așa, fără nici un motiv. Inagawa Sōichi (64 de ani) Domnul Inagawa are părul alb și un început de chelie, dar este pieptănat frumos. Are obrajii rumeni, dar nu este gras. Acum mai bine de zece ani a fost diagnosticat cu diabet și, de atunci, urmează o dietă strictă. Are câțiva prieteni de pahar și mai trage și el câte o dușcă. Îi place mult sake-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
inutil. Prima impresie pe care ți-o lasă e aceea a unui om de știință briliant. Cu toate astea, nu are deloc aerul acela distant de tocilar. E încă tânăr, de statură medie, nici prea gras, nici prea slab și rumen la față. Manierat, prezintă o încredre „sănătoasă“. Nu e prea vorbăreț, nu deviază de la subiect și își alege cu grijă cuvintele. Am discutat doar o oră și jumătate, însă mi-a lăsat impresia că e un om sincer, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
individ. Acest om a trăit la periferie - îți dai seama de la prima vedere. Nu folosește argouri și nici nu vorbește pe ocolite. E înscris într-un club de excursioniști. În fiecare săptămână străbate distanțe lungi pe jos. De aceea e rumen în obraji și pare vânjos. Totuși are un aer trist, poate din cauză că și-a pierdut soția. „Locuiam foarte aproape de stadionul Lotte, iar în trecut mergeam adesea acolo. Sunt destul de trist că nu mai pot merge la stadion“, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui Audbert se căscară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cât fusese, Teatrul Viu, exploziile de nuditate publică din ce În ce mai revoluționare, Dionysus ’69, copularea pe scenă, filosofia Beatleșilor; și În lumea artei, spectacolele electrice și pictura minimală. Angela era trecută de treizeci de ani acum, avută și independentă financiar, cu piele rumenă, păr alb-auriu, buze mari. Se temea de obezitate. Ori postea, ori mânca precum un hamal. Exersa la o sală la modă. El știa care-i sunt problemele - nu avea cum să nu știe pentru că ea venea și le discuta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Feffer, Îl rugase să țină un seminar la Columbia University despre scena britanică În anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de Încredere. Doar șarmant. Adică uneori Îi făcea mare plăcere lui Sammler să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund, greu, rumen, cu trăsături groase, cu păr lânos, privind intens, cu față arsă ca de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de rumenă de whisky, Își săpunea sânii. Sammler știa bine cum trebuie să fi arătat sânii. Puține, În fond, erau ascunse de rochiile ei decoltate. Așadar fu săpunită și clătită și dresul ud scos cu dificultate veselă și fu condusă În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
calici. Incapabili să se separe de practicile ce le aduseseră banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare al nasului; Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi În vârstă care citiseră despre Morgan În ziare se refereau la el cu Înaltă considerație drept Piepernotter-Morgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umane sau metabolizată Într-o multitudine de creiere sau eliberată din tot atâtea intestine, și te ajungea - o, și Încă ce adânc! Din când În când te surprindea o plăcere aprobatoare ori Închipuită, aparent lipsită de noimă, sugerată de surul rumen al pietrei clădirilor, de colțuri răcoroase la adăpost de căldură. Fericire de la lumea Înconjurătoare! Pentru o oarecare vreme domnul Sammler rezistase la asemenea impresii fizice - fiind ademenit aproape comic de dulceața momentană și accidentală. Pentru destul de mult timp simțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și uscățivă, fața mică și rumenă, zbârcită pe o parte. Era chiar mai mult decât respect pentru relația de rudenie pe care epoca, exprimându-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tăcută înaintea vetrei. Acuma las la o parte uimirea mea, poate voi fi boldit ochi minunați, poate mă credeam încă sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți începură a mânca în tăcere - își ridicară ochii și se priviră prin luminile rumene ale focului. Atunci zăriră pe cel nou venit și intrară în vorbă cu el. În sara aceea străinul a răspuns multora, dar a ținut minte pe puțini. Abia într-un târziu, când cei sătui plecară și la focul de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băuturii. Cumpăra vopsea, asta făcea. Vopsea albă, apropo. Pentru casa lor din Bah Hah-ba. I-a dat un strat de vopsea pastelată cum l-ați rugat voi, dar încă nu înțelege ce v-a venit să vopsiți toată casa roz. Rumen de bună dispoziție, s-a uitat de la Aidan la mine, apoi în ochi i s-a aprins o sclipire de panică. Ea nu e Janie. După cină, eu și Aidan am stat în vizuină; atmosfera era puțin încordată. —N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cancer, cu dureri foarte mari. Dar nu mai simte nici o durere acum. Acolo unde este e „mai bine decât morfina“, îmi zice. Vrea să-ți spun că te iubește, că ești un băiat bun, Ray. Lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii rumeni ai lui Ray și ni s-au arătat cadre cu mai multe alte persoane care plângeau. —Mulțumesc, doamnă, a zis Ray răgușit și s-a așezat, în timp ce oamenii de lângă el îl băteau încurajator pe spate și îi strângeau mâna. Următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în casă decât bărbat, a strigat Helen dintr-un dormitor alăturat. Cum mai poți să-l respecți, chiar dacă are o sculă mai mare decât media? Toată lumea se învârtea în fața salonului Quaker, gătită de sărbătoare; alcoolici convertiți cu tenul curat, irlandezi rumeni, din care cea mai mare parte erau unchi și mătuși, și Bărbați Adevărați cu părul lung, atât de mulți încât păreau să fi fost recrutați de o agenție de casting. În mulțime l-am zărit pe Angelo, îmbrăcat în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a celor cărora le‐ au dat viață. Obrajii mamei sunt acum un hrisov nobiliar în care e‐ ncrustată, în alfabet unic, viața mea și a fraților mei, cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]