18,699 matches
-
și pentru noi războiul și n-am mai fost stăpân pe viața mea, ea s-a desfășurat după cum au vrut alții”. În septembrie 1944, s-a dat ordinul ca toți sașii să fie pregătiți de plecare, în 48 de ore. Rușii înaintau spre Germania și, dacă i-ar fi prins, i-ar fi omorât ori i-ar fi trimis în Siberia. Cu căruțe, pe jos, cu trenul, care cum a putut, sașii din nordul Transilvaniei s-au retras înspre vest, până în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
nevoie doar de un bun ascultător! Oricum ar fi, cea mai tulburătoare dintre amin-tirile lui este aceea despre plecarea lui Hitler din Berlin, înainte de termi-na-rea războiului. O poveste care in-firmă varianta sinuciderii lui înainte ca bunkerul să cadă în mâna rușilor. „Pe la sfârșitul lui martie 1945, eram în vestiar la Otto, acolo unde curățam cizmele. Eram curios să aud ultimele știri despre front și țineam radioul deschis tot timpul. Voiam să știu până unde a ajuns războiul. Deodată, la radio aud
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
cu sufletul în așteptare. La 7 fix s-a auzit Führeru’, care a făcut un apel la tot poporul german, bătrâni, tineri, femei, bărbați, ca să puie mâna pe orice arme, pe sape, pe topoare, care cum poate, să nu lase rușii să vie în țară. Am fost emoționat, mi-am dat seama că e sfârșitul aproape. Fuga Cu cizmele făcute de el „Io, la noapte, plec cu Führerul. Suntem 24 de ofițeri”. Colonelul Otto avea un frate care lucra și el
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
fii liniștit, că de la mine nimeni nu scoate niciun cuvânt, i-am spus, și așa a fost. Am tăcut până azi”. Sfârșitul războiului Cu caietul de amintiri După seara aceea, Johann n-a mai avut cui curăța cizmele în bunker. Rușii se apropiau tot mai mult și a fost trimis, împreună cu colonelul Otto, la lupte, în linia întâi, care ajunsese deja în Berlin. „Să vezi tu, co-pil fiind, armata fugind disperată, dezor--ganizată, cu moartea pe urmele ei! O catiu-șă rusească o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
ajuns, pentru că „dintr-o dată, s-or oprit ma-șinile, și văd că tăți ofițerii fug la ma-șina din față, care avea radio, și apoi s-or întors și ne-o spus că s-o terminat războiul. Fuga înapoi, că vin rușii și cădem la ei! Ne-am întors în mare viteză și așa am ajuns în lagărul de la Mauerkirsche, administrat de americani”. Acolo s-a înscris să plece acasă în România sau la Dresda, unde rămăsese mama lui. N-avea de unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
să continuu Școala de Marină. Sigur că mi-a părut rău. Fusese visul meu cel mai frumos. Întotdeauna mi-au plăcut uniforma, disciplina, spiritul militar. Păstrez niște amintiri extraordinare din perioada aceea. Noi am fost promoția care a preluat de la ruși “Bricul Mircea”. Era captură de război. Cât timp am fost elev, am locuit pe bric. Mâncam doar fasole și varză, dar eram mulțumiți. - Și primii pași în cinematografie? -I-am făcut în 1956, în calitate de operator de filmări sub apă. Debutul ca
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
un an de când a răspuns chemării strămoșilor, Marelui Român Gheorghe Buzatu i se cuvine de drept , pentru că El și-a iubit Țara, pentru că a fost un mare patriot care „... nu s-a dus cu dușii, care s-a bătut cu rușii”... și cu toți dușmanii Neamului Românesc. Ion Maldarescu
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
la contextul general al poeziei și al epocii în care aceasta a fost scrisă. Oare Eminescu îi urăște pe toți străinii, fără excepție și îi preamărește pe toți românii, în chip nediferențiat? Cei dintâi „străini” invocați de Mihai Eminescu sunt rușii: „Din Hotin și pân’ la mare/ Vin muscalii de-a călare,/ De la mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin”. Următorii „străini” sunt nenumiți, dar sunt aceia situați „Din Boian la Vatra Dornii”, adică în Bucovina. Nu este greu de
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
nesigură nu numai în ochii lui Eminescu, ci ai contemporanilor în general. De vină pentru toate acestea erau, natural, „străinii”, dar nu oricare și nu toți, ci numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici ei în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al românului. Este semnificativ
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
etnie și credință. Cu toate acestea, eu nu știu să existe în peisajul public din Ucraina, Rusia și Ungaria vreo critică serioasă la adresa acestor titani ai romantismului, care - așa cum era firesc, moral și drept atunci - îi proslăveau pe ucraineni, pe ruși și, respectiv, pe unguri, în detrimentul străinilor, dăruiți cu epitete teribile și sortiți pieirii. Nu am auzit niciodată ca vreun analist politic sau eseist să fi spus sau scris că Ungaria nu va putea intra în NATO sau în Europa cu
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
de Argentina, Canada, Germania, SUA etc. Cei mai mulți însă și-au părăsit locurile natale „din mila salvatorilor roșii”, refugiindu-se în Țară unde o bună parte dintre ei s-au văzut căzuți din puț în baltă: erau destui „frați” de-ai rușilor și aici care să aibă „grijă” de cei refugiați. Cu toate acestea și în pofida scoaterii oficiale din uz a grafiei latine de pe abandonatul pămînt strămoșesc dintre Nistru și Prut (vezi: Legea RSSM „Cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
de auzul cuvintelor neînțelese. Deschiderea umanistă înțeleasă în sens eronat duce la tulburare în societățile vestice și continuînd, pare că va avea tot felul de consecințe antiumane pentru ambele părți. Estul nu are această problemă, ba mai mult decît atît, rușii, românii, ucrainenii, grecii, bulgarii și restul ortodocșilor se închină aceluiași Dumnezeu. Entropia introdusă de caracterul multinațional destabilizează societatea vestică, pe cînd în Biserica Ortodoxă toți sînt una. Sfîntul Apostol Pavel a arătat acest lucru încă de la nașterea ortodoxiei: „Căci nu
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
Sfîntul Apostol Pavel a arătat acest lucru încă de la nașterea ortodoxiei: „Căci nu este deosebire între iudeu și elin, pentru că Același este Domnul tuturor, Care îmbogățește pe toți cei ce-L cheamă pe El” (Romani X, 12). Faptul că un rus, un român, un englez și un francez se roagă fiecare în limba lui, în același timp, și aceluiași Dumnezeu, reprezintă normalitatea, nu un motiv de uimire și cu atît mai puțin un motiv de ironie. Acest lucru devine evident dacă
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe care i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
După ei, dacă înlocuim cuvîntul Ťcapitalistť prin alt cuvînt, muncitorii nu mai au de ce să lupte împotriva lui." în cadrul aceleiași lecții, menționarea lingvistului Ivan Alexandrovici Baudouin de Courtenay a stîrnit rîsul întregului amfiteatru. Explicația că ar fi vorba de un rus cu ascendență galică n-a putut anula voioșia inițială, cu suport subînțeles într-o listă deja celebră: Lavoisier substituit prin Lomonosov, Volta prin Iablocikov, Edison prin Ladîghin, Marconi prin Popov... Rușii inventaseră protocronismul cu mult timp înaintea românilor, și doar
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
întregului amfiteatru. Explicația că ar fi vorba de un rus cu ascendență galică n-a putut anula voioșia inițială, cu suport subînțeles într-o listă deja celebră: Lavoisier substituit prin Lomonosov, Volta prin Iablocikov, Edison prin Ladîghin, Marconi prin Popov... Rușii inventaseră protocronismul cu mult timp înaintea românilor, și doar meritul de a-i fi dat un nume le revine celor din urmă. n 1) Corect: "strîns". 2) Ștefan Cazimir, La căsuța cea de filme, în România literară, nr. 16, 23-29
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
întotdeauna în casele de bani și toate bunele intenții, mîngîiatul pe creștet și bătutul pe umăr, sînt aparențele romantice ale unor strategii poltiice -, așadar accentuez, generozitatea Vestului care-și deschide ușile operează și ea nuanțat, după vorba și portul oaspeților: rușilor atît, ungurilor atît, polonezilor atît, bulgarilor, românilor atît" diferențele de statut se văd în frecvența traducerilor dintr-o limbă sau alta, în interesul editurilor față de o literatură sau alta. Dincolo de acest prag, cel mai evident, există însă și alte energii
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
mine poate cel mai credibil argument că salvarea e posibilă. Că altoiul funcționează! Și prietenul meu german: "Sancta simplicitas", dar tu pe ce lume trăiești. Aici nu interesează pe nimeni ce face celălalt. Tu crezi că există vreo preferință pentru ruși sau unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat de politică. Politica face lumea și lumea se supune politicii - s-ar putea spune. Lumea e un rîu care își lărgește mereu distanța între maluri rămînînd în captivitatea malurilor
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
din care nu mai cobor decît înger deasupra capului ei, - poate numai mie îmi este străină lumea aceasta și joc atît de retras la o masă pustie dintr-un cazinou, uitat ca tablourile într-o galerie de artă închisă de ruși după război, poate eu sînt doar umbra ei așezată în oglinzi ca în cer trestiile unui lac liniștit, și respir cu gura ei, văd cu ochii ei, aud cu urechile ei, nu mai sunt eu, doar cealaltă imagine a mea
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării lui Cioran față de țara și limba sa de adopție (poziția sa de
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
se poate închipui o temă mai actuală decît cea a marii mizerii post-comuniste. înainte însă de a vorbi despre literatura proprie, autoarea a făcut o introducere vorbind despre tradiționala detașare rusească de bunurile materiale și tradiția creștină a partajului la ruși, o Rusie pravoslavnică, evident opusă Occidentului. Din cîteva cuvinte, a reieșit, pe de o parte, un fel de dispreț și ură mocnită față de societatea de consum occidentală, iar pe de altă parte ideea grandomană că Rusia e mai acătării. Trebuia
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
fi deosebite de celelalte sărace. Relativa detașare de bunurile materiale era în trecut în bună parte reflexul strict al stării economice și în nici un caz un monopol al sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
monopol al sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu bunăvoință. Aici în Franța, am fost izbită de noțiunea de "charme slave" și am auzit oameni eminenți spunînd despre ruși "c'est un grand peuple", în sensul tocmai ai înaltelor valori morale de care pomenea scriitoarea. Pentru mine, care am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
niciodată franțuzoaică. Rămîn undeva între cele două naționalități sau cu două naționalități incomplete, căci prima continuă să se piardă și cea de-a doua se cîștigă pe îndelete. Cazul meu e banal azi, dar îmi vine mereu în minte exemplul rușilor în emigrație care rămîn legați de o Rusie mitică pe care o propovăduiesc copiilor, chiar și nepoților. Rusia conferă emigraților ei o diferență specifică puternică, o neputință de a se asimila, care-i singularizează avantajos în propriii ochi, și se
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]