388 matches
-
rusească. În anii 1831 și 1863 au loc mișcări de insurgență în rândul populațiilor lituaniană și polonă. Acestea s-au soldat cu eșec, drept consecință, în 1864, limba lituaniană și alfabetul latin sunt eliminate din învățământ. Pentru a putea rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse clandestin în țară. În contextul mișcării de renaștere națională, care începe să se resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Dicționar moldovenesc-românesc" al cărui autor, Vasile Stati, relua practic multe dintre teoriile lingvistice sovietice. Lingviștii Academiei Române au demonstrat că toate cuvintele moldovenești din dicționar sunt și cuvinte românești, iar cele câteva care nu-și au corespondent sunt neologisme rezultate în urma rusificării. La Chișinău, președintele Academiei Moldovei, Ion Bărbuță, a descris dicționarul ca pe „o absurditate, servind interese politice”. Stati a acuzat membrii celor două academii naționale de promovarea „colonialismului românesc”.
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Armenia a fost industrializată și educată în condiții strict controlate, în care naționalismul era aspru pedepsit. Stalin a luat mai multe măsuri de persecutare a bisericii armenești, care era oricum puternic slăbită în urma genocidului armenesc din perioada otomană și a rusificării din timpul țarismului. În deceniul al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să elimine definitiv biserica din viața spirituală a armenilor, totul culminând cu executarea Catolicosului Khoren
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
se declară moldoveni, ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. Este important de reținut că în comparație cu recensământul din 1989, uzul zilnic al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza migrației multor rusofoni din republică, precum și din cauza lipsei totale sau parțiale a politicii de rusificare. În anul 2009 erau aproximativ 120.000 de cetățeni ai Republicii Moldova care dețineau și cetățenia română. În 2013 numărul moldovenilor cu pașapoarte românești, varia între 400.000, 450.000 și 500.000 Principalii indici demografici (natalitatea și mortalitatea) în anii
Demografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/312701_a_314030]
-
Cu toate acestea, drepturile culturale promise nu au fost nicidată acordate în totalitate, iar în timpul în care în fruntea statului sovietic s-a aflat Iosif Vissarionovici Stalin, etnicii finlandezi au fost puternic persecutați, în regiune fiind declanșată acțiunea intensifă de rusificare. După căderea comunismului, are loc în regiune o amplă mișcare de renaștere a culturii finlandeze.
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
stilul acesteia. A insistat să păstreze elementele de arhitectură moldovenească și nu a permis ca vechiul lăcaș de cult să fie înlocuit cu unul din piatră, construit în stil rusesc. Peste ani, neputînd îndura discriminările administrației țariste, crescînd tendința de rusificare și nejustificata desființare a instituției judecătorilor de ocol, s-a retras la castelul de la Chișcăreni, unde, deseori ieșea, chiar și pe timp de vară, îmbrăcat într-o șubă din piei de lup și privea cu nesaț, de pe o movilă ridicată
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
la Chișinău). Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, în scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei ca gubernie, populația fiind supusă politicii de rusificare (vezi istoria moldovenismului). Drept rezultat, la 23 iulie 1812, amiralul P.V. Ciceagov semnează regulamentul organizării temporare a noii provincii anexate, remis lui Scarlat Sturdza, primul și de fapt, ultimul nobil moldovean, care va ocupa funcția de guvernator civil al regiunii
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
În opiniile istoricilor care au studiat perioada respectivă, Bodiul a fost un „dictator regional” tipic perioadei brejneviste. În calitate de prim-secretar al PCM, el s-a remarcat prin lupta dusă împotriva conștiinței naționale românești. Bodiul a opus naționalismului moldovenesc politica de rusificare a Republicii Moldova, invitând specialiști alogeni din cele mai îndepărtate colțuri ale fostei Uniuni Sovietice în detrimentul angajării în câmpul muncii a populației băștinașe care, la rândul ei, era trimisă în mod organizat în Siberia și în alte regiuni ale URSS (în
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
al XIX-lea a fost Dimitri Andreevici, care succesiv a fost ministru al educației, ministru de interne și președintele Academiei de Științe. Este amintit în general pentru faptul ca în timpul activității sale, a pus în scenă un program viguros de rusificare în Polonia și Ucraina. Doi membri ai familiei au fost activi în timpul războialor napoleoniene, Contele Petre Alexandrovici (1761 — 1844) ce a servit sub Suvorov în războaiele împotriva Turicei și a Poloniei. A fost făcut general-adjutant în 1797 și a fost
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
repopuleze regiunea, să umple uriașa prăpastie săpată de plecarea sau moartea intelectualilor și să pună pe picioare organizațiile de partid comuniste și ale aparatului de stat loiale Moscovei. Imediat după război, Stalin a declanșat o colonizare de proporții și o rusificare "de facto" a ceea ce erau acum Regiunea Cernăuți, RSS Moldovenească și Bugeacul ucrainean. Numeroși ruși și ucraineni, dar și alte mici grupuri etnice, au migrat din restul Uniunii Sovietice în Basarabia și Bucovina de nord, aproape în exclusivitate în orașe
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
a este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. Într-un sens mai larg, rusificarea este folosită pentru numirea influenței limbii ruse asupra limbilor slave, baltice sau a altor limbi vorbite în regiunile care au fost sau continuă să fie controlate de Rusia, care au dus la apariția importurilor lingvistice masive în unele limbi, așa cum
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sau limba ucraineană. În sens istoric, termenul se referă la politicile oficiale sau neoficiale din Imperiul Rus și Uniunea Sovietică cu privire națiunile constituente ale țării și la minoritățile naționale de Ruse supuse dominației imperiale. Principalele zone de interes ale rusificării sunt cele ale politicii și culturii. În politică, principalul element al rusificării a fost și rămâne în continuare practica numirea rușilor în poziții administrative importante în instituțiile naționale ale altor popoare componente ale Imperiului Rus sau ale Federației Ruse. În
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sau neoficiale din Imperiul Rus și Uniunea Sovietică cu privire națiunile constituente ale țării și la minoritățile naționale de Ruse supuse dominației imperiale. Principalele zone de interes ale rusificării sunt cele ale politicii și culturii. În politică, principalul element al rusificării a fost și rămâne în continuare practica numirea rușilor în poziții administrative importante în instituțiile naționale ale altor popoare componente ale Imperiului Rus sau ale Federației Ruse. În cultură, rusificarea se manifestă în primul rând prin dominația limbii ruse în
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
cele ale politicii și culturii. În politică, principalul element al rusificării a fost și rămâne în continuare practica numirea rușilor în poziții administrative importante în instituțiile naționale ale altor popoare componente ale Imperiului Rus sau ale Federației Ruse. În cultură, rusificarea se manifestă în primul rând prin dominația limbii ruse în afacerile oficiale și prin puternica influență a limbii ruse asupra limbilor naționale. Modificarea compoziției etnice a regiunilor dominate de Imperiul Rus sau Federația Rusă în favoarea rușilor este de asemenea considerată
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
prin dominația limbii ruse în afacerile oficiale și prin puternica influență a limbii ruse asupra limbilor naționale. Modificarea compoziției etnice a regiunilor dominate de Imperiul Rus sau Federația Rusă în favoarea rușilor este de asemenea considerată de asemenea o acțiune de rusificare. Unii cercetători fac o distincție între "rusianizare" - diseminarea limbii și culturii ruse și a rușilor în culturile și regiunile neruse - și "resuficare" - procesul de schimbare a etichetei naționale a unei persoane neruse într-una rusă. Din acest punct de vedere
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
regiunile neruse - și "resuficare" - procesul de schimbare a etichetei naționale a unei persoane neruse într-una rusă. Din acest punct de vedere, răspândirea limbii și culturii ruse și a etnicilor ruși (rusianizare) nu este echivalentă cu asimilarea culturală a nerușilor (rusificare). Exemplul cel mai vechi de rusificare a avut loc în secolul al XVI-lea în Hanatul Kazanului după cucerirea acestuia de către ruși. Cel mai important element al acestui proces a fost creștinarea tătarilor și impunerea limbii ruse ca singură limbă
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
schimbare a etichetei naționale a unei persoane neruse într-una rusă. Din acest punct de vedere, răspândirea limbii și culturii ruse și a etnicilor ruși (rusianizare) nu este echivalentă cu asimilarea culturală a nerușilor (rusificare). Exemplul cel mai vechi de rusificare a avut loc în secolul al XVI-lea în Hanatul Kazanului după cucerirea acestuia de către ruși. Cel mai important element al acestui proces a fost creștinarea tătarilor și impunerea limbii ruse ca singură limbă folosită în administrație și biserică. După
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
și ocuparea a unei părți a Poloniei și a Lituaniei și Belarusului în secolul al XIX-lea, s-a început înlocuirea limbilor poloneză, lituaniană și belaruse cu limba rusă în administrația de stat. După revolta polonezilor din 1831, procesul de rusificare s-a intensificat, și a ajuns la apogeu după răscoala din ianuarie 1863 a polonezilor și lituanienilor. În 1864, limbile poloneză și belarusă au fost interzise în locurile publice. În penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, limba poloneză a
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
spusele: „Ceea ce nu au realizat baionetele rusești va desăvârși școala rusă”. („”что не доделал русский штык — доделает русская школа.””) Împotriva acestei interdicții, care a fost ridicată doar în 1904, au luptat așa numiții „knygnešiai” - contrabandiștii lituanieni de carte. Campania de rusificare a promovat ortodoxismul rus în defavoarea catolicismului. S-au luat măsuri pentru închiderea unor mănăstiri catolice, s-a interzis în mod oficial construirea de noi biserici catolice, iar unele dintre cele vechi au fost transferate bisericii ortodoxe. Au fost interzise școlile
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
compozitiei etnice a regiunii. Deportarea sau colonizarea românilor moldoveni a fost acompaniată de colonizarea slavilor în Basarabia, în special a rușilor și ucrainenilor, dar și a evreilor. Limba de comunicare interetnică a devenit limba rusă, ceea ce a dus la o rusificare a elitelor și după aceea a altor categorii. Autoritățile sovietice au proclamat limba română, rebotezată „moldovenească”, (româna scrisă cu alfaberul chirilic) ca fiind limba „poporului” locuitor al RSS Moldovenești, luptând din toate puterile pentru distrugerea ideii de identitate dintre români
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
folosească din acel moment diferite variante ale alfabetului chirilic. S-a afirmat că această schimbare a fost făcută „ca urmare a cererilor oamenilor muncii” din republicile respective. Se pare că a fost vorba doar de o asprire a politicii de rusificare, în 1938 trecându-se de altfel la impunerea în toate școlile a limbii ruse ca materie obligatorie de studiu. În anii de început a puterii sovietice, politica în domeniul naționalităților a fost ghidată de politica indigenizării (în ) în timpul căreia noul
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
obligatorie de studiu. În anii de început a puterii sovietice, politica în domeniul naționalităților a fost ghidată de politica indigenizării (în ) în timpul căreia noul regim a încercat să oprească și să vindece efectele pe termen lung ale politicii țariste de rusificare a populațiilor neruse din imperiu. Noul regim se străduia să-i fie recunoscută puterea legitimă pe întinsul întregului fost imperiu, și a aprobat constituirea unor unități administrative regionale, conduse de lideri ai naționalităților dominante din respectivele zone. În sus-numitele unități
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
de la începutul deceniului, așa cum a fost cazul în Ucraina. Mai înainte de schimbarea de politică cu privire la ucrainizare din 1933, eupurarean din 1939 a lui Veli Ibrahimov și a apropiaților lui din conducerea RSSA Crimeeană pentru „deviații naționale” a dus la treptata rusificare a conducerii republicii autonome, a învățământului și a mass mediei cât și la crearea unui alfabet special pentru tătari, care să înlocuiască alfabetul latin. Dintre cele două pericole pe care le identificase Stalin în 1923, naționalismul burghez (naționalismul local) era
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca naționalitate sau etnie) nu doar cei care vorbeau rusește ca primă limbă ci și cei care o vorbeau
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca naționalitate sau etnie) nu doar cei care vorbeau rusește ca primă limbă ci și cei care o vorbeau ca a doua limbă. În ultimele decenii de existență a Uniunii Sovietice, rusificarea
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]