736 matches
-
flori sau cărți? Căutam apusul de soare pe malul mării? De fapt ce căutam? Nu știu. Am obosit căutând. (Se așează în genunchi pe malul mării.) Căutarea aceasta mi-a adâncit golul din suflet. E atâta amărăciune acolo, atâtea roze sângerânde. (Observă un obiect plutid pe apă. Se ridică și aleargă spre obiectul adus de mare.) O sticlă. (O ridică.) Sticla aceasta sigilată și multicoloră îmi amintește de o altă sticlă, o sticlă a copilăriei mele, o sticlă plină cu povești
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Referință Bibliografică: Toamnă despletită / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Curelciuc Bombonica : Toate
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe Prut.” (Robert Cahuleanu alias Andrei Ciurunga) Dorul sfânt al lui Eminescu prelins din Dulcea Bucovină s-a împletit cu fibrele Limbii Noastre, urzită în sufletul heraldic al iubirii Părintelui Alexie Mateevici, într-un
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ANOTIMP Nu știu de ți-am trecut prin minte, Dar, sigur, ți-am intrat în vis, Și prin aducerile-aminte Din anotimpul interzis, În care toamna se prelinge, Înlăcrimată, prin ciulini, Și sângerând, când își atinge Picioarele de mărăcini. E-un anotimp ciudat și parcă Mai insipid și dureros, Și totuși inima încearcă Să ia, din el, doar ce-i frumos: Parfumul fin de crizanteme, Albastrul clar când mă privești, Sau toamna caldă
ANOTIMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381142_a_382471]
-
negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici) „Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe ... Citește mai mult + 27 Martie 1918 - Buna Vestire a Basarabiei Sfinte.„ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Tânără mireasă, mamă cu amor!/ Fiii tăi trăiască numai în frăție/ Ca a nopții stele
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
negri, zări albastre.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng și care o cântă/ pe la vatra lor țăranii.” (Alecu Alexei Mateevici)„Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe ... XXXIII. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015. Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pădure sortită Să-mi fii obidită - Arsă, tăiată, Trasă pe roată, Mereu sângerândă, Plătindu-mi dobândă... Pădure, Pădure, Iartă-mi cu milă Mâna-mi secure Ce poartă-ntr-o filă (Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă, În ochi, o lume-ncet mi se destramă, Cohorte de-amintiri mă prind din urmă Pe drumul vieții sângerând în toamnă. Stau lângă-un zid. O iederă-l sugrumă. La poale, mișună furnici flămânde, Miroase-a vânt, a soare ars, a brumă Și aș pleca departe, dar n-am unde... În zidul cel bătrân o inimă se surpă, În
DE TOAMNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381527_a_382856]
-
largă de sentimnte dureroase, precum indiferența, ura, ostilitstesa, care se rostogoleau nemilos peste viață lor tihnită. Aceste sentimente reprobabile alternau uneori cu cele ale bunei înțelegeri și al spiitului de solidaritate cu localnicii. Compasiunea venea ca un balsam pe rana sângerândă a sufletului, căci și în Târgu Ocna, o parte a populației locale a arătat semne de caldă apropiere și înfrățire cu evreii, unii chiar demni să fie așezați lângă „Cei drepți între popoare”. Evenimentele se desfășurau în ritm alert. Norii
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
asupra de măsură, căci arcul de lumină, pe care inteligența creatoare a lui CALBOREANU l-a descris întotdeauna cu minuție de-a lungul și de-a latul frontonului artei dramatice românești, a metamorfozat în timp, aidoma unui vulcan cu lava sângerândă, umanitatea depoetizată a profanului obosit. Cu puțin înainte ca secolul XIX să își lepede-n grabă suflarea, lăsând loc de respiro și de producții culturale diverse următorului ev istoric, mai precis, la început de ianuarie 1896, sămânța necunoscută a vieții
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
au o istorie riguroasă, sacră. Ceremonia ritului se desfășura în cete de băieți și fete curați sufletește și în aceleași costume tradiționale: „În fața cetei, partenerii își zgârâiau brațul stâng cu semnul crucii, până la sângerare, se amesteca sângele suprapunându-se zgârâieturile sângerânde una peste alta și reciproc își sugeau sângele cei înfrățiți. Așa se declarau băieții fârtați și fetele surate. Urmau îmbrățișarea și juruința reciprocă de sinceritate și întrajutorare până la moarte. Când unul dintre cei înfrățiți murea, celălalt trebuia dezlegat, adică desfrățit
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
când, nici cum, dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare. Doream să te deschizi în răsărit ca macii în lanul din câmpie și arc din umbra unui curcubeu să mă-nfiori atât de pătimaș, încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Și crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Citește mai mult Mă topea flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era noapte, din cer picurau diamante
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din suflet s-a stins, tremurând,Doar ceară și fum au rămas,Doar suspin,Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau,Acum zac sângerând pe morminte de plumb.... XVII. SPLENDOARE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015. Vară, Înapoi acasă... Pe fereastră mașinii, Imagini sacadate mi se proiectează neîntrerupt, Natură rulează Panorame copleșitoare, Puse cap la cap, cu măiestria
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
altei seminții.// Ci noi bolnavi de-atâta neputință,/ Privim zadarnic înăspritul drum./ Din cele ce ne-ar fi de trebuință/ Ne sunt de lipsă scuturile-acum.// Sub cerul țării, cătrănit sinistru,/ S-a răstignit Hristos ca la-nceput,/ Cu palma stângă sângerând pe Nistru,/ Cu palma dreaptă înflorind pe Prut.// Privindu-Ți Fiul dăruit pierzării/ Îți mulțumim de codrii și de grâu,/ Dar ne revoltă, Doamne-al îndurării,/ Că nu ne-ai dat și fulgere la brâu... (Andrei Ciurunga-Răstignire ) În jurul parfumului ei
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
să-l joc/ În luminișuri fără de noroc” (Dragostea de-a fi). Poeta trăiește tragic singurătăți cosmice și-și etalează dureros devorarea pe rugul cuvântul ce exprimă adevărul care a prins-o cu cu voluptate în mistuirea-i neiertătoare: „Pe talpă sângerândă stau drumurile mele,/ Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,/ Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar/ Apa seca-n fântână, dincolo de hotar;// Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,/ Pe-o treaptă de voință
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
dus în cuptor încins, cu Pavel și Ipatie... Și la fel ca-n Babilon, prin Puterea lui CHRISTOS Fiecare a ieșit : viu, vesel și sănătos ! Când îi ducea înspre Bizanț, spre moarte având osândă Fecioara Paula lega, lor, orice rană sângerândă ! Pentru că cei 4 tineri, Credința n-au abjurat Cu furie satanizată, capetele le-au tăiat... La fel și Luchilian, rămânând lângă CHRISTOS A fost spânzurat pe-o cruce, umilitor, cu capu-n jos... Paula, având slujirea pe Martiri să-i
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
când, nici cum, dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare. Doream să te deschizi în răsărit ca macii în lanul din câmpie și arc din umbra unui curcubeu să mă-nfiori atât de pătimaș, încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
de mioare. Deși se înfrupta copios cu biete miorele, lupul posta în „apărător al POPORULUI” iar îmbroboditul cioban al turmei înghițea în sec cu stoicism sperând, sperând, sperând ... La timp oportun a pus însă piciorul în prag. A ieșit cu sângerânde răni dar victorios. Din fracțiunea liberală a USL care, întărită cu PDL-ul hulit pentru „reducerea salariilor”, a creat germenul unei noi politici a țării concretizată de „mutul Luteran Sas dar gospodar” care a înălțat la rangul de capitală culturală
ÎNTOARCE-TE ROMÂNE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371974_a_373303]
-
întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inima răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! 21 Decembrie 2005 ciclul Ucenic în dragoste *** Dor dor-odor mă doare dorul sânge sângerând. doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. 16 August 2005 ciclul Bărbații *** dor ce ninge dor curge din mine se duce în ape, de`acolo în ceruri să ningă pe tine
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
apărut cu sprijinul Fundației Universității Ioan Slavici, rămâne în memoria colectivă ca o reparație morală față de cel ce nu a precupețit nimic în a-și atinge idealul. - Cum simți tu, dragă Mariana, această istorie care calcă peste suflete lăsând poveri sângerânde? - O povară mistuitoare. Durerea Bucovinei o simt mereu ca pe o lacrimă fierbinte pe obraz. Mă arde. Nu cred că vom mai putea schimba ceva. Prea multe orgolii și interese. Eu sunt o iubitoare de Neam Românesc! Sună desuet? Pentru
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
caselor și podurilor, dușmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindină de gloanțe asupra falnicului regiment. Cai și călăreți cad grămadă unii peste alții. Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând împreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă. Printre ei, toți ofițerii regimentului în cap cu bravul lor comandant.” Din cei 300 de oameni, fuseseră uciși 216 soldați și ofiteri. Colonelul Gheorghe Naumescu, rănit fiind, cade prizonier. Germanii îl predau bulgarilor unde își va găsi sfârșitul pe 3
ŞARJA DE LA PRUNARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372798_a_374127]
-
Un domn în ploaie-și caută fericirea să-și poată uita repede amăgirea. Inima-i răpusă de dor, jale și suspin, singur în noapte, viața lui...doar un chin. Nu-i nimeni pe stradă ca să-l ajute. Cu sufletu-i sângerând, merge câteva minute. Se-mpiedică de-ale lui temeri, de orgoliu, pânzele speranței purtând negru doliu. Cuțitul propriei trădări i-a ajuns până la os, nu mai vede nimic bun, sfânt sau frumos. Ecoul îndelungat de mult timp îl consumă, dar
UN DOMN ÎN PLOAIE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372891_a_374220]
-
Un domn în ploaie-și caută fericirea să-și poată uita repede amăgirea. Inima-i răpusă de dor, jale și suspin, singur în noapte, viața lui...doar un chin. Nu-i nimeni pe stradă ca să-l ajute. Cu sufletu-i sângerând, merge câteva minute. Se-mpiedică de-ale lui temeri, de orgoliu, pânzele speranței purtând negru doliu. Cuțitul propriei trădări i-a ajuns până la os, nu mai vede nimic bun, sfânt sau frumos. Ecoul îndelungat de mult timp îl consumă, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
mai mult Un domn în ploaie-și caută fericireasă-și poată uita repede amăgirea.Inima-i răpusă de dor, jale și suspin,singur în noapte, viața lui...doar un chin.Nu-i nimeni pe stradă ca să-l ajute.Cu sufletu-i sângerând, merge câteva minute.Se-mpiedică de-ale lui temeri, de orgoliu,pânzele speranței purtând negru doliu.Cuțitul propriei trădări i-a ajuns până la os,nu mai vede nimic bun, sfânt sau frumos. Ecoul îndelungat de mult timp îl consumă,dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]