548 matches
-
să le salveze pe prințese, flăcăul și fata porniră în urma ei spre Piscul Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra piscului pentru a-i anunța pe ceilalți despre sosirea unor străini. Pasărea cu pene cenușii se năpusti asupra lui, încercând să îl împiedice să zboare mai sus și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
adevăr pândesc speranța deșartă Ce moare și-apoi învie în tăcerea ce m-apasă. Plouă...iar picăturile de ploaie vestesc reînvierea Din singurătatea pomilor ,din zarea stropită.. Zeii oftează-în Universul ce-a pus pe trupul gol, Haina udă ..ce răcorește sângeriul amurgului ușor! Pe străzi umbrelele se sărută cu grăbiți trecători Și-își împrumută starea de angoasă deseori Plouă,plouă...Căci ploaia-i fericită și plânge Natura-și schimbă stare de vegetal și sânge! Plouă.. iar ploaia vine peste tine bătătorind
PICĂTURILE DE PLOAIE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372410_a_373739]
-
și la Magda CÂRNECI, de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimile interstiții ale textului, exprimat în jerbe de lumini tăioase, interminent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Ambii trăiesc, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revolutionar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului poetic
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
ne iubeam aerul între noi devenise inimi bătând râdeau izvoarele, revărsându-se în râuri porniseră o horă, apele hohoteau sărind peste maluri. eu îți rostisem de dimineață jurămintele îți dăruisem ție pământul rotund și pe mine în frac de vânt sângeriu n-am să îngenunchez, iubito, când ai să-mi dai inima. tu râzi. e fericirea ca o apă despicându-se în două noi la mijloc ținându-ne de mână. soarele râde știrb, luna lasă să-i cadă o lacrimă pe
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Și nu-mi vine să las pe nimeni să m-atingă, Căci ai plecat și nu te-ai uitat înapoi, Mi-ai aruncat inima blândă la gunoi. Vroiam să strig: Iubire, nu mă părăsi! Nu-mi lăsa în suflet urme sângerii! Dar n-a mai contat că te-am iubit vreodată, Mă resemnez. Poate n-am fost o bună candidată. Degeaba te-așteptam eu de-o viață, În timp mi-ai arătat adevărata ta față, Dar nu-mi dau sufletul cui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
oglindăși nu-mi vine să las pe nimeni să m-atingă,Căci ai plecat și nu te-ai uitat înapoi,Mi-ai aruncat inima blândă la gunoi.Vroiam să strig: Iubire, nu mă părăsi!Nu-mi lăsa în suflet urme sângerii! Dar n-a mai contat că te-am iubit vreodată,Mă resemnez. Poate n-am fost o bună candidată.Degeaba te-așteptam eu de-o viață,În timp mi-ai arătat adevărata ta față,Dar nu-mi dau sufletul cui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta, că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
nevăzut. Amețeala îl făcu să se așeze. Nu știa dacă petecul portocaliu pe care se lăsase ar fi fost un covor de iarbă, după cum îi simțea asprimea proaspătă în palma sa... Nu se mai întrebă însă cu privire la alternativă, deoarece un sângeriu nesănătos înlocui oranjul imediat. Inima îi galopa nebună. Ca să și-o domolească, aspiră cu nesaț aerul, evacuându-l apoi în porții mici, ca și cum plămânii lui s-ar fi prelins pe niște trepte inegale. Realiză că spectacolul cromaticii mișcătoare îi e
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
amăgire. Nici o urmă de-amintire nu mi te-aducea-napoi Plângea valul de rușine că-mi erau și pașii goi... Fără tine, fără mine, înrobiți într-o povară- Un blestem al nemuririi într-un vers de floare rară, Mac ascuns în asfințitul sângeriului pătruns De febrila căutare a firescului răspuns... De nu pot să-ți fiu nici vis, nici lumină-n zori de zi Aș putea să-ți mai renasc, când nici umbră n-oi mai fi! Referință Bibliografică: De nu pot să
DE NU POT SĂ-ŢI FIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345863_a_347192]
-
-mi ură și păcat... Când primăveri se vor trezi în floare Eu voi putea veni să-ți ning tăceri Tu scrie-mă ca rugă în altare Eu să răsar din iernile de ieri... Și dacă macii vor ascunde iară În sângeriul dor un cântec trist Eu voi striga în seceta din vară Un nume răstignit în acatist... Și-n singuraticul decor de toamnă Eu voi veni să-aștern covor de ploi Un asfințit albastru stă să cearnă Un alt târziu în nopțile
DE VOI VENI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345870_a_347199]
-
la Capitală, fiind așteptată cu emoție de către poet. 1879-09-07 Întâlnirea fusese atât de tulburătoare încât Veronica avea să scrie " Scumpul meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră împreună. Inimă bună, garoafe sângerii iubire și numai iubire, scumpul meu drag! Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un echo răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin, să-l ascultăm mărit în noi. Cu totul, de-acum, cu totul a ta. Veronica
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
armă! Avea patru găuri de-a lungul lamei cu tăiș dublu și se termina într-un mâner împletit în fire de cupru. L-am privit pe negrotei fix în ochi. Era puțin năuc, dar privirea mea sticloasă împânzită de firișoare sângerii l-a pironit de-ai fi zis că nici nu mai respiră, doar că îl dădea de gol nodul de sub bărbie care se mișca de-a lungul gâtului, când sus, când jos. Mi-am scos cuțitul și i-am zis
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
am îndeplinit misiunea. Ceva mă tot împinge să mă duc, să plec în căutarea lui.Njia ya amani hawaijui (nu cunosc calea păcii). Noaptea, când adorm, îmi visez frații și părinții stând în mijlocul satului, în jurul focului și plângând cu lacrimi sângerii. Apoi visez momentul în care tata mi-a dăruit cuțitul pe care-l purta el la brâu. Uite! Ăsta e cuțitul.” Tippu Tip m-a ascultat cu atenție. A rămas tăcut pentru câteva clipe, apoi mângâind cu degetele tăișul cuțitului
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Acasă > Manuscris > Povestiri > DESTIN DE FEMEIE.OANA Autor: Dan Petrescu Publicat în: Ediția nr. 738 din 07 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În colțul sumbru al unei tristeți gri Inima-mi plânge lacrimi sângerii Nisipul clepsidrei îmi cerne uitare Ce nu reușește să acopere misterul timpului în care oamenii caută alinare în diferite secte, bisericuțe,spații selenare Stăpâna îmi este și mă chinue o intrebare Cum am ajuns aici din spații interplanetare Și pe
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348924_a_350253]
-
de Acela cu rănile Lui. ziua a început să se plece spre noapte iar omul cu statura clădită în ceară s-a ridicat ca un paznic de soare și-a ars cu lumină nestinsă trecând pe rând ca un foc sângeriu din fiu în fiu din fiu în fiu... Referință Bibliografică: Jertfa lui Constantin Brâncoveanu / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
JERTFA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346996_a_348325]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AM DECIS Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului să las copilul să coboare din icoană să o ia desculț pe drumul destinului nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului temnicer tăcut ...crud nu știi ce cauți ai bocancii însetați între două patimi de vis în vitrina unui market prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului - vreau fluturi delirul lui adună izvorul pe treapta a doua irișii copilului despică zorii
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
amăgire. Nici o urmă de-amintire nu mi te-aducea-napoi Plângea valul de rușine că-mi erau și pașii goi... Fără tine, fără mine, înrobiți într-o povară- Un blestem al nemuririi într-un vers de floare rară, Mac ascuns în asfințitul sângeriului pătruns De febrila căutare a firescului răspuns... De nu pot să-ți fiu nici vis, nici lumină-n zori de zi Aș putea să-ți mai renasc, când nici umbră n-oi mai fi! Referință Bibliografică: De nu pot să
DE NU POT SĂ-ŢI FIU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345328_a_346657]
-
văzute de-aici, de pe Pământ? Îmi imaginez că de-acolo, de sus, erau de neînchipuit. Descrie-mi un astfel de zbor! - Magie! Și... nu încerca să-ți imaginezi pentru că nu vei reuși! Trebuie să urci acolo, pe nori, pe razele sângerii ale răsăritului, când pofta sălbatică de viață îți dă puteri supraomenești. Sau să te reverși în candela apusului și să te stingi lent, să te adâncești în poftele nopții când cina stelelor este deja pregătită! Nu! Cuvintele aproape că nu
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa iar șuvoi de păcate iar tu vei
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
rămâne pentru totdeauna să bată cu oarece urmă de speranță de astă dată la poarta tărâmului de dincolo de aici în așteptarea îndelung promisei pentru omenire mântuiri cristice. Numele acestui frumos copil al Nilului străvechi și al întunecatei Sene cu umbre sângerii împrăștiate în tăcere printre aleile cernite din Montmartre ori peste zidurile triste ale Rue d'Orchampt-ului parizian e unul singur - DALIDA... Magdalena ALBU București 17 martie 2013 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - DALIDA - FORȚA IMPLACABILĂ A DESTINULUI / Magdalena Albu : Confluențe Literare
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOIEMBRIE ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nuanțele frunzelor devin ruginii, Ofilite de lacrimile morții. Izvoarele vuiesc de frunze sângerii. E Toamna despărțirii de darul vieții. Mai luminează în geam, câte-o gutuie, Bântuită de spirite rebele. Rămasă în a iubirii nostalgie, Inima frântă plânge de durere. Eternitatea curmând vremelnicie. © Maria Filipoiu 1.11.2014 Referință Bibliografică: NOIEMBRIE acrostih- / Maria
NOIEMBRIE ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376835_a_378164]
-
în brațe cu afecțiune. Fata radia de bucurie. Simțea cum liniștea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mișcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roșii, ca niște pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat. - “Așa va fi oare și după prima mea noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtășite, a dăruirii necondiționate?” Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta liniște și încredere. Îi descoperi licărirea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O prinsese și-i răsucise cu iuțeală gâtul, azvârlindu-i capul rupt. Și-astâmpărase cumplita sete cu picurii sângerii, iar cu trupșorul despuiat de pene și pârlit la un foc firav își stăvilise grozava hămesire. Nu gustul pielii ațoase și al oaselor fragile, ci doar actul în sine al hrănirii îi adăugise ceva putere și câteva clipe în plus
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]