638 matches
-
dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând iubire, Avea-vom, oare, și noi drept la viață? CE-I VIAȚA NOASTRĂ FĂRĂ DE IUBIRE? Ce-i viața noastră fără de iubire? Un câmp arid, o pâine fără sare, Un templu rece-n care nu-i simțire, Grădină fără flori, țărm
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
volume de poezii. În „metamorfoza iubirii” autoarea a avut ocazia să se întâlnească cu un eveniment care a schimbat totul în viața ei. Spune: „am întâlnit flacăra/care mi-a pârjolit sufletul/arzând orice speranță// [...] am întâlnit fulgerul/ care a săgetat cerul viselor mele/ tansformându-l în cioburi de lumină” Tocmai aceste „cioburi de lumină” i-au luminat din toate unghiurile drumul prin poezie. Acum putem și noi să ascultăm povestindu-ni-se despre iubirea „strivită sub roțile așteptărilor/cu lacrimi fierbințiși
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
DE CAMELIA ARDELEAN Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PREFAȚĂ Am primit spre lectură cartea de proză Destine, a Cameliei Ardelean. Mi-a fost oferită într-un iulie capricios. Curiozitatea mă săgeta, mai ales că nu știam mai nimic despre autoare. Cea dintâi povestire, O iarnă de coșmar, inspirată dintr-un fapt real, cuprinde descrieri adecvate și portrete interesante. Astfel, ne întâmpină „mormane de zăpadă“ sau „hăinuța de nea“, prin care se
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase Dorind să-mi dau suflarea-mi întinseră-un potir. Un iz de mătrăgună amestecată-n miere Cu douăsprezece feluri de poame otrăvite , Am luat o-nghițitură simțind un gust de fiere Și pleapele-mi de plumb căzut-au adormite
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
imortalizat în ipostaze de suferință crâncenă. Pentru Fiul Domnului, încă se mai practică străvechiul ritual, cu convoiul însoțit de vestitele femei îmbrăcate în negru, supranumite ”Manolas”, cu fanfara care intonează imnuri funebre și cu acele chiote sfâșietoare care întrerup tăcerea, săgetând noaptea ca un fulger (”saeta”). Pentru muritorii de rând din Spania, în schimb, nu se mai recurge demult la dramatismul acesta. Ei sunt de regulă incinerați, pentru ca mai apoi, printr-o slujbă concisă, să se ia rămas bun de la urna
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
fusese văzut un zmeu răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe zmeul cel cu zece capete zburând pe deasupra castelului cu fata lui în gheare, dădu poruncă arcașilor să-l săgeteze fără să o rănească pe Voichița. Sute de săgeți mușcară din pieptul zmeului și, imediat ce acesta o lăsă pe fată pe acoperișul castelului, câteva sulițe i se înfipseră și în gâturile întinse, pregătite de zborul de întoarcere . Zmeul cel cu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!... * La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi săgetară împletitura de unde și, pe loc, se năimi parte la cele aflate, la noile adevăruri, unul desprins dintr-o aducere-aminte, abia bănuit, dar acum deslușit: ieșise! Pătrunsese în lumina din tărâmul oamenilor... Și curse mai departe zglobiu, strecurându-se printre vinovăție
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
ERATO Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului am strâns în inimă milenii de amintiri despre amor din care povârnișul vremii m-a`ndestulat până să mor căci nu m-a săgetat vreodată un spin și eu să nu răspund la îmbierea strecurată în sufletul de dor flămând m-ademeneau păcate grele în crânguri pline de frumos și eu m-am înfruptat din ele lăsându-mi dragostea prinos dar cea mai aspră
ACUM M-A OSÂNDIT ERATO de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372019_a_373348]
-
snopit în bătaie de către mineri. Înainte de a intra în comă de pe urma ghioagelor armatei de represiune din Valea Jiului, primul lucru pe care l-a zărit cu ochii însângerați a fost crucea de pe turla bisericii „Sfânta Ana” de la Colțea. Atunci a fost săgetat actorul de gândul ce încolțea în taină sub scoarța sufletului său, așteptând clipa de a izbucni la lumina soarelui! Scăpat cu viață din bestialitatea ortacilor mânați de ură, din neștiința și abatere voită și manipulativă de la adevăr avea să ia
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
Vereș, în data de sâmbătă 6 aprilie, părăseau Clujul îndreptându-se spre Baia Mare. Aceștia fiind invitați de Filiala Maramureș a Ligii Scriitorilor și Biblioteca Județeană “Petre Dulfu “ pentru a participa la Atelierul Literar ”Ceremonii Transilvane “. Automobilul înfășura distanțele pe roți, săgetând ploaia, iar noi discutam, să ne treacă timpul mai ușor, pe fond de muzică populară ardelenească, despre istoricul și oamenii din localitățile mai principale prin care treceam. La Bonțida ne-am amintit de Castelul renascentist Banffy, donat acestei familii de
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345763_a_347092]
-
săgeți spre metereze. Acestea țintesc pieptul oamenilor nopții care se prăbușesc în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia se aruncă în vâltoarea bătăliei dar se trezesc săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apare din flăcări Paloș. PALOȘ: (cu vocea care se propagă în ecouri) Cine sunteți voi muritorilor și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
flămând Nu-i nimeni s-o asculte - și ca-ntr-un trist mormânt Se stinge și copilul, și mama lăcrimând. Și nimeni nu-nțelege, de-atâta răutate, - Că-n ochii lor e drama întregului pământ! IV Alt heruvim străbate văzduhul săgetând Și-n trâmbița de aur ascunde noi peceți Fiori și întuneric din cupă fremătând, Întunecă de groază și soarele pe cer. ...Un vaier ca de moarte în urma lui veni-va, Și-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier Cu
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
fără frontiere din vremuri voievodale, din spații ale Athosului, ale Mănăstirilor Râșca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. În sistemul de priorități al Sfinției Sale, tărâmul divinului este frumosul însuși, ființa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate și continuitate creștină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcții sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet. Nu este de mirare că în
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
care de-ai muri e-o fericire! O candelă de boltă atîrnînd, Înveșnicești de mine, Pustiire Și de atîta taină-mpărătească Cuvintele se-ntrec să mă gîndească. Alai poetic Au dat în pîrg icoanele din mine, Pe țărmul inimii s-a-nseninat, Soarele săgetează ne-ncetat Vecia suferinței din oricine. Cerescu-acordeon și-a luat vacanță, C-un fir de iarbă, înmuiat în stea Tot scriu orice colnic, orice vîlcea. Sunt împlinit: La iad n-am vreo restanță, Dar am un vis etern: rîvnesc mereu Nemoartea
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
-te odată și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de furia diavolului, încălecă armăsarul și-l urmă docil. După vreo sută de pași, printre niște stânci și trunchiurile copacilor, zări la lumina lunii o construcție impunătoare. Pe moment un fior îi săgetă șira spinării, întrebându-se dacă n-a ajuns cumva la poarta iadului. - Vezi cum te comporți la intrare că s-ar putea să ai o întrevedere plină de surprize! Ajunși la poartă o arătare cu o furcă în mână rosti
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu știu dacă apelativul “Bunicule!” are aceeași rezonanță în ființa celor care receptează îngereștile voci ale nepoțeilor sau nepoțelelor, comparativ cu emoția care mă coplesește pe mine când sunt strigat cu acest cuvânt menit a săgeta inimile cele excluse de la alte dulci alinări. Interesant, îmi zic adesea, cum îi este dat omului să aibă bucurii revelatoare pentru fiecare etapă a vieții! Mă întreb totodată, oare eu produceam același balsam bunicilor mei, la vreme când declinam substantivul
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
și-o să te-nvăț credința, tot prin ei. Când vă veți întâlni mai mulți sau doi voi fi și Eu acolo, între voi și inimile voastre or să bată același ritm pentru viața toată. Iar când vrăjmași haini te-or săgeta cu palma lor Eu te voi mângâia și când vei fi prea obosit de viață cu brațul lor te voi lua în brață. Și-o să veniți la Mine toți, pe rând, și-o să trăiți în veci, nemaiplângând căci vă veți
SCRISOARE CĂTRE PRIETENII MEI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375864_a_377193]
-
dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând ... Citește mai mult MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBREÎmi dau târcoale gândurile sumbreCând sufletul e rug aprins de floareMi-e teamă de tăcerile din umbre.Vreau vocea-ți caldă, plină de candoareSă unduie ca un izvor prin munteși-n limpezimi să
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre.Misterios și-nvăluit în ceață,Arcaș destoinic, săgetând ... III. GEORGETA RESTEMAN - SĂ DĂRUIM PENTRU VIAȚĂ !, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015. Cu câțiva ani în urmă, am avut șansa ca prin bunăvoința și înțelegerea prietenilor, cunoștințelor și a tuturor celor care au
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Se ridică cu greu,nu prea are chef de musafiri, are doar doar un chef nebun de somn. - Te deranjez? O știa pe roșcata de la „personal”. Când s-a dus să-și înregistreze cartea de muncă, a simțit cum îl săgetează cu privirea ,privirea aceea pe care ți-o aruncă o femeie prin care-ți spune că e vădit interesată de persoana ta. Însă el nu o băgase în seamă,cum n-o băgase - n seamă nici pe profa de chimie
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
coclau, își instalară tabăra într-un loc pitoresc. Pe aceste plaiuri de o frumusețe rară au împărățit zâne și Ilene Cosânzene și s-au războit feți - frumoși cu zmei fioroși. Între timp, câțiva oșteni urmăriră un cerb pe care îl săgetară. Aprinseră un foc mare și-l puseră la proțap. Se ospătară pe îndelete și într-un târziu se culcară pe cetina de brad și dormiră până ce zorile se revărsară peste muchia masivului muntos. La trezire, Căpitanul Arnăutu nu dădea semne
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
săgeți spre metereze. Acestea ținteau piepturile oamenilor nopții care se prăbușeau în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia se aruncară în vâltoarea bătăliei, dar se treziră săgetați de arcași. Pe terasa unui turn apăru din flăcări un cavaler: - Cine sunteți voi, muritorilor, și ce vreți? Noi nu avem nimic cu domniile voastre, de ce nu ne lăsați în pace? Pentru o clipă, întreaga suflare încremeni. - Cum de ne-ați
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului “Versul Florinei Sanda Cojocaru este precum un trăznet. Impactul pe care îl are slova domniei sale asupra cititorului este covârșitor. După lecturarea unei poezii care poartă semnul sufletului său, nu poți spune decât că ai fost săgetat de ceva extraordinar de intens, poate de aceea am privit creația sa ca pe un trăznet. Florina Sanda Cojocaru cu o extraordinară profunzime și o bogată imaginație poetică reușește prin îmbrățișarea versului alb să lărgească orizontul imaginativ al celor care
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
și-am luat-o la fugă către șosea. Deabia acum mi-am dat seama că norii aceia care se vedeau la orizont se lăsaseră foarte jos și începuse să plouă; bătea un vânt rece de toamnă târzie care m-a săgetat la inimă căci eram îmbrăcat subțire. Din această clipă s-a instalat în mine, în sufletul meu crud și nelegiuit o bucurie nemaivăzută, parcă toată mânăstirea era a mea și parcă toată natura și toată lumea erau ale mele, numai Peter-Bacsi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
bordul unui aparat de zbor, se transmite în difuzoare: „Majestate, aviatorii vă salută cu onoare și vă doresc multă sănătate!”. Cine poate simți mai adânc în suflet, splendoarea acestui moment, decât Majestatea Sa Regele, care a fost pilot și a săgetat bolta cerului de atâtea ori?! Pe cer, aviatorii clădesc cu jetul aburilor o inimă mare! Este inima avioanelor, pe care Regele le-a îndrăgit ca pe bijuterii și fără de care anii toți ai Majestății Sale nu ar avea miezul temerității
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]