731 matches
-
acolo unde el nu poate fi măsură, ci e măsurat de "patima tristei viețe", cade sub măsura propriilor limite 44. Or, condiția sa ontologică definitorie este să existe nu în măsura în care e degradare a esenței, "nu în măsura în care e cutremurat de vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar în nălucire, e sufletul care și-a pierdut aripile, esența zborului zeiesc, fiind "doar o fărâmă de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un uragan devastator ce transformă totul în ruine. Rămîne, în consecință, semnul, urma ca prezență a absenței. Ceea ce urmează de aici încolo nu mai ține decît ombilical de matricea Egiptului: "Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, / Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, / Sorind viața lor de basme prin cîmpie răsipiți". Intenționînd să cuprindă, după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
înălțime joasă și cu arbori ce ajung până la câțiva metri (3-8m). Este răspândit în Corsica și în Nordul Mării Mediterane, în regiunile deluroase cu altitudine de 400-600m, cu soluri silicioase. În componența lui intră: stejarul de stâncă (Quecus ilex), maslinul sălbatec (Olea europea), fisticul (Pistacia lentiscus), palmierul pitic (Chamaerops humilis). Dintre arbori amintim stejarul de plută, pini etc. Garriga este formată din desișuri de arbuști și de arbori nu prea înalți, alcătuiți de regulă din stejarul de Kermes. Se mai întâlnesc
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
membrii propriei specii și, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un „specialist în nespecializare” ereditară. Din acest motiv, puiul de om este singurul care își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este „asistat” de membrii altei specii. „Copiii sălbateci”, cei crescuți de animale, s-au animalizat, în ciuda eredității lor de tip uman. • Prin „orarul” proceselor de creștere și maturizare, ereditatea creează premisele unor momente de optimă intervenție din partea mediului educativ, în așa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
când m-au lovit cu bățul / cu lacrima pe-obrazul unui copil din flori, / am lunecat și iată simt biciul și simt hățul. / Dând stelele-ntr-o parte aș fi putut să strig, / dar mă cuprinse sila de râsul lor sălbatec, / pe vinetele-mi buze năștea un rug de frig / și-acum dansez în lanțuri pe spini și pe jăratec.” Proprietarul de poduri (1976) și La dispoziția dumneavoastră (1979) reprezintă, în esență, căderea din paradisul tinereții explozive în purgatoriul răcoros al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
la câteva modele explicative, este expresia polimorfismului comportamentului uman, ambivalenței și ambiguității determinismului personalității sale. Căci însăși crima reprezintă pentru criminal, în același timp “un eșec și un triumf, suicid și supraviețuire, apărare împotriva angoaselor prin nimicirea "celuilalt" și exercițiu sălbatec de afirmare a puterii”. Dar nu aceasta reprezintă scopul acestui capitol, ci tentativa abordării, sumare, a câtorva trăsături ale comportamentului deviant patologic și ale consecințelor criminologice ale schizofreniei chiar la debutul său... 2.1. Considerații generale privind bolnavii psihici "periculoși
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ceva în mâini sau pe umeri, de cele mai multe ori chiar portretele asupritorilor, numele lor, cuvinte calde ce le erau adresate. Revin la perioada premergătoare: o inundație fonică a sufocat cartiere întregi ale Capitalei. Comenzi urlate la microfoane, marșuri trăsnitoare amplificate sălbatec de difuzoare nemiloase, străzi întregi cu circulația blocată săptămâni de-a rândul. La intrarea pe stadion: percheziție corporală. Copiii aduși înainte de amiază aveau să stea în picioare sau pe caldarâm până după ora 10 seara. La fel acei nefericiți de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
continuate și încheiate la 1577 de Francisco de Colona. Este considerată fortăreața colonială cea mai veche din America Latină. Dispunea inițial de 24 archebuze, 50 "ballestas", 9 falcone-te, o culebrina mare și un tun de 46 chintale greutate, denumit "El salvaje" Sălbatecul. Pentru "mânuirea artileriei" avea să fie numit și "un specialist în arme de foc", iar pentru a da alarma la apariția piraților, la 1557 a fost angajat un toboșar. Pe țărm, în apropierea "Castillo de la Real Fuerza" în perioada 1589-1630
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
apartamentul artistei franceze! Spre sfârșitul secolului al XIX-lea coridele au început să-și piardă din popularitate, organizarea lor fiind afectată serios după dobândirea independenței de către Cuba, la aceasta contribuind și reglementările autorităților americane de ocupație. Motivând caracterul "crud și sălbatec'' al coridelor, autoritățile americane vizau în primul rând excluderea unor practici legate de colonialismul spaniol, militând totodată pentru înlocuirea lor cu "sporturi americane'' și în primul rând cu beisbolul. Dacă până la sfârșitul lui 1898 se puteau întâlni în presă "Diario
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Piper Bar din San Francisco! La Floridita Hemingway își avea locul lui rezervat la barul din lemn prețios de caoba în colțul din stânga, lângă geam. Aici își sorbea Daiquiriul lui, denumit ulterior "Papa doble" sau "Hemingway special" sau "Daiquiri salvaje" sălbatec!. Pentru a se feri de diabet nu consuma Daiquiri clasic, cu zahăr, "Papa doble" fiind preparat doar cu 2 degete de rom, suc de lămâie și două măsuri de gheață frapată. La Floridita Hemingway venea pe la ora 11, în bermude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Oameni vânând oameni este o îndeletnicire foarte veche. Poate chiar mai veche decât oameni vânând animale sau păsări. La urma-urmelor, omului care a hotărât să vâneze om îi este mai la îndemână omul care trebuie vânat decât ursul sau rața sălbatecă. Practicanții acestui sport au purtat de-a lungul vremurile nume pe măsura epocii. În veacul abia trecut, unele dintre numele sub care s-au făcut admirați au fost enkadeviști, gestapoviști, comisari politici ori politruci. Nomenclatorul s-a schimbat și ne-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
femeilor, ca și de per manenta minciună a vieții conjugale; prodigiosul ei dar Înnăs cut, leneș și capricios, cu care interpreta pe clasici și romantici, sau improviza variațiuni pe orice teme, sau trezea, sub degetele ei și În ritmica duhului sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit, gustul ei nepervertit pentru tot pitorescul, farmecul și ineditul acestei vieți, cum și, ce să mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme (Lidia Borelli, Pina Menichelli, Fran cesca Bertini), care mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă de odinioară din redacția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu atât mai evident clarviziunea sa, necesitatea acestor lupte de eliberare, justificarea marilor sacrificii făcute în asigurarea unui viitor de libertate. Dacă adăugăm stăpânirii otomane și năvălirile barbare, terorismul tătarilor, stăpânirea austro-ungară, rusească, hitleristă, sovietico-comunistă, post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla pe marginea prăpăstiei, în pericol de a fi sfâșiată "Super extirpatione Valahiae" de către vecinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te ferească Dumnezeu de țopârlanul ce se urcă ca scroafa-n copac; aista una-două te vinde, ba unii se tăiau împrejur de se turceau. Dintr-un prăpădit de dregător rupt în cur, peste noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a da drumul acelor care-i călcaseră țara în picioare și întinseseră o mână îndrăzneață către cununa sa. Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pă mare, zi și noapte dandana.“ A coconului Anastase din O soarè la mahala (1847): „Ș-apoi ia zi ceva daca poți, că-ți sar în cap muma și fata, îți strigă în ochi că ești bursuc, că ești urs sălbatec și că le pricinuiești nenorocirea. Poftim, astăzi iar dandanale, iar mascaralâcuri, secături!“ A negustorului bucureștean Hagi G., din romanul Hoții și hagiul de Al. Pelimon (1853), care își mobilează salonul „cu un gust foarte eschiz“ și începe să dea serate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Bine, nu știi că astăzi avem soarè, nu știi că am poftit la petrecere? Ce-mi stai ca o momâie? Până când ai să fii necioplit? Când o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdauna ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan!“; „Ce poți să faci? Poți să te îmbraci după modă. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal ca toată lumea bine educată, ș-atunci aș putea suferi viderea d-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în ea pe cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stăruința învățătorilor și cu o bună administrație totul se poate face. Bibliotecă trebue numaidecât înființată. Jurilovca, Carcalui, (lipoveni) Slava-Rusă, Sf. Gheorghe (maloruși), Telița, Caraorman, Chilia veche. Casapchioi Bașchioiu Bulgari Ceamurlie de jos Erichioiu Cataloiu. Gorgova (Ruși lipoveni) Mila 23 (lipoveni) sălbateci, fără școli pe brațul părăsit al Dunării. Ceamurlia. 1. Amestec cu Români Bibliotecă, învățători buni 2. Chestia coloniilor Adm. și înv. să vorbească românește. Lucruri cu privire la Rege. Răscoala și Cuza-Vodă. Lipsa de pământ. Sărăcia cu fudulia la un loc. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]