359 matches
-
carte ratată) ca pe o fatalitate 41, deoarece obiecțiile criticii (vizând sentimentalismul, nostalgia, poezia naturii etc.) se referă, nu-i greu de remarcat, exclusiv la configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează ca de obicei automaticul impuls creator ("ca și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin satiră, dar printr-un mod de a face întâlnirile demonstrative, ritmica, toate sunt ale teatrului"51. Nici Eugen Ionescu, frecventator asiduu al cenaclului din strada Câmpineanu, nu se arată mai îngăduitor și contestă virtuțile tehnice ale romanului, după ce subliniază sămănătorismul temperamental al criticului care scrie literatură ca formă de terapeutică psihică. Importantă e observația privind caracterul dramatizabil al narațiunii: "Am îndrăzni să reproșăm romancierului E. Lovinescu (ascultând învățăturile criticului) efectul prea teatral de la urmă, venit pe nepregătite și, natural, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autonom, au fost desconsiderate din pricina inadecvării lor la modelul acreditat de poetica realismului psihologic și social, de care Lovinescu însuși se prevala pentru a indica literaturii noastre direcția bună, orientând-o de la "subiectiv" la "obiectiv", adică de la romantismul minor al sămănătorismului la modernitate. Cum se explică, atunci, discrepanța dintre principiile criticii lovinesciene și practica literară stricto sensu? Dar oare e vorba cu adevărat despre o discrepanță? Refuzând pactul mimetic, literatura lui Lovinescu rămâne obligatoriu îndatorată sămănătorismului și ratează "obiectivitatea"? Nu cumva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adică de la romantismul minor al sămănătorismului la modernitate. Cum se explică, atunci, discrepanța dintre principiile criticii lovinesciene și practica literară stricto sensu? Dar oare e vorba cu adevărat despre o discrepanță? Refuzând pactul mimetic, literatura lui Lovinescu rămâne obligatoriu îndatorată sămănătorismului și ratează "obiectivitatea"? Nu cumva "romanțarea" lovinesciană e o metodă mai subtilă și mai modernă de "obiectivare", ce reclamă depășirea practicilor obișnuite ale mimesis-ului? Răspunsul cred că l-am dat deja, atât cât mi-a fost cu putință, în capitolele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
literare, ed. cit., vol. III, p. 425). Construcția narativă e grevată de o "abundență de comentarii și explicații psihologice, care, departe de a degaja figurile morale ale eroilor, le înăbușe sub apăsarea lor abstractă și teoretică". 11 "D. E. Lovinescu. Despre sămănătorism și viitorul său roman", în Rampa, an XVI, nr. 4739, 29 oct. 1933: "A iubi locurile copilăriei nu înseamnă doar a face... sămănătorism". De aceea, în Bizu ar trebui identificat "psihologicul, adică analiza amănunțită a unor gesturi puține, dar cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
degaja figurile morale ale eroilor, le înăbușe sub apăsarea lor abstractă și teoretică". 11 "D. E. Lovinescu. Despre sămănătorism și viitorul său roman", în Rampa, an XVI, nr. 4739, 29 oct. 1933: "A iubi locurile copilăriei nu înseamnă doar a face... sămănătorism". De aceea, în Bizu ar trebui identificat "psihologicul, adică analiza amănunțită a unor gesturi puține, dar cu o mare rezonanță interioară". 12 "E. Lovinescu, Bizu, roman", în Adevărul, an 46, nr. 14988, 11 nov. 1932 (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contaminare cu spiritul antiliterar al epocii (Ion Vinea: „Literatura mă persecută. Îmi e iremediabil antipatică”), dar exterior dezvoltării conștiinței estetice românești. Se pot invoca doar două circumstanțe atenuante: pe de o parte, perioada de compresiune și dogmatism intelectual pe care sămănătorismul și epigonismul o lansaseră în literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii. Rezultatul a fost adoptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
la Botoșani, lunar, între 1 mai 1921 și decembrie 1927, sub conducerea unui comitet redacțional din care fac parte și Tiberiu Crudu, N.N. Tăutu, preotul Thoma Chiricuță. Tradiționalismul își pune amprenta în chip precumpănitor asupra orientării R.M., care vine dinspre sămănătorism și poporanism, dar se dovedește permeabilă unor orientări literare aparținând unui modernism de început (simbolismul, de pildă). Literatura tipărită aici beneficiază rar de nume sonore, cum sunt colaborările, sporadice, ale lui V. Voiculescu și ale lui Victor Ion Popa, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V. I. Bergheanu. În articolul Pe cărări drepte, Marin Dragnea aduce elogii poporanismului și sămănătorismului, dezavuând energic modernismul („nu putem accepta exagerațiile noului curent”). Apar traduceri din Jókai Mór, Ady Endre, Edgar Allan Poe. Mai colaborează V. Ilea, Ion Chelcea, Angelo Stătescu, N. Batzaria. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile funcționale ale limbii) ajungând chiar la depășirea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este hipotextul "basmului" caragialian Smărandița, iar Dădămult, ... mai dădămult e o pastișă după Stăpânia odată a aceluiași autor. Ele dau măsura capacității de invenție mimetică a stilului lui Caragiale și a talentului său de a caracteriza în maniera idilico-sentimentală specifică sămănătorismului: Fata mamii Ilinchii era bălană, plăviță, cu părul galben-auriu ca spicul grâului copt, răscopt, tocmai cum e bun de secerat, cum e pâinea a bună de mâncat și-i place puiului golaș de pitpalac să-l ciugulească și să-l
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de zonă inferioară, e zugrăvită în scene filmate, inexperimentate, deși cu intenții moderniste și de pigmentare sexuală”). Alt roman, Paradis uitat (1937), tot cu substrat autobiografic, evocă nostalgic copilăria personajului principal, în atmosfera idilică a vieții rurale patriarhale („...fenomen de sămănătorism evreiesc” - E. Lovinescu). „Dați-mi-L înapoi pe Iisus” e o nuvelă amplă (tipărită în 1944, scrisă însă în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un text nou, exprimând o realitate nouă, direcția de scenă a știut ea însăși să câștige un nou fel de a vedea oamenii și faptele dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
critica literară nu are nici o valoare dacă nu constituie o simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui estetică a scenei românești era atît de acidă și lipsită de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un produs local (sau cu un proces organic, cum ar spune Iorga). Splendidele relații patriarhale pe care le-a idealizat el în idealul său sămănătorist aveau să fie distruse fie dinăuntru, fie dinafară. Idealizarea acestei Românii de pe vremuri constituie esența sămănătorismului. Iorga a zugrăvit imaginea lui asupra satului sămănătorist în 1933: "Am încercat să reconstitui mediul patriarhal și să ofer un exemplu propriilor noastre timpuri care se rupseseră de aceste legături naturale despre amintirile văilor de la Dorohoi; ele au răsărit acum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
încetat apariția, Iorga a publicat un articol în "Sămănătorul".79 Ioan Slavici pledase întotdeauna în "Tribuna" pentru "realismul poporal", realism în zugrăvirea țărănimii, "romane inspirate din realitățile naționale", care trebuie să trezească țărănimea și să se ocupe de soarta ei. Sămănătorismul susținea că națiunea constituie societatea naturală. Așa cum scria Iorga: "... Nu există în lume o entitate mai naturală decît națiunea"80. Literatura trebuie să-l înalțe pe cititor. După părerea lui Iorga, literatura "nu poate semăna cu o cafenea unde intră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
conservatorii după Congresul Partidului Conservator din februarie 1906, dîndu-și seama că naționalismul său era ireconciliabil cu platforma partidului. Pe vremea aceea elaborase un program bazat pe naționalismul lui cultural și pe lupta literar-culturală care vor deveni cunoscute sub numele de Sămănătorism. Toate acestea au devenit "Lupta literară". În 1903, Iorga a devenit liderul mișcării literare care a preluat numele revistei literare "Sămănătorul". El scria în 1933 "În articolele mele (din "Sămănătorul") mi-am exprimat credința pe care mi-o voi păstra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mișcării literare care a preluat numele revistei literare "Sămănătorul". El scria în 1933 "În articolele mele (din "Sămănătorul") mi-am exprimat credința pe care mi-o voi păstra toată viața". Ca și Kogălniceanu, Iorga încerca să împace tradiția cu evoluția. Sămănătorismul a avut o influență incontestabilă asupra literaturii române. Eugen Lovinescu l-a numit "marele cimitir al literaturii române"148. Sămănătorismul nu a avut o viață lungă, dar i-a furnizat lui Iorga standardele critice pentru tot restul vieții. Curentul acesta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exprimat credința pe care mi-o voi păstra toată viața". Ca și Kogălniceanu, Iorga încerca să împace tradiția cu evoluția. Sămănătorismul a avut o influență incontestabilă asupra literaturii române. Eugen Lovinescu l-a numit "marele cimitir al literaturii române"148. Sămănătorismul nu a avut o viață lungă, dar i-a furnizat lui Iorga standardele critice pentru tot restul vieții. Curentul acesta a luat naștere la răscrucea veacului. Spiru C. Haret (matematician), ministrul învățămîntului, care avea legături cu guvernul liberal, voia să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreii și grecii trăiau de pe urma profiturilor lor; Sămănătoristul era opus locuitorilor marilor orașe și ai suburbiilor industriale. În satul sămănătorist exista o armonie organică de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea să realizeze acest ideal. Ca atare, a impus sămănătorismului o linie eminesciană. Deși Eminescu avea aceleași idealuri politice ca și Iorga, el nu confunda niciodată esteticul cu eticul ca să nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, în vreme ce Iorga proclama că "literatura nu este o cafenea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alianța implică compromis. Prin 1908, ideile lui în privința propriului său partid și a programului acestuia începeau să se contureze. În sfîrșit, în aprilie 1910, Iorga a fondat Partidul Naționalist Democrat. Programul, adoptat la primul Congres al partidului, conținea ecouri ale sămănătorismului, ca și ale Frăției Bunilor români. Ales la Galați în platforma partidului (cu A. C. Cuza ales la Iași), Iorga era cel care conducea partidul. Dimitrie Munteanu-Râmnic (o rudă foarte îndepărtată și fost student al lui Iorga) avea să devină locotenentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
copleșitoare a evreilor genera antisemitismul; la București și în Muntenia erau mai puțini suporteri. Iorga a intrat în conflict cu A. C. Cuza din cauza antisemitismului rasist excesiv al acestuia. Iorga era gata să accepte orice evreu care se identifica cu România, sămănătorismul și platforma partidului; Cuza se opunea acestui lucru și susținea cu tărie exclusivismul antisemitic 223. La vremea aceea, Iorga nu era filosemit, dar nu împărtășea ura lui Cuza față de evrei. Fapt este că noul partid era primul partid politic român
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
curînd abil decît frumos". Și că "Brătianu este lipsit de sinceritatea generoasă și de convingerile nobile fără de care nu poți fi un adevărat politician"14. Din păcate, politica înseamnă mai mult necesitate decît sinceritate. Iorga era prea mult ancorat în Sămănătorism . Cu toate studiile sale de istorie a românilor și de istorie universală, Iorga era surprinzător de "ne-Român" în politică. Opiniile lui sămănătoriste îi estompau instinctele românești naturale și chiar și cunoștințele sale în privința experienței istorice a românilor. În politica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
departe; dacă erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]