375 matches
-
București, 1974. Traduceri: Al. Gavard și A. Périer, Călătoriile lui Livingston, București, 1940. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VI, 261-265; Papadima, Scriitori, 35-43; Octav Șuluțiu, „Mișcarea sămănătoristă”, „România literară”, 1933, 72; Dragoș Vrânceanu, Sămănătorismul, CRE, 1933, 1971; Șerban Cioculescu, O pledoarie sămănătoristă, ADV, 1933, 15 263; Mihail Ilovici, Negativismul tinerei generații, București, 1934, 185-187; I. Răducanu, Istoria unui curent literar, DEP, 1935, 2 296; Zaciu, Bivuac, 108-118. V. V. G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
arătat, cuzismul își are antecesorul său doctrinar în ceea ce am numit a fi "pedagogia bărnuțiană a xenofobiei", în miezul căreia vibra cu intensitate febricitantă principiul anti-străinismului. Iar în relativă sincronie cu procesul de geneză culturală a cuzismului se coagula programul sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
existau deja în tradiția istoriografică românească. Aceasta ar putea fi numită teoria continuității selective, discriminarea între cei care au rămas locului și cei care au părăsit provincia alături de legiunile și administrația romane făcându-se pe criterii socioeconomice. Pe fondul ideologiilor sămănătoriste și țărăniste care operau o reducție a românismului la ruralitatea arhaică necontaminată de străinismul occidental modernizator, nici nu e de mirare că s-a insistat asupra faptului că cei care au rămas au fost țăranii, iar cei care au părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Victor Hugo în „Floarea darurilor” (1907), iar editorial, cu piesa de teatru Rândunica (1914), reprezentată anterior la Teatrul Național din Iași. A colaborat cu poezii, proză, articole și traduceri (din Alfred de Musset, Victor Hugo, Sully Prudhomme) la revistele sămănătoriste „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc literar”, „Floarea darurilor”, „Freamătul”, „Arta românească”, apoi și la „Daruri”, „Orașul nostru”, „Viitorul”, „Unirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge, în notă sămănătoristă, pe tema revoltei țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
spre cumpăna dintre milenii. În 1993 Academia Română îl va desemna pe scriitor membru post-mortem. Cele dintâi volume ale lui V. - Poezii și Din Țara Zimbrului și alte poezii -, îndatorate profund lui Al. Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o materie verbală aspră, întrucât numește realități crâncene, versurile dobândesc intermitent o forță expresivă notabilă. V. devine poet autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
statului român 1. Principalii exponenți ai acestor curente sunt doi intelectuali originari din nordul Moldovei: N. Iorga și E. Lovinescu. Rădăcinile comune nu au determinat însă o convergență a viziunilor. Astfel, teoreticianul naționalismului cultural românesc încerca să revitalizeze curentul socio-cultural sămănătorist, al cărui reprezentant fusese la început de secol XX, promovând în interbelic un neosămănătorism structurat pe aceeași linie a tradiționalismului, de recuperare și valorificare a tradiției prin invocarea idilismului vieții rurale și a gloriei trecutului național, respingând, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sale psihice. Făurirea unei culturi naționale în spirit gândirist pornea de la premisele formulate de M. Kogălniceanu, fundamentate de junimiști și reluate apoi de Iorga, dar se detașa de acestea prin așezarea ortodoxiei la intersecția dintre prezent și trecut 18. Literatura sămănătoristă era valorizată de gândiriști, dar, în opinia lor, accentul trebuia deplasat de la descrierile de cadru românesc la impunerea omului cu profundă conștiință religioasă. Gândirismul tradiționalist a virat la finalul anilor '30 spre extremismul de dreapta, chiar dacă apropierea de fascism anula
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai LIBERĂ și cea mai desinteresată tribună din republica literelor române". De această dată însă, programul revistei promova în special creația folclorică, înfierând "mistificarea" inerentă literaturii moderne - o literatură ce alimenta "cultul orgoliului", "autoidolatrie" și "reclamagism"38. Tradiționalismul de factură sămănătoristă răspundea într-o anumită măsură principiilor localismului creator formulate câțiva ani mai târziu de Alexandru Dima, deși creațiile populare erau culese din toate zonele țării. Alături de acestea, versuri și proză originală sau traduceri, studii de analiză lingvistică și literară, documente
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Progresul, membru al Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina. 31. Nicu Dracinschi (1879-1923), poet, traducător, cu studii de medicină la Viena, membru al societății România jună, secția literară, medic în Câmpulung Moldovenesc, debutează cu nuvela Pe Rarău. Poet sămănătorist cu majoritatea lucrărilor în manuscris, Dracinschi este considerat cel mai reprezentativ poet de această factură din Bucovina. 32. Ion Dragoslav (1875-1928), poet, prozator, publicist, animator cultural al Fălticenilor, este autor de schițe publicate în peste 15 volume: Icoane vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru care "elementul nativ", reprezentat de cadrul târgului botoșănean își pune amprenta în mod fericit 14. Și scriitorul Ludovic Dauș este apreciat pentru romanele scrise în anii '30, cu referire la fresca botoșăneană "solid realizată", Asfințit de oameni, cu temă sămănătoristă. Analizând opera lui Dauș, Călinescu remarcă, la rândul său, originalitatea documentelor înscrise într-un roman cu "mult adevăr istoric nuanțat"15. Călinescu se oprește și asupra operei scriitorului bucovinean Eusebiu Camilar, amintind de creațiile publicate în presa literară, "de evocare
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu "mult adevăr istoric nuanțat"15. Călinescu se oprește și asupra operei scriitorului bucovinean Eusebiu Camilar, amintind de creațiile publicate în presa literară, "de evocare a unei copilării moldovene chinuite"16. În schimb, poetul Ion Sângiorgiu, plasat în categoria poeților sămănătoriști, este criticat de Lovinescu pentru lipsa de originalitate, deși i se remarcă tentativele unor volume spre modernism 17. Poetul bucovinean Ion Dragoslav - singurul autor menționat în toate cele cinci referințe - continuă lista sămănătoriștilor moldoveni, Lovinescu reproșându-i însă lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
politica spiritului în istoria europeană, Editura Curtea Veche, București, 2012. Lipset, Seymour Martin, Political Man. The Social Bases of Politics, Doubleday & Co., New York, 1960. Livezeanu, Irina, Cultură și naționalism în România Mare. 1918-1930, Editura Humanitas, București, 1995. Lovinescu, Eugen, "Critica sămănătoristă", în Florin Mihăilescu, N. Iorga - Biblioteca critică, Editura Eminescu, București, 1979. Lovinescu, Eugen, Istoria civilizației române moderne, Editura Minerva, București, 1997. Malița, Liviu, Eu, scriitorul, Editura Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1997. Mannheim, Karl, Ideology and Utopia, Lund Humphries, Londra, 1954
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
așa cum a fost, Editura Minerva, București, 1984, p. 271. 13 E. Lovinescu, Istoria civilizației..., p. 238. 14 Zigu Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, București, 1980, p. 439. 15 Ibidem, p. 207. 16 E. Lovinescu, Critica sămănătoristă, în Florin Mihăilescu, N. Iorga-Biblioteca critică, Editura Eminescu, București, 1979, p. 136. 17 Mihai Cazacu, Sinteză și originalitate în cultura românească (Între Apus și Răsărit), Editura Facla, Timișoara, 1990, p. 217. 18Ibidem, pp. 283-284. 19 K. Hitchins, România..., p. 300
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
întregi culturi, Eminescu publicistul este caracterizat prin grilă ideologică și politică de Nicolae Iorga. Deschizând seria interpreților publicisticii eminesciene prin articolul "Un nou Eminescu apăru...", Iorga deplasează discuția în spațiul dezbaterilor ideologice. Pledând pentru întoarcerea la publicistica eminesciană în cadrul mișcării sămănătoriste, istoricul notează în 1905: "E o uimire câtă bogăție, logică, prevedere, căldură, câtă mare și morală înțelepciune de om superior, genial se cuprinde în acele buletine politice, dări de seamă teatrale, notițe despre cărți, care aveau simpla menire de a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cunoștea tot prezentul românilor, în câțiva ani căpătase o vedere clară asupra trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea spiritului său filosofic, și oricând el stăpânea subiectul său, fie și atins în treacăt, de la o uimitoare înălțime"179. Resuscitată de mișcarea sămănătoristă, publicistica eminesciană prilejuiește justificări unor mișcări xenofobe sau fasciste care se reclamă de la "actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă în circulație prin mișcarea sămănătoristă, continuată apoi prin oameni și acțiuni felurite, ea își supraviețuiește și astăzi în unele manifestări xenofobe sau fasciste ce se reclamă încă de la "actualitatea lui Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Panu, D. Anghel, Ion Petrovici, Lovinescu însuși, lista încheindu-se cu "cei doi mari memorialiști ai literaturii române: N. Iorga și C. Stere". E vizibilă tentativa amfitrionului de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii aceștia pursânge, memorialiștii sunt, după cum se observă cu ușurință, tot "critici" și "ideologi", ca și reprezentanții "epicii autobiografice" de unde rezultă că numai personalitățile de prim rang
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de lumea prin care au trecut, având totodată posibilitatea, cu puțin talent și multă voință, să-și obiectiveze literar propriile experiențe existențiale (Iorga și Stere au practicat literatura ca pe o îndeletnicire secundară, dedicată clipelor de răgaz). Așadar, față de proza sămănătoristă de inspirație rurală (ce reclamă întoarcerea la natură, la glie), memorialistica ar reprezenta o formă de literatură urban-intelectualistă, adică mai puțin "lirică", mai "obiectivă" ceea ce înseamnă că abia o dată cu nașterea memorialisticii ca gen se poate vorbi de constituirea unei tradiții
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului pierdut semnificația unui pelerinaj ce îneacă sufletul într-un șuvoi de lacrimi și de lirism indigest, după cunoscuta rețetă sămănătoristă. Or, Lovinescu intenționa să valorifice temperamentul rasei (mai precis: moldovenismul) într-o formulă estetică net superioară sămănătorismului, încurajat probabil și de anumite afinități aparente între pasivitatea ciobanului mioritic și contemplativitatea decadent-intelectualistă a eroului proustian. Observația duce la concluzia că numai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eroului proustian. Observația duce la concluzia că numai împrejurările istorice nefavorabile (influența slavă, ortodoxismul etc.) ne-au ținut sufletul captiv într-o milenară primitivitate. Altminteri, în condiții prielnice faptelor de cultură, în Moldova s-ar fi putut scrie nu literatură sămănătoristă, ci... romane de tip proustian. Așa se explică de ce în prim-planul narațiunii din Bizu se situează acum scriitorul, care, eliberat de supărătoarele obligații sociale, se întoarce acasă, la Fălticeni, pentru a-și regăsi rădăcinile "moldovenești" și inspirația literară, la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
valorile ei. În schimb, situațiile 3 și 4 corespund unei psihologii "diferențiate" conturate printr-o atitudine defensivă, contemplativă și complet dezinteresată, "moldovenismul" fiind asumat în felul unei predispoziții temperamentale generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
autobiografie. Lipsiți de înțelegere pentru o poetică de acest gen, exegeții literaturii lui Lovinescu au sancționat aceleași "defecte" și în romanele eminesciene, și în cele de inspirație așa-zis "autobiografică": ca operă memorialistică, un roman precum Bizu dezamăgește din cauza clișeelor "sămănătoriste" și a pauperității informațiilor legate de viața spirituală a protagonistului, individ fără voință și fără personalitate (în care cititorii nu-l puteau regăsi nicidecum pe "marele" Lovinescu). Apoi, pe lângă carența "documentară", recenzenții au sancționat lipsa de talent a prozatorului, incapabil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
diferite media este infinit mai variată și mai bogată. Cunoașterea limbilor străine este mult mai mare. Se călătorește mai ușor și mai des în străinătate. Contactul cu realitățile europene este direct și frecvent. Realizarea personală capătă noi dimensiuni stimulative. Nostalgia sămănătoristă (De ce m-ați dus de lângă... boi) dispare în mod inevitabil. Ambițiile culturale și sociale, spiritul de emulație, noțiunea de promoție și ierarhie se modelează altfel la oraș. Din Europa vine un nou stil de viață (cu aspecte bune, uneori și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]