1,039 matches
-
de maniere cu străinii care lucrează la ei sau femeile badante (care au grijă de bătrâni zi și noapte). Au impresia că celelalte nații sunt slugile lor. Bărbații și femeile de la o anumită vârstă o iau razna, devin senili, chinuind săracele badante plecate din țară în lupta pentru existență. Italienii au cunoștință despre mitul lui Dracula, (ceea ce m-a determinat să scriu un roman, „Urmașul lui Dracula") și despre Ceaușescu ca fiind singurul dictator din lume care și-a lăsat țara
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
aiurea, căci nu știm încă, până azi, nici măcar cum arată și pe unde se află acesta - în loc să căutăm a înțelege mai întâi aceste lucruri, mai mărunte dar reale, care ne stau în jur, ...ne-clin-ti-te de atâta amar de vreme, vrând săracele să ne reveleze Adevărul, ...ca unor orbi, așteptându-ne răbdătoare veacuri și veacuri la rând să ne trezim odată-și-odată, să ne venim în fire, să le cercetăm și să le înțelegem pe ele mai întâi, pentru ca abia apoi să putem
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
am astfel de scopuri... Orele de Română ale anului ce trecuse, discuții libere și temele acelea „noi”, ...cenzurate, toate la un loc, adunau în noi mari regrete în anul următor când ne-am trezit fără el, mai ales că diriginta săraca, ne-a rugat frumos să fim „înțelegători” cu următorul profesor care va veni: un bătrân de 67 de ani, căruia nu-i ajungea pensia de 8.000 (opt mii) de lei ce o avea, conform mărturisirilor sale. Tot anul cât
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
eram oameni în toată firea și ne cam deranja minciuna −, el se enerva pe noi și devenea „dur”. Dar colegii mai tineri îl rugau repede să ne mai povestească întâmplări „cu ciocoii” și se calma instantaneu... „Vai de Țara noastră, săraca, ce-a ajuns!” - îmi aminteam eu de răbufnirile lui tata - Dumnezeu să-l odihnească! − ...un „incult” dealtfel, care a învățat după Biblie patru limbi, dintre care una i-a și salvat viața, în timpul războiului. Eram însă seraliști și trebuia să
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
MIHAI Cozia! Ce mult îmi placi! COZIA Nu vorbi, nu ai dreptul ! Taci! MIHAI ( Punând mâna pe mâna ei.). De ce vorbești așa? Nu pot să-ți spun ce îmi șoptește inima! COZIA Tu ești domnișor, tu ești bogat, Eu o săracă liberă dintr-un sat. MIHAI Iubirea mă hămeii și nu cunoaște De unde ne vom întoarce, din ce moaște, Și când ne vom întoarce, într-o bună zi, Soață, tu, ai să-mi fi. COZIA ( Bucuroasă, dar și înspăimântată. Mihai! Eu
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
-Să trăiești și dumneata! Ce dorești de la mine? -Dați-mi voie să dau un telefon de la Primărie că am nevasta moartă lângă Caru cu Bere...A atins-o suflul unei bombe și-a dat-o cu capul de zid...! A murit săraca...Omul plângea. I se scurgeau lacrimile pe obraji șI tremura tot. -și cui să-i dai telefon? -Are un frate prin Ferentari, să vină s-o ia cu vreun car mortuar...Eu nu pot s-o părăsesc! --Dă, măi, omule
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Cum, care partid? Pile. Cunoștințe. Relații. Desființat premeditat, de Ilici Iliescu pentru a fi salvate liniile 2, 3, 4, 5. Șmecherie maximă, urmată de masive infiltrări prin Frontul Salvării Naționale(!) prin toate partidele, de largă respirație democratică, postdecembriste. Meteahnă securistă! Săraca, țară! Pe mânile cui ai încăput? Boborul asta a vrut, asta a avut! Serviciile, tot ălea, au lucrat profesionist. Dumnica Orbului a funcționat perfect! Cu repetiție. Chiar și când n-a fost. Pentru un pumn de mălai, mulți români și-
TABLETA DE WEEKEND (46): SE ÎNTÂMPLĂ ACUM! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346605_a_347934]
-
să pășească lin și în siguranță să iau câte-o trântă d-o țineam minte zile de-a rândul.. Acu-ntr-o zi, sora Chiroftia, să-și rupă gâtul nu alta, după ce în urmă cu vreo două luni a avut, săraca, genunchii plini de sânge, zdreliți de se vedea osu, ba și-o mână umflată la-ncheieturi și la coate... a tras și s-a văitat zile-ntregi, vai de capu ei! Am migălit și-am pigulit până-n zori pe toată
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
faze și etape de producție în funcție de plan și perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator și al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare". (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
speriindu-se de doi vârcolaci care semănau leit cu cei doi morți pe care i-a premenit în urmă cu câteva ore. A doua zi, oamenii din Țara Vârcolacilor au găsit-o în șanț moartă. -Asta a căzut din cer, săraca! Își spuneau vârcolacii... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Vârcolacii, povestire de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
speriindu-se de doi vârcolaci care semănau leit cu cei doi morți pe care i-a premenit în urmă cu câteva ore. A doua zi, oamenii din Țara Vârcolacilor au găsit-o în șanț moartă. -Asta a căzut din cer, săraca! Își spuneau vârcolacii... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Vârcolacii, povestire de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
renăscut din propria-i cenușă și datorită minereului de aur descoperit în împrejurimi a cunoscut din nou o înflorire economică și socială. Această perioadă a fost de scurtă durată, minele de aur descoperite în 1829 s-au dovedit a fi sărace în minereu, și după o perioadă de exploatare brutală, au fost curând abandonate. În locul lor, tezaurul forestier pe deplin abundent în Helen a dat curs unei noi anteprize economice, gaterul și morile din împrejuri dovedindu-se a fi aproape nesatisfăcătoare
HELEN, PERLA ALPINA A GEORGIEI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355298_a_356627]
-
cu proștii, și și-a zis că așa o fi fost vrerea cu aurul ăla blestemat, ochiul necuratului, ptiu!, și m-a luat acasă și de atunci nici n-am mai vorbit cu ea despre întîmplarea aia, pînă a murit, săraca ... Și, ce să vezi ... uite așa, ca în povești, fraților! Alupupăzan i-a dat lu' taică-său cu toporu în cap, pentru că bătrînul îi dăduse moneda unui învățător dintr-un sat apropiat, care era numismat, pe o damigeană de țuică
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
i se umflaseră. Strângea cu atâta putere ceșcuța de lut în mâna tremurândă, încât băutura i se revărsase printre degete. Începuse rar, șovăind: „Era pe timpul războiului. Au plecat mulți pe front. Am ajuns de lucrau și femei în laminor. Cald, săracele, nu se puteau dezbrăca până la brâu ca... bărbații. Trist, foarte trist... să lucrezi cu femei în laminor. N-aș mai lucra, să știi... Nooo!...” „Și Petrescu?...” „Petrescu... Era la zincuire. Tot maistor. Afurisit de greu la zincuire. Să stai toată
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
singur atâtea cuie-n cap, încât, după ce I s-a umplut tot capul de bube a început acum s-o bată tot mai tare le fund pe mama noastră, adică democaratia, și să-I facă și ei atâtea găuri, încât, săraca, s-a cam prăpădit cu firea, și de necaz a început și ea să-și mai ușureze ființă. Cam asta este acum relația dintre un individ și societatea civilă după coborârea generalului de pe zid și pierderea lui în mulțime, zise
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
era foarte liniștită. Dacă ar fi ceva urât, ar fi vorbit fata aia. Mi-ar fi spus. Întotdeauna a fost sinceră și apropiată de noi... Am să merg la garaj să fac ordine. Să nu vadă amărâta asta de femeie, săraca de ea. Asta i-ar mai trebui, Doamne ferește! Cade din picioare... Aștept până după nunta aceea. Unde o fi Fănel al meu acum? El se distrează și eu mor de grija lui..." Fănel medita în mașina parcată foarte aproape de clădirea
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
dracu stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate./„ Ascultă, copile, nu e vorba nici de zi și nici de noapte”./ Am rămas ușor impresionat de muzicalitate./ Suav lingvistic al purității create/ Îmi povestea despre frunza, săraca, veștejita./ Da, este înțeles, era el.../Era Nichita...” Activitatea s-a desfășurat într-o atmosferă care a îmbinat spiritul aniversar, cu cel de cenaclu și cu cel didactic. Casa de Cultură „I.L. Caragiale” din Ploiești și-a adus și în
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
viață. Da' ia aminte la baba; tinerețea-i ca floarea, se scutură când ți-e lumea mai dragă și dacă n-ai pus sămânță sub ,,brazdă” ... , mori la poarta azilului. - Dar de unde ai aflat dumneata ceea ce nu știe nici mama, săraca?? - Păi se vede ... - Pe ce se ,,vede”? Doar nu pe obraz și, mai ales, nu în lumina asta chioară, ca de gaz lampant. - După cum te miști în papuci, da' mai ales după linjirii ... - Care ,,linjerii”!? Nu port nici sutien, nici
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
măritate pe la casele lor.Dar că are și un nenorocit de bărbat, maior în armată ,bețiv și curvar care o bate „regulamentar„ în fiecare seară. Când am auzit așa ceva iubirea mi s-a urcat direct la absolut ! Ia uite mă săraca,mi-am zis,așa bună și frumoasă să aibe parte de așa ceva? Asta trebuie să se schimbe! Nu știam prea bine cum, dar nu doream decât s-o țin în brațe și să nu-i mai dau drumul. Ca să nu
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
Radu”, își aduse aminte Lina, „Gică umbla cu Mia, o femeie oacheșă din sat”. Lina era și ea la fel de măslinie la ten. „La ce-i mai trebuia Mia?”, gândea femeia necăjită. „Dar așa era felul lui Gică. Îi plăcea schimbarea!” Săraca Lina, a stat tremurând în iarba înaltă din curtea femeii, să-și aștepte bărbatul ieșind din casa Miei. A stat toată noaptea, în aerul rece, tăios. Înghețase toată! Dar Gică merita tot sacrificiul! Bărbat ca al ei, mai rar de
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Uțoiu înainte de a muri. Se văzu nevoită Elisaveta să-i explice Ioanei care o privea nedumerită. - Aha, acum știu de care zici, Țața Mărița! Păi, Doamne iartă-mă, și țața asta cum o fi putând să stea acolo singură? -Ei săraca, unde ai vrea să se ducă acum decăt la cimitir în Valea Vii; când, Doamne ferește i-o suna ceasu? Da, lasă-mă, fă, să-ți spui mai departe că mă grăbesc că lăsai, păcatele mele, o oală cu făsui pe
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
-Bine, Doamne, iartă-mă, că nu l-a pocit! zise Ioana, făcându-și semnul crucii. -Bine, că nu l-a pocit săracu! Când a intrat în casă era galbin ca șofranu. Biata Floarea, nevastă-sa nu știa ce să facă, săraca. Păi n-auzi, fă, c-a intrat în casă galbin ca șofranu și tremura tot și bolborosea niște cuvinte ne’nțelese? Biata femeie a dat fuga la Fierăreasa să-i descânte. Cred că dacă nu-i descânta Fierăreasa murea de
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
de la Nea Gilică. Eu, îngrozit de acea perspectivă, evident că am tăcut chitic. După câțiva ani, când mă mai mărisem și eu și nu mai credeam așa în orice, i-am povestit cu lux de amănunte întreaga tărășenie mamei. Ea, săraca, mi-a spus că știa. Și nu numai ea, tot satul știa sau cel puțin bănuiau pe făptași. Dar toate au trecut și gura satului, acel critic imparțial, a știut să ierte, să uite și să tacă, dar numai după ce
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]