538 matches
-
al polemicii antinestoriene (în special o distanțare mai netă de Apolinarie) și, în plus, în dialog - spre deosebire de opera dedicată lui Theodosius - lipsește termenul theotokos. Această absență, ca și anumite elemente comune de terminologie ar situa Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfîrșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul un apendice al dialogurilor despre Treime, compuse prin 426. O dată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat așadar, pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Malley, The Conflict Between the Notion of Hellenic Wisdom in the Contra Galilaeos of Julian the Apostate and the Notion of Christian Wisdom in the Contra Iulianum of St. Cyril of Alexandria (teză), Pontif. Universitas Gregoriana, Roma, 1975. e) Epistole sărbătorești. Calculul pascal Calculul datei Paștilui creștin era complex și complicat de uzanțele diferite din fiecare Biserică, ce duseseră uneori la conflicte, mai ales după ce Roma făcuse eforturi pentru a impune, începînd cu a doua jumătate a secolului al II-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Alexandria, începînd cu episcopul Demetrios (188-230). Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cel puțin începînd cu Dionisie (247/248-264/265) este atestat la Alexandria obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sînt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (cf. vol. II, t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
t. 1, pp. 57-60) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. p. 000), predecesorul lui Chiril. în treisprezece manuscrise grecești (al paisprezecelea o conține doar pe prima) și trei versiuni latine ni s-au transmis 29 de epistole sărbătorești ale lui Chiril, impropriu definite omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sînt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu mult înainte, epistola pentru anul 413 fusese probabil redactată de Teofil, ceea ce explică absența ei din dosarul lui Chiril. Mai greu de explicat este însă absența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestuia, care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sînt în schimb un Prolog la calculul Paștilui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amîndouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub îngrijirea lui P. Évieux, cu o importantă introducere generală, traducere franceză, introduceri și note la fiecare epistolă: Cyrille d’Alexandrie. Lettres festales. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea, de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică, pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începînd din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar a fost primul care l-a folosit sistematic, inaugurînd o practică ce avea să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa culturală, potrivită pentru acea epocă, îl determină să caute termeni rari și forme și expresii sobre și elegante, însă stilul e sărac, compoziția lipsită de rigoare, scriitura extrem de prolixă, iar repetițiile frecvente. Uneori, ca în descrierile primăverii din epistolele sărbătorești, el dă dovadă de o anumită grijă pentru stil. într-adevăr, chiar genul acestor epistole și caracterul lor de act oficial îl determină pe autor să aibă mai multă grijă față de stil, lucru ce se reflectă și în declarațiile contradictorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest fapt a contribuit la slăbirea monahismului egiptean, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înfipte în principalul zăcământ al idiomului național, de unde își soarbe seva, dar trece substanța verbală printr-o sită culturală fină, unde curtenia, simțul nuanțelor și onctuozitatea savantă sunt obligatorii. Rezultatul e o stilizare subtilă, care dă exprimării un aer ceremonios, sărbătoresc, atât în vocea autorului, cât și a personajelor sale, fie ele oameni de rând, fără ca senzația autenticității să sufere, fiindcă timbrul grav se percepe mereu adecvat. În această privință, autorul poate fi apropiat de Anatole France, foarte prețuit în cercul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea, dreptatea și binele triumfă într-un final sărbătoresc. Principala morală a cărții este că nu trebuie să se acționeze pripit în nici o împrejurare, ci să se chibzuiască adânc înainte de a se lua o hotărâre importantă. Există și un sens implicit, mai larg, privitor la puterea și importanța „literaturii
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit prin înserierea la „corabia cu ratați” a generației ’27. SCRIERI: Vindecările, București, 1976; Jugastru sfiala, București, 1977; Vietăți fericite, București, 1980
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
mitic”, iar sacrificiul său având semnificația unei „reconstrucții în spirit”. Observații subtile face U. și despre tragic, așa cum se relevă acesta, între altele, în balada Meșterul Manole. O abordare nouă aduce capitolul Categorii ale etnoesteticii, unde sunt examinate frumosul, sublimul, sărbătorescul, tragicul, comicul și absurdul. În definirea frumosului autorul nu-și cantonează interpretarea la perfecțiunea formală, nu împărtășește opinia lui Lucian Blaga potrivit căreia conceptul de frumos constă în fenomenul nuanțării, ci se oprește la o serie de sentințe „acceptate ca
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
general al conceptului”. Frumosul natural are o importanță secundară pentru artistul anonim, iar portretul uman este prezentat în datele lui anatomice generale. În lirica populară, pentru definirea frumosului este folosită o serie de substitute. În sfera sublimului intră colindele și sărbătorescul. În ansamblul ei, Etnoestetica propune o strategie sugestivă a receptării literaturii orale. Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, structurată pe analiza unor descântece, colinde, paremii și basme, este o carte despre apariția frumuseții (nașterea Afroditei), despre mituri (mitul
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare (1985
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
extremis nihilistă. Existența e văzută ca un miracol perpetuu, iar când acesta e amenințat, recursul la rădăcinile țărănești și la natura originară reușește să-i restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub semnul clipei de grație și al sărbătorescului, tensiunea lirică provenind nu din incompatibilități și dileme, ci din plenitudinea sentimentului, din împărtășirea-părtășie. Fără să așeze în cumpănă acest lirism al celebrărilor, timpul „trădător”, toamna (agent melancolizant) și „ora plecării” din satul natal adaugă un spor de gravitate și
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
nebănuite corzi/ pe care o nevăzută mână - mai acut, mai grav - / le ciupește din când în când”. Cartea de la Jucu Nobil valorifică potențialul liric al întoarcerii către timpul (copilăria) și spațiul (satul) dintâi, depozitare ale miracolului primordial, sub semnul memoriei sărbătorești. Primă parte a unei compoziții poetice de mare anvergură, Cartea... este continuată cu volumul subintitulat Balade și idilă (2000) și finalizată ca o trilogie în 2003. Călător de profesie se structurează pe motivul fiului risipitor, iar Zi după zi adoptă
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
ales a impulsurilor proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând marele eveniment al descătușării forțelor progresiste ale poporului, prin eliberarea țării de către Armata Roșie, intrarea sărbătorească a trupelor eliberatoare În București, marele meeting din piața UniversitățiiĂȘi Încă ceva: despărțirea. Despărțirea dintre foștii condamnați și internați politici, pe care anii petrecuți Împreună i-au legat În indestructibile prietenii, și care chiar a doua zi urmau să plece
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
captează identitatea acestui tip de lirism. „Peisajul”, chiar și atunci când este copleșit de vegetație, fascinat de levitația proprie fiecărui anotimp, chiar și atunci când se definește în funcție de un loc anume, de căderea luminii, a ploilor, a amurgului, a nisipurilor, mortuare sau sărbătorești, este un peisaj moral, mai mult, o arhitectură labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
repeta pe sine însuși, de pildă, în scrisul lui Victor Tulbure. Prea adesea - îndeosebi în poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură în vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața adevărată printr-un șablon idilizant. N. Tăutu a izbutit să redea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu toposul domestic, i se opune fanaticul până la crimă Anghel. Sentimentului conjugal și matern al Feliciei îi răspunde nesațiul erotic al Silviei Racliș. De o parte căminul, cu jocuri nevinovate, de cealaltă cârciuma, cu petreceri sinistre. De o parte iarna sărbătorească, de cealaltă vara tulbure și tulburată. S-ar zice că într-una din zile eroii sunt în paradis, în cealaltă în infern. În pofida acestor opoziții, cele două existențe ale lui Antipa totuși comunică, iar punțile dintre ele nu se limitează
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]