23,750 matches
-
ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
și se întind la soare Pe cea mai veche bucată de pământ Râvnită și respingătoare Leproși, cerșetori, vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă nu am sub talpă de la una la alta să sar, saltimbanc; mă mai onorez cu câte-un guler de halbă chiar de-s la pământ, ca o șenilă de tanc Teme-te că vei sfârși sufocat de exasperare pe când esopii din fabule se perpelesc în amurg: ai vrea să crezi
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
să-l recunoască, pe lângă noroiul tânăr: numai femeile se gândeau cu tristețe cum, poate, din dragoste, în prima primăvară de armată, sus, într-un rond, și-ar fi tras în piept o rădăcină oarbă de panselă, trăind și acum. Lumina sărea de la etaj la prima răsucire a cheii în ușă: îi era frică să nu fie prinsă scriind cu greșeli, după ce amestecase cerneala din stilou cu două picături parfumate, smulse cu greu din dosul genunchilor îndoiți sub catedră. Știa că până
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare inima din piept. Ce mai, e o idee cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai timpu-napoi!: te plimbi prin viața ta, încoace și-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
fi avut aripi. Prima care înțelese ce se întâmpla fu alpinista. Ea mai asistase la o asemenea scenă, cu un protagonist romanș în munții Bucegi, care-și dorea cu ardoare moartea. Încercă să facă ceea ce nu reușise atunci: să-i sară victimei în ajutor. Era însă prea târziu s-o mai oprească din drumul ei ușor de anticipat. Se aruncase de una singură, fusese ajutată să-și ia viața, nu putea spune. Poate, totuși, mai exista o speranță. Cu abilitatea ei
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
mine o bună parte din București și din alte orașe ale țării și ucigind mii de oameni inocenți. În defmitiv, cât de vinovată era România, pentm intrarea în război alături de Germania hitlerista, cănd - hărtănita de vecinii din jur - nu-i sărise nimeni în ajutor și nu i se oferise nicio altă soluție, de alianfa sau de neutralitate? întrebăm eu patetic, ca-n fața unui tribunal al istoriei, fără să clintesc însă niciun mușchi de pe fața lui Daniel. Dar când am inceput
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
intrat în războiul eel mare, pretextând salvarea Poloniei, dar lasind apoi Polonia, ca și România, ca și multe alte țări, la discreția unor descreierați. În mizerie Și-n năpasta comunistă. Fără să clintească un fir de păi pentm a le sări în ajutor. Ba dimpotrivă, intrând în cârdășie cu cei care ne stăteau cu bocancii pe grumaz și cladin-du-si nemsinata lor bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și descîntece/ băbești, ținute minte inconștient:// neglijentă, învăluită în ceață și nouri. Că e o adevărată/ magie la mijloc. Atîta/ știe, că «a fost scufundată»: dar/ unde? În raport cu masa de pornire în rotație... Arată cu/ degetul la cap, că e sărită de pe fix. Nu găsește/ locul, intră/ pe oriunde, cîte orificii are omul? Face pe dracul ghem, scotocește,/ taie, înțeapă,/ răstălmăcește, e rugată să arate limba și ea contractă cu/ cu putere maxilarele, țipă ca din gură de șarpe,/ nu-și
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
urîtă; remarcăm peste tot comicul devenit grotesc; și rîsul, încă foarte vesel uneori al lui Caragiale, ne îngheață pe buze. „Ce lume, ce lume!”, exclamăm împreună cu Tipătescu. Mai e nevoie să găsim argumente pentru actualitatea autorului Scrisorii pierdute? Ea ne sare în ochi și nu se poate să nu ne mirăm de orbirea lui Pompiliu Eliade, de la articolul căruia, de acum o sută de ani, am pornit. Avem noi oare nevoie de memorii sau de istorii ca să-l înțelegem pe Caragiale
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
dinții, strălucitori, în mijlocul buzelor - tot așa farfuriile și vaza, în mijlocul ușii. Obiectelor le plăcea să fie atinse de niște mâini grijulii, iar, ca să le fie bine, trebuiau apreciate. De asta nu se plictisea niciodată. Ceasornicul, scaunul, masa, jacheta, perdeaua îi săreau în ochi, ca și cum ar fi chemat-o: Ai văzut cum m-am umplut de praf, îmi pierd lustrul, m-am boțit, mi-a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele îi dădeau de lucru, ca
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin flăcările/ ce pierdeau treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
știe despre accident. Sfătuitorul președintelui Iliescu nu putea găsi scuză mai lamentabilă. Adică dacă ești în concediu și te trezești martor la un accident, spui pardon și te faci că plouă ?! Nu mai vorbesc că omenia elementară te obligă să sari în ajutorul celui accidentat. Demnitarii noștri l-au lăsat pe colegul lor rănit în grija șoferului și s-au topit, să nu se afle că au fost și ei pe acolo. Dacă n-ar fi fost un moment mai secetos
Vînătoarea penală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13273_a_14598]
-
fost în exprimare! Nici măcar pasajul care i-a ulcerat pe cosemnatari („Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolșevic, e normal ca așchia să nu sară departe de trunchi. Și Vadim, și tatăl respectivului personaj provin din aceeași lume, a slugoilor lui Ceaușescu.”) nu cred că păcătuiește prin exces. Cred, dimpotrivă, că e una dintre cele mai exacte descrieri pe care le-am făcut vreodată. Trec
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Antisemitismului în România» îl descrie, în raportul ei pe anul 2002, pe Vadim Tudor drept «un intelectual foarte elocvent, care nu scapă nici un prilej pentru a-și demonstra vasta capacitate intelectuală»”. Încerc să ghicesc de ce domnii Katz și Florian au sărit ca arși, ba chiar pășesc în zona minciunii sfruntate, în loc să-mi mulțumească și să îndrepte greșeala. Din contră, mă acuză că am produs „un lanț de informații false”, dar, ce e drept, obosiți de propria plăsmuire, nu mai au și
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Marina Constantinescu Sînt matinală. Adică, mă trezesc devreme dar nu-mi place să sar din pat. Îmi place să stau, să mă uit pe geam, să mă pierd în valurile gîndurilor și imaginilor din mine. Să mă acomodez ușurel cu ziua, cu mine, cu ceilalți. Îmi place să asist cum zgomotele cele mai diverse
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
News. Aud, ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar și de a mea, luată pe sus de turbioanele fiecărei zile. Mi-am repetat în barbă vestea... Deodată, Luca sare în picioare, foarte solemn, și-mi spune să-l sunăm repede pe Bush și să-l anunțăm că a fost găsit Saddam “ Bussein”. Un prieten bun a telefonat des, ca să tot comentăm, pe vremea intervenției din Irak, iar fiul meu
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie mai degrabă rezultatul unei inițieri de breaslă decît un travaliu creativ personal. Așa cum, de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației din care practic fac parte, tînărul profesor scrie și susține o teză de doctorat în conformitate cu un set de constrîngeri care trebuie să fie respectate de discursurile sale
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
pe starea umorală a momentului, de unde impactul acestuia cu conștiința publică, pe care orice manifestare de egolatrie ori vanitate l-ar fi prejudiciat. Adevărul are o autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în apărare, Gelu Ionescu pare înclinat, în schimb, a-l subaprecia excesiv pe G. Călinescu, resimțit, fie și doar subtextual, ca un soi de „rival” al autorului Esteticii: „Am recitit pe Pompiliu Constantinescu - pot spune că l-am... descoperit
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
un fel de țigănească convențională”, construită, artificială; între trăsăturile acesteia intrînd și aspirația vocalelor inițiale: hapoi, haoleo etc. Într-adevăr, în antologia Snoava populară românească (ed. Sabina-Cornelia Stroescu), exemplele limbajului marcat comic atribuit țiganilor se găsesc cu ușurință: „Hauleu, mînca-ți-aș! sare țiganul, haruncă-mi și mie ho cîteva știulețe!”; „ham căzut”, „Mai bine dă-mi ho foaie dă hoarză și cu ho falie de mămăligă” (IV, 1989, 150-154). În lucrările românești de dialectologie, formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
care notează simpatiile lui Ion Mustață pentru România Mare a lui Vadim. Se pare că din această afinitate electivă provine și turnura amenințătoare a mitocăniei românești fără frontiere: „Vezi-ți de bătrînețile dumitale, Madam’, și ciocu’ mic, că altfel ne sare țandăra!” „Remarc folosirea de rigoare a unui plural ambiguu, în scopul înfricoșării...”, observă cu temei dl Șuțu. Oare din gura cui l-am mai auzit? În primul număr (din octombrie) post Antonesei al Timpului ieșean, cineva comentează sub inițialele C.N.P.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
sau de confrați, fie ei și invidioși? sau de jurii, fie ele și lipsite de criterii? Noi credem că scriitorul trebuie apărat doar de instituțiile statului. Exemplul, din acest număr, al dlui Bârgău este tînărul poet Marius Ianuș. Dl Bârgău sare ca să-l apere de... ei bine, de domnul, domnul... Ion Cozmei, care l-a atacat în revista Font în Front. Nici de dl Cozmei, nici de revista cu pricina (sau o fi carte?) n-a auzit nimeni. Cînd Ianuș a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și nu i-a ieșit decât o supă sentimentală și liricoidă. Abia în cheie minoră, autoironie, cinism și distanțare naratorială, picăturile de sînge ar fi sărit firesc „în toate părțile”, am fi râs cu adevărat și am fi reflectat la starea noastră reală. Abia atunci Cioran ar fi avut savoare pe fundalul statisticilor care indică căderile umanității. Fără ton ironic, capitolul Te iubesc, de pildă, în
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
horă se rînduie glezne De tineri, bătrîni, cerșetori și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări se încurcă; Și zăngăne, zuruie-apoi, ca și cum Bat lemne în ritm de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]