1,766 matches
-
nomadul, vădit nemulțumit. Și în legătură cu problema despre care vorbim, nici măcar nu e o lege. Este un aranjament murdar inventat de cei bogați, care încearcă să evite pedeapsa pe care-o merită oferind bani. Dacă ar veni un păstor de cămile sărman și m-ar amenința cu o armă, eu i-aș tăia mâna, și așa ar fi drept. Dar dacă ar veni șoferul unui automobil european, m-ar amenința cu o armă și eu nu i-aș tăia mâna, ci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
adevărat „circ roman“, unde împărații au fost înlocuiți de camerele de televiziune, leii care rag cu mașinile care gonesc, gladiatorii cu piloții ce-și riscă viața luându-se la întrecere pentru a vedea cine-i mai inconștient, iar „creștinii“ cu sărmanii băștinași pe care, din când în când, îi calcă vreo mașină. Spectacolul este inuman, dar colorat și strălucitor, de aceea este privit în fiecare an de milioane de telespectatori, cărora nici măcar nu le trece prin cap că astfel lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
produc misionarii și unele organizații neguvernamentale cu mult efort, muncind din greu și cu nenumărate sacrificii, este distrusă de îndată ce apăreți dumneavoastră, arătându-le cealaltă față a monedei. Cum poate să-i explice un medic voluntar, ajuns la capătul puterilor, unui sărman băștinaș că nu-i poate opera copilul pentru că de trei săptămâni nu primește nici o fiolă de anestezic, când e de ajuns să se uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două ori orfan, pățește ca Lazăr. El a murit de două ori. Dacă aș vrea, aș putea să-i dau acestei povești o formă, cum că dubla moarte a sărmanului Lazăr a fost din cauza lui, pentru el, dar nu vreau, pentru că nu ar vorbi analitic decât invidia din mine. Pentru că Lazăr a fost măcar alături de El. Poate că uneori s-au și distrat împreună, ceea ce nu se poate spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mea din chiar clipa în care mă născusem îmi salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira să devină boxer. Fermín gemea și se zvîrcolea ca și cînd o fiară i-ar fi devorat măruntaiele. — Dar ce are sărmanul, pentru numele lui Dumnezeu? Ce are? gemea doña Encarna din ușă, scuturînd din cap. Doctorul Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
li s-ar fi întâmplat fugarilor eșuați la întoarcerea la casele lor, dacă ar fi făcut-o, cel mai probabil era că ar fi ajuns la teribila profeție a reporterului din elicopter, pe care am uitat s-o consemnăm înainte, Sărmanii, spunea el aproape plângând, pariez că vor fi masacrați, pariez că vor fi masacrați. Până la urmă, și fapta minunată nu s-a produs numai pe strada aceea și nici numai în acea clădire, rivalizând cu cele mai nobile exemple istorice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fortificați ai firmei providențial, s.a., cu tavanul și podeaua, îl fulgera fără milă, Nici măcar nu ți-a trecut prin cap, idiotule, că ar putea exista microfoane instalate în lift, Domnule comisar, sunt dezolat, într-adevăr nu m-am gândit, bâigui sărmanul, Mâine nu ieși de aici, rămâi să păzești sediul și folosește timpul ca să scrii de cinci sute de ori Sunt un idiot, Domnule comisar, vă rog, Lasă, nu face caz, știu că exagerez, dar tipul ăla de la garaj m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cinci zile, luați bine aminte, cinci zile, nici una în plus, ca să-mi predați toată celula legată de mâini și de picioare, pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns să i se dea un nume, sărmanul, și pe cei trei peștișori care au apărut acum, lupul, pisica și țiparul, îi vreau zdrobiți de greutatea dovezilor de vinovăție imposibil de negat, atacat, contrazis sau contestat, asta este ceea ce vreau, papagal-de-mare, Voi face ce voi putea, albatros, Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ăștia care au un singur ochi văd îndoit, nu au altul care să-i distragă sau care să se încăpățâneze să vadă altceva, am spus deja ceva similar mai înainte, dar adevărul trebuie repetat de multe ori ca să nu cadă, sărmanul de el, în uitare. Și eu ce fac, se întrebă comisarul. Chemă ospătarul, căruia îi dădu înapoi ziarul, achită nota și plecă. Pe când se așeza la volan, aruncă o privire spre ceas. Zece și jumătate, gândi el, e o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de aceleași crime. Se poate Înjunghia un oraș, așa cum se Înjunghie un om, insistă filosoful. Dante Îl fixă. - Așa e. Iar soarta a vrut să mă pomenesc că cercetez tocmai o crimă. Moartea a trecut pe la hanul Îngerului. - Am aflat. Sărmanul Brunetto... - Nu acesta era numele lui adevărat, replică Dante cu un aer indiferent, scuturându-și În continuare marginea vestei cu palma. Arrigo nu reacționase În nici un fel la cuvintele lui. Părea liniștit, așteptându-l să continue. - Îl chema Guido. Guido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un țipăt ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-o Încercare de a-l Împiedica pe zbir să Îl schilodească de-a binelea. Simțind o prezență În preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sugera că spunea adevărul. - Dar despre construcția de pe pământurile familiei Cavalcanti? E lucrarea dumitale, nu-i așa? aruncă la Întâmplare. O crispare În trupul omului Îi dezvălui că prima sa intuiție era cea bună. - Nu... marele cerc... vorbeau ei... zise sărmanul În grabă. Părea fericit că avea, În sfârșit, ceva de mărturisit. - Ei sunt, repetă el. - De ce construcția aceea... și În locul acela? Pentru care scop? Prizonierul fu cuprins de un tremur nestăpânit. - Nu știu... I-am auzit cum vorbeau despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mod clar categoriei fariseilor, adică sunt oamenii cei mai bine educați din colegiu: redactorii ziarelor, ca tine și Ferrenby, profesorii tineri... Sportivii analfabeți de teapa lui Langueduc Își Închipuie că devine excentric, dar ei se mulțumesc să spună „Bunul și sărmanul Burne și-a Înșurubat niște idei năstrușnice În cap“ și trec mai departe. Fariseii Însă... pfui! El Îl ridiculizează fără milă. În dimineața următoare l-a Întâlnit pe Burne, care mergea grăbit pe aleea McCosh după un seminar. — Încotro, mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu mai pun condeiul pe hârtie până când ideile mi se clarifică ori Îmi zboară din cap. Suficient de multe păcate Îmi apasă cugetul ca să le mai vâr oamenilor În minte lozinci periculoase și găunoase. L-aș putea determina pe vreun sărman capitalist inofensiv să aibă o legătură vulgară cu vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hermann Grasu’ aici. Adică o mână care a ținut o bucată de iască aprinsă. — Sunt șocat, de-a dreptul șocat să aud că faci o aluzie atât de scandaloasă la mult-iubitul nostru prim-ministru. Numai că Nebe spunea asta râzând. — Sărmanul Hermann, să se aleagă neoficial cu o astfel de acuzație. O, a fost de acord cu incendiul, dar nu clica lui a fost. — Dar a cui, atunci? — A lui Joey cel Șchiop. Nenorocitul ăla de olandez nu a fost decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
București, Editura Basilica, 2008, 248 pag., 30 lei; 59. Delinsy, B., Evadarea, București, Editura Litera Internațional, 2011, 400 pag., 15 lei; 60. Dură, N., Învierea de la țărmul Mării Negre, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2002, 66 pag., 6 lei; 61. Eminescu, M., Sărmanul Dionis, București, Editura Eminescu, 1972, 292 pag., 5 lei; 62. Foloasele rugăciunilor săvârșite în Sfânta Biserică, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2010, 74 pag., 2 lei; (2) 63. Ghid de conversație român-german, București, Editura Științifică, 1968, 168 pag., 5 lei; 64
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
idealitatea ei. Ființă intrată în legendă ce i-au unit pe cei doi poeți în viață și în moarte. Între 1872-1874, Eminescu se întoarce în țară și citește la Junimea poezii și proză, iar în Convorbiri literare apare Egipetul, Cugetările sărmanului Dionisos, nuvela Sărmanul Dionisos. În 1874, Eminescu este preocupat pentru examenele de doctorat la îndemnul lui Titu Maiorescu. Urmează foarte serios cursurile orientat spre științele juridice, dar programul audițiilor era vast și foarte costisitor. Eminescu se apără, cerând bani pentru
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
intrată în legendă ce i-au unit pe cei doi poeți în viață și în moarte. Între 1872-1874, Eminescu se întoarce în țară și citește la Junimea poezii și proză, iar în Convorbiri literare apare Egipetul, Cugetările sărmanului Dionisos, nuvela Sărmanul Dionisos. În 1874, Eminescu este preocupat pentru examenele de doctorat la îndemnul lui Titu Maiorescu. Urmează foarte serios cursurile orientat spre științele juridice, dar programul audițiilor era vast și foarte costisitor. Eminescu se apără, cerând bani pentru aceasta. Maiorescu îi
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
răzbătând într-o scrisoare a lui Petre Missir către Titu Maiorescu, pus însă pe seama nebuniei și luat drept glumă. Că nu putea fi vorba doar de o simplă glumă sau de un semn al alienării, o dovedesc eroii săi din "Sărmanul Dionis", "Cezara", "Povestea magului călător în stele", aflați în ipostaza cea mai grăitoare, aceea a călugărului, cum susține profesorul Codreanu. Tatăl poetului, fiu de dascăl, cu biserică lângă casă Încheiem această succintă prezentare și abordare, citându-l și pe Corneliu
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]