1,053 matches
-
raș (diminutiv, cu sufixul -aș, al apelativului *făgar, „făget“), Făgat, Făgețelul, Făgulețul. Altele provin de la apelative maghiare din aceeași rădăcină semantică: Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care trimit la același fel de arbore: Boholța, Boholț (< săs. Bîcholtz, „pădure de fagi“). Interesant este că Bucegii, a căror etimologie e necunoscută, au fost mult timp denumiți popular Buceci, așa cum atrăgea atenția S. Pușcariu în Brașovul de altădată. București
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care ar deriva aceste variante, vuore, fuore, fuere, fuer, „Fuhr“, nu este atît de vechi. Documentele romîno-slave trimit la un radical fag. Acesta nu mai poate fi pus în legătură cu fugaras, care le sugerase unora că forma „de bază“ ar fi săsescul fugreș, de la care s-ar fi configurat, prin sinarmonie (caracteristică, de fapt, maghiarei, nu romînei) Făgăraș. Legătura sugerată între fag și fugar este și ea, evident, exclusă. Forma cu o, Fogar, de la 1300, precum și suprafața mare a Făgărașului, se opun
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar, stufar etc. A putut, astfel, să existe și Făgar (cf. ven. fager, friul fayar). Formele sincopate Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția lui a la e în ultima silabă), care, la rîndul său, s-a născut din rom. Făgăraș (sufixul -aș a fost apropiat de magh. -as, altfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de oraș din județul Cluj), Dealul Huedinului (din Depresiunea Huedinului), Depresiunea Huedinului (din Podișul Huedinului), Podișul Huedinului (parte a Podișului Someșan). Numele a fost atestat sub formele Bánfy Hunyad (rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
influență germană, ceea ce susține părerea celor care derivă toponimul din germ. Molde (Mulde), „albie, trecătoare“, însoțit de substantivul atribut Au, Aue, „șes, cîmpie“ (interesant este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tronsonul rîului din apropierea minei (orașului) și s-ar fi extins apoi la cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima parte a lucrării). Reproșurile privind un anumit anacronism între momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sensul „spre susul apei“ (imaginată, probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele unui municipiu din județul Hunedoara. Prin polarizarea acestui nume, au fost create toponimele Culmea Orăștiei (între Munții Metaliferi și Munții Șureanului), Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus (sate în județul Hunedoara). Numele maghiar al municipiului este Szászváros, „orașul săsesc“. Cele mai vechi atestări au forma Város, Waras, numele romînesc fiind atestat abia în 1581. Emil Petrovici a propus ca etimon magh. *Varosd, *Varasd (< magh. város, „oraș cu cetate“ + sufixul local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
local maghiar -d), sinonim cu sl. grădiște (> Grădiște), după care s-ar fi configurat fonetic în finală (-iște este tot un sufix local), după cum susține Iorgu Iordan. Prezența lui t în locul lui d s-ar putea explica printr-un intermediar săsesc (în germană consoanele sonore sunt frecvent desonorizate, transformate în surde, în finala cuvintelor) între forma maghiară și cea romînească. Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la faptul că frecvent Orăștie este numit popular (nu supranumit pretinde el) Oraș, cu numele romînesc tradus în Város de maghiari și atestat ca atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi se făcea, în graiul popular, între Oraș și Rîuri (cele două localități Orăștioara de Jos și Orăștioara de Sus s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia țărilor învecinate: slov. Rudna Gora; srb. Rudno; ucr. Rudno, Porudno; slovac Rudina, Rudna; srb. Rudna; slov. Rudnik; cr. Rudenice, Rudničko; srb. Rudnjak, Rudŭnikŭ, Rudinice, Rudenica, Rudnica; ucr. Rudnyky, Rudenko, Rudenka, Porudenko; pol. Rudnik. Forma romînească Rodna și cea săsească Rodnă nu pot proveni direct din slavă, evoluția u > o fiind imposibilă în corespon dențele fonetice dintre aceste limbi (dovadă că toponimele romînești cu același etimon final, venite direct din slavă, au u: Ruda, Rudabaia, Rudăria). Transformarea este posibilă însă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în aromână (în Transilvania și Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că termenul a fost adus, odată cu obiectul, de negustorii italieni. Cuvintele dop și stinghe, aduse și ele în discuție de unii etimologi, sunt împrumuturi recente din dialectul săsesc. Alte împrumuturi După ce limba română s-a constituit ca idiom distinct de latina din care provenea, împrumuturile au fost mai numeroase datorită variatelor sale contacte lingvistice; româna s-a dezvoltat într un mediu aloglot, separată timp de secole de restul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în slovacă sunt douăzeci și cinci de termeni, iar în maghiara literară și dialectală, peste două sute). Dintre cuvintele păstorești împrumutate de alte limbi, cel mai răspândit este brânză, care există în treisprezece limbi (belarusă, bulgară, cehă, italiană, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovenă, ucraineană). Din același domeniu, au fost împrumutate cuvintele găleată, mioară, mocan, putină, urdă, vătui. Din alte domenii, foarte răspândit este mămăligă, prezent în unsprezece limbi (bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană). În bulgară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
italiană, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovenă, ucraineană). Din același domeniu, au fost împrumutate cuvintele găleată, mioară, mocan, putină, urdă, vătui. Din alte domenii, foarte răspândit este mămăligă, prezent în unsprezece limbi (bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană). În bulgară, s-au împrumutat însă din română și mulți termeni de cultură modernă (abonament, album, ambulanță, bulevard, vizită, vot). În limbi neînvecinate, împrumuturile românești sunt culte și livrești, au caracterul unor exotisme, folosite pentru a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a fost mai puternică și mai de timpuriu exercitată, ciorbele și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
zvonul că s-ar fi Înhăitat cu niște bărbați de la Szeghedin și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești, cu cizme ’nalte și pieptar unguresc. Tata Gheorghe s-o prăpădit de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-o vreme tare i-o fost dragă Ilona. Și ei de el. În toamna lu’ 916
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei perioade de proletcultism, să considere că denumirea goldana un fruct, un soi de prună dulce ar veni din ungurește. Goldana, cuvânt de origine saxonă, înseamnă pur și simplu ceva de aur. Probabil a fost preluat în română de la populația săsească sau chiar mai de demult, de la goții cei ce ne-au lăsat aici acea Cloșca cu puii de aur. Nicidecum termenului gold nu i se poate acorda o anterioritate maghiară, o prelevare de la acei năvălitori veniți pe cai, în deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sută din populația știa citi. În timp ce zonele închise sunt concentrate spațial în Transilvania, unde 67 din 100de locuitori aveau știință de carte. Harta evidențiază și structura etnică a analfabetismului, zonele rurale luminate de știința de carte aflate fiind în scaunele săsești și secuiești aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conviețuire multietnic prin excelență, se poate observa cel mai frapant diferențele în rata de alfabetizare numeroaselor naționalități conlocuitoare (români, maghiari, sași, secui, evrei, rromi etc.), comparând contrastele cromatice în funcție de zonele locuite predominant de acestea. Dacă zonele ocupate de fostele scaune săsești sunt aproape complet alfabetizate, pungile de analfabetism sunt situate în Munții Apuseni și Maramureș, ambele regiuni cunoscute ca autentice cuiburi de românism în caleidoscopul etnic transilvănean. Între acestea, spațiile interstițiale cu concentrații etnice mixte constituie zone mediane. Un secol de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un anumit punct de vedere, „tezele” unei anumite istoriografii, iar această compartimentare s-a făcut după aceleași criterii etnicizante. Nu se vorbește niciodată, În primul rând, despre o istoriografie romantică, pozitivistă sau comunistă a Transilvaniei, ci doar despre istorii „românești”, „săsești” sau „maghiare”. Ele pot fi ratașate doar În subsidiar unei anumite metodologii sau vârste istoriografice, păstrându-și Însă afilierea esențială, stabilită pe baza aceluiași criteriu de factură etnică. Mai mult decât atât, nu avem nici măcar o istoriografie bună și una
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]