5,379 matches
-
norilor, 1976, Ploile de dincolo de vreme, 1976). Umoarea schimbătoare a eroilor, modificările bruște ale dispoziției lor sau amestecul bizar al unor stări contradictorii plutesc pe o mare de vorbe, lungind dialogurile până la a le desființa. De unde vine această logoree a sătenilor din Pătârlagele, de ce vorbesc ei cu atâta poftă? Fiindcă este tot ce le-a mai rămas de făcut. Vorbăria merge bine împreună cu beția, fiind, amândouă, supapele prin care oamenii continuă să respire. Prin eforturile lui Ică și Celce (înfricoșătorul tata
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un caz de "strigoi" de către sătenii pe care i-a supus, în viață fiind, fără efort. Rămâne de rezolvat cazul lui Moise, directorul de școală care apare încă, în ierarhia demonilor rurali, drept cel mai redutabil. El intră destul de târziu în paginile romanului dar, odată introdus
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
mai bine, a nu-l auzi deloc e apărarea cea mai bună împotriva acestui ticălos cu inima de piatră și inteligența brici, care îi joacă pe degete pe toți. Pe când Celce ar fi vrut să posede la modul animalic avutul sătenilor, să se înfrupte, oricând, din orice, defunctul Ică și supraviețuitorul Moise au dorit - și au reușit - să-și întipărească voința puternică asupra oamenilor ce compun comunitatea. Ei utilizează ideologia comunistă, noua religie, pentru a aduce "raiul" pe pământ; și în numele
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
de viu în patul conjugal, fără satisfacția de a fi atins-o măcar o dată pe frumoasa-i nevastă, Ileana, care îl pedepsește la nesfârșit culcându-se cu tot satul. După ce temutul Ică moare, cadavrul lui este dezgropat și profanat de sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
care au întemeiat o nouă comunitate între burduf și șofer. Bătrânii satului obișnuiesc să povestească și că, pe vremuri, vatra satului se afla undeva într-un loc numit „În Siliște“, pe malul stâng al Prahovei. Însă, într-o duminică, pe când sătenii se găseau la biserică, au fost surprinși de mongoli și măcelăriți. Un singur bătrân a scăpat, un cioban pe nume Neguț. Acesta s-a mutat din calea invaziilor ceva mai sus, pe un deal, pe malul stâng al Doftanei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o buclă, am intrat în Germania. Am venit iar în Austria. Am văzut și acolo trambulinele. Acolo, la Innsbruck, am pățit una dintre cele mai groaznice nopți. Am oprit la o pensiune, n-am găsit să dormim, am fost pe la săteni, era un moșulete cu care nu ne-am înțeles. Și era seară, începe ploaia. Toți trăgeau pe dreapta, stăteau liniștiți, numai io cu Dacia mea, de nici pe viteza mare nu aveau ștergătoarele cum să facă față, mă dădeam cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fiind oficială și voiau s-o onoreze ca atare. Bine ați venit și vă mulțumim pentru bunăvoință. Dumneavoastră, domnule învățător, sunteți ca un părinte pentru noi, iar domnul primar este cel care a pus mult suflet pentru ridicarea acestei școli. Sătenii, cu odraslele de mână, asistau la acest eveniment cu tăcută religiozitate. De undeva din mulțime au pornit câteva aplauze... Țăranii, cu palmele lor aspre, știu să aplaude, iar când o fac trăiesc clipa cu tot sufletul... Badea Costache, retras mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și a tresărit pur și simplu când l-a auzit rostind scrâșnit: Anafura mamei voastre de nemernici! Fără să-și dea seama, Costăchel începuse chiar să se înfurie pe cei de la liceu, care hotărâseră să-i aducă la ascultare pe săteni, lipsindu-i de sămănța de porumb. „Ia te uită dom’le ce sunt în stare netrebnicii! Dacă nu pot altfel, vor să-i flămânzească pe oameni. Dacă nu-i sămânța bună, apoi la toamnă iar adunăm doar două-trei coșărci de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noastră nu-i bine. Chiar nici pentru comună nu-i, Petrache. Nici pentru ea măcar. Ce pot să-ți spun, și de asta te-am chemat, este că niște nemernici de la liceu, care își zic legionari, ca să se răzbune pe săteni pentru că nu ascultă de ei, au hotărât să nu ne mai dea sămânță de păpușoi la schimb, cum ne dădeau de ani buni încoace. Noroc de inginerul agronom Cicoare, care vrea să ne ajute cu orice preț. Ei au vândut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu te știu locuitor al comunei. Cel întrebat s-a oprit din vorbire, a făcut un pas către Costăchel și a grăit cu voce arțăgoasă: Chiar dacă am locuință la liceu, nu mă poate opri nimeni să stau de vorbă cu sătenii. Doar unii dintre ei lucrează în timpul verii pe moșia liceului și mă cunosc. Și nu-i poate opri nimeni să mă asculte. Să știi dumneata că are să vină și ziua dreptății și atunci ai să vezi că ai făcut o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a primit acest răspuns tăcut, dar încurajator, din partea oamenilor, i-a vorbit individului. Din partea mea, poți să stai în primărie cât poftești, dar trebuie să știi că îți răcești gura degeaba . Și să zici bogdaproste că nu te-au pus sătenii pe fugă. Mai vedem noi cine are dreptate - a răspuns cu scrâșnet intrusul, ieșind cu coada între picioare. Du-te învârtindu-te și să vii când te-om chema noi - a grăit moș Țâdulă, aflat între oamenii din primărie. Tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume. Știu, Costăchele. Numai să nu întârzii prea mult
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ba bine că nu. Da’ ce, dumneata nici atâta lucru nu ai aflat? Ce să aflu, jupâne Froim? Tălmăcește-mi ce ai vrut să spui, că eu nu pricep nimic. Ia te uită la el... Lăudată fie sfânta prostie a săteanului. Jupâne, pe mine să nu mă faci prost, că... și-a zburlit mustața moș Dumitru, mlădiind biciușca din mână. Nu te fac prost, bade Dumitre. Și mai lasă biciușca ceea în pace, că doar știi cum se spune la noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se spunea ba că Regele Carol al II-lea abdicase, ba că trupe germane au intrat în țară, ba că legionarii au asasinat oameni de seamă... Dacă ascultai zece săteni, aveai zece feluri de povești despre același eveniment... Măi Petrache! Dacă stăm așa ca huhurezii, ne trezim că într-o zi țara asta nu mai este a noastră și noi habar nu avem... Tu nu auzi ce tot spune lumea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că da! Adevărul lor. Dacă citești printre rânduri, poate înțelegi ceva. Altfel... Cum se întâmplă primăvara, treburile nu l-au lăsat pe Costăchel să mai ajungă la târg. Nici pe la inginerul Cicoare n-a mai avut timp să treacă. Printre săteni se vorbea în fel și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să nu le treacă prin cap bolșevicilor! - l-a susținut Petrache... Până mai spre culesul viilor prin comună au umblat fel și fel de marțafoi... Din târg au venit și echipe artistice. Cu steaguri roșii și fanfare... Arătau - spre hazul sătenilor - ce „rai” îi întovărășirea și ce „dușmani” îs chiaburii... Chiar și învățătorii au fost obligați să-și călce în picioare demnitatea... Toți însă care au trecut pe la Costăchel și Petrache au primit același răspuns: Nu!! O zloată uitată de Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
kilometri bogați pe un drum care, o dată cu dezlănțuirea ploilor din toamna aceea, îi făcu imposibilă prezența la toate orele puse în programul săptămânal. Într-una din zile, Simona străbătu același drum spre sat pe o ploaie cumplită. O însoțea un sătean hâtru, care găsise câteva cuvinte de liniștire privind cu îngăduință ploaia vrăjmașă: Ferească Dumnezeu de mai rău, domnișoară! Deci se putea și mai rău", gândi ea. De la zi la zi, drumul i se părea tot mai anevoios. La sarcină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fie atinse proprietarului drepturile dobândite asupra unui izvor,dacă le-a obținut În baza unui titlu sau le exercită nestingherit de un timp indelungat. Atât Între proprietarul fondului inferior, pe care se scurge apa din izvor neîntrebuințată, cât și Între sătenii care În mod obișnuit se aprovizionează cu apă de la acel unic izvor din zonă, pot apărea conflicte de amploare cărora li se poate pune capăt printr-o mediere În biroul mediatorului ales. O mediere de succes se poate realiza și
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pe nedrept, o anumită fâșie de pământ. Au hotărât să Întreprindă, cu sprijinul unui tehnician topo, o acțiune de grănițuire , care a eșuat din cauza orgoliilor și a sentimentelor profund dușmănoase care s-au Înrădăcinat În ființa lor. La Îndemnul unui sătean cu experiență și stimat pentru echilibrul și chibzuința sa, părțile adverse au acceptat medierea conflictului de către un mediator profesionist și bun comunicator, care le-a sprijinit În hotărârea lor finală de a delimita proprietățile printr-o grănițuire pașnică, ce a
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de a ridica o nouă biserică, pe ruinele celei vechi, făcând-o să renască din cenușă, precum mitica Pasăre Phoenix. Hotărâre pornită din convingerea că „Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vrut să spun. - Daaaaa, nu m-am gândit niciodată în modul acesta. Interesantă comparație ai facut! răspunse Maria. - Este cel mai simplu răspuns pe care am putut să-l găsesc la întrebarea ta, zise Ana. Bunica Dosia Fusese botezată Feodosia... Sătenii o numeau „mătușa Dosia”, părinții mei îi ziceau „lelica Dosia”, iar noi, copiii, o numeam cu drag „bunica Dosia”. Eram vecini și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul, rămas cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragostea, ajutorul, aportul financiar și material al fiecăruia din ei. Și Dumnezeu i-a ajutat. Astăzi, pe același loc ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă și mai nouă ca oricând. Mare a fost și bucuria tatălui meu care nu s-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la Fond. Nu este musai să fie șef primarul, dar trebuie să își aleagă dintre ei un președinte, un contabil și un casier”. Și de la acest prim pas pot urma alții, dacă grupul de inițiativă este susținut și de alți săteni și există printre ei cineva care știe să scrie un proiect: vizita locală a unui reprezentant al Fondului pentru a verifica în ce măsură cele scrise în proiect sunt corecte, aprobarea proiectului, obținerea banilor necesari, selectarea firmei care realizează proiectul în baza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]