1,278 matches
-
mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i lui Jim de pista de pe aeroportul Lunghua. — Bine, Jim... Domnul Maxted se ridică, iar Jim simți mirosul de excremente care venea dinspre pantalonii lui. Hai să te ducem la Nantao. Ținîndu-l pe Jim de umăr, porni șchiopătînd mai departe, saboții lui sfărîmÎnd sticla spartă. Nefiind În stare să treacă Înaintea camioanelor, Înaintară prin norii de praf, alăturîndu-se celor cîțiva soldați din coada coloanei. O mulțime de prizonieri abandonaseră convoiul și stăteau lîngă copiii lor pe scările mașinilor militare bombardate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la șirurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era gata să plece, cînd eurasiaticul se Întoarse de la lada de gunoi. Într-o mînă ținea o pereche de saboți uzați pe care Îi aruncă pe pistă. În cealaltă, ținea pantofii de golf din piele ai lui Jim, legați Împreună de șireturi. Era gata să le vorbească celor doi hamali, cînd Jim făcu un pas Înainte. — Ăștia sînt ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se întinde între creier și dura mater... Ada, strângându-și mâinile, a ridicat vocea: — Seamănă cu el, nu-i așa? — ... Ar putea fi și intradural. Afară ploua. Ada, în halatul cu mâneci scurte, a traversat, fără să facă zgomot cu saboții ei de plastic verde, porțiunea exterioară care desparte Urgența de Pavilionul de medicină generală. Nu a luat liftul să urce la chirurgie, a urcat pe jos. Simțea nevoia să se miște, să facă ceva. O cunosc de douăzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a mai întors niciodată pentru control, s-a dus în Uzbekistan. Îi dăduse sarcomului posibilitatea de a metastaza nestânjenit. Era o femeie tolerantă, Raffaella, lăsa pe oricine să trăiască. Pe vremea aceea, desigur, nu avea cancer. Avea o pereche de saboți care, în contact cu dalele, produceau un zgomot insuportabil. Am rămas în tăcere până când tropăitul acela deranjant nu s-a pierdut în tăcerea nisipului. Picioarele Elsei ieșeau afară de pe șezlong. M-am așezat pe jos și am început s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piciorul. Zgomotul a fost identic cu un strigăt și a fost, trebuie să fi fost. Nu pot să mă mișc, aștept. Să se deschidă o ușă. Aștept niște picioare elegante și clemente. Aud pașii înăbușiți de talpa de cauciuc a saboților Adei. Ea este cea care vine, așa cum i-am cerut. Vine spre mine fără să știe că tu de-abia te-ai născut. Ai câteva ore și ești la sânul plin de lapte al mamei tale. Vine cu mâinile transpirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de câine, după plecarea mea a aruncat o privire în registrele din primii ani de după război ale încă profitabilei Burbach-Kali AG. Acolo stătea scris, cât se poate de convingător, că cineva cu numele meu părăsise întreprinderea Siegfried I „însușindu-și saboții de lemn aflați în proprietatea întreprinderii“. Potasă nu se mai extrage acolo, iar de cultivat se cultivă mai mult rapiță decât sfeclă de zahăr. Dar muntele de steril încă se mai înalță din câmpia plată, de neconceput fără el. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mașina pe dreapta. — Așa și-or fi făcînd ăștia alibiul. Poate că au meșterit mașina după ce au fost la Nite Owl, ca să credem noi că n-ar fi putut să meargă nicăieri cu ea. Jack arătă cu degetul: — Pe lîngă saboții de frînă au crescut buruieni. Nimeni nu a condus rabla asta pînă În Hollywood noaptea trecută. — Crezi? — Cred. — Ești sigur? — Da, sînt sigur. Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nou‑nouți marca Seven pe care mi‑o trimiseseră gratis cei de la PR pentru simplul fapt că lucram la Runway, și o pereche de sandale negre oarecum plate (numai cinci centimetriă, deocamdată singurele Încălțări care nu erau nici cizme, nici saboți, nici adidași, dar cu care Îmi puteam permite mai mult de patru plimbări la Starbucks pe zi fără să‑mi ferfenițesc picioarele. De regulă, Încercam să port pantofii Jimmy Choos, pe care mi‑i dăduse Jeffy, dar aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
case sau apartamente obișnuite. Și totuși, probabil că ăsta era un mod cinstit de-a fi. Ambarcațiunea lui Mickey - Irene - era o mică barjă butucănoasă cu o proră ascuțită, care o făcea pe Kay mereu să se gîndească la un sabot. Carcasa era acoperită cu smoală și Îngrijorător de peticită. În fiecare dimineață, Mickey trebuia să se chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coapsa lui Helen și Începu s-o mîngăie - brusc vrăjită de mirosul frumos și elasticitatea ei, amintindu-și de ceea ce spusese Binkie și simțind forța norocului pe care-l avea, minunîndu-se că Helen era aici, În vaporașul ăsta ca un sabot, caldă și rozalie, rotundă și vie În Îmbrățișarea ei. Helen Își Întoarse capul și-i Întîlni privirea. — Ești Încordată, zise ea. — Așa cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stația Jimbolia, grupuri de angajați pozați la aniversări, alte ocazii, șefi de gară sau de depou de la sfârșitul veacului al XIX-lea; primele semnale moderne de intrare (Banovici), din tablă, cântărind 300-400 kg; o colecție de felinare; diferite obiecte anexă - saboți, capse pocnitoare (unele chiar din anul 1897), folosite pentru semnalizarea defecțiunilor apărute pe linii; un cupon original turnat la Topleț, elemente de macaz; legitimații de ceferist; mărci poștale cu tematică feroviară. Evident, marele vis ar fi achiziționarea unei locomotive cu
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
Calea Victoriei cu suita. Dar nu toată lumea poartă sandale cu toc, și nici Dumnezeu nu ne-a înzestrat echitabil cu degete delicate. Vara, autobuzele, tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în cupa saboților sau sub limba de cauciuc a șlapilor. Excrescențe teribile zac prin șosete sau se-odihnesc ca familiile de muncitori duminica la un grătar la iarbă verde. Sute și mii de bucățele de carne cu os își fâlfâie vârfurile prea mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se schimba treaba. Splendorile medicinei de întreținere se transformau în niște hoteliere amorfe și plictisitoare, îmbrăcate aseptic, în craci tubulari, albi, de dispensar. Iarna, făceau zig-zaguri prin cameră în ciorapi flaușați, trași peste dresurile groase de flanelă și înghesuiți în sabotul spitalicesc, cu talpă de tanc. Ochiul patina pe materialul stufos: alb, negru, iar alb, acoperind toate formele și deteriorând plăcerea. În timp ce eu le cercetam în intimitatea laboratoarelor, eram la rândul meu urmărit. Un etaj mai sus, asistenții de la băi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știam rostul și care-mi procura bucuriile cele mai infecte. Papuceii de plajă cu baretă în V (lăsând libere degetele, indiferent de forme și dimensiuni), tatuajul larg de pe crupă sau cel minuscul de pe umăr (un fluture mizerabil, de cerneală violet), saboții cu toc înalt, ascuțit (făcând din orice gleznă un premiu), brățara de picior, subțire, din aur (purtată diabolic ziua, sub dresurile negre de mătase), părul vopsit în două culori (se chemau „gheruțe“ și-ți venea să le simți înfipte-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau acoperite de hainele ușoare, în tonuri deschise. Ghiceam pe dedesubt porțiunile neatinse: sânii albi pe forma triunghiulară a costumului de baie (în contrast cu roșul sfârcurilor și maroul catifelat al mameloanelor); linia fundului; carnea dintre gât și lobul urechii; tălpile din saboți sau sandale (zăreai doar conturul, când călcâiul se ridica pentru a ajuta piciorul să urce într-o mașină sau să traverseze strada). Mai defilau și blugii cu talie joasă, strânși pe fund ca o pereche de mâini jucăușe. Deasupra, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]